Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Ceva ce nu ne priveşte?

Viața Medicală
Dr. Eugenia GROSU-POPESCU miercuri, 7 noiembrie 2012
   În numai câteva zile, pelerinajul credincioşilor adoratori ai moaştelor a înregistrat câteva recorduri: peste o sută de mii de persoane, zeci de ore petrecute de fiecare om la coadă, cozi întinse pe o lungime de trei kilometri. Câtorva, foarte puţini la număr, li s-a făcut rău de oboseală. Celor mai mulţi, pelerinajul le-a făcut bine. Apăreau pe ecran tonici, zâmbitori sau măcar relaxaţi, indiferent dacă veneau din Bucureşti, de lângă Bucureşti, de la Timişoara sau de la Iaşi. Vârste dintre cele mai diferite, dar mai ales ale maturităţii şi senectuţii; majoritatea pelerinilor – femei. Scopul tuturor: să ajungă lângă sfintele racle, să le atingă. Din scurtele dar numeroasele interviuri luate de reporteri miraţi se putea înţelege: contactul direct cu moaştele şi rugăciunile personale le întăreau credinţa în miraculoase îmbunătăţiri sau consolidări ale stării de sănătate, ale relaţiilor interumane, ale condiţiilor de trai, ale propriei deveniri, pentru binele personal, al celor dragi, al semenilor şi pentru binele planetei.
   Vizibilă şi generală este dorinţa de vindecare, de alinare, de ameliorare sau de prevenţie – luate la un loc, dat fiind parcursul religios, le-am numit tămăduire. Agentul tămăduitor este un sfânt. Un sfânt iubit fără rezerve. Rămăşiţele pământeşti ale sfântului sau ale sfintei servesc unui contact fizic direct de care pământenii în viaţă au, iată, o arzătoare nevoie.
   Cât de mult contează atingerea fizică, pentru un om, pentru un pacient? Pentru cineva care se consideră probabil prea slab pentru a răzbi singur prin vicisitudini şi are nevoie concomitent de un miracol şi de un sprijin „palpabil“? Fenomenul e, oare, unul complet străin de ceea ce se înţelege prin „arta medicală“? Ca de obicei, trecutul ne ajută să răspundem la întrebări: Asclepios, fiul lui Apollo, a învăţat de la centaurul Hiron să folosească plantele medicinale şi chiar să aline durerile, să stimuleze regenerarea ţesuturilor afectate de boală, cu ajutorul taumaturgiei (lucrul cu miracolele – în accepţie religioasă). Asclepios tămăduia noaptea, în Epidaur. În lipsa unei industrii farmaceutice ultraevoluate, folosea produse biologice primitive ce proveneau de la câine sau de la şarpe şi obţinea vindecări miraculoase. Supra­estimându-şi, probabil, succesele, intenţiona să încerce chiar învierea morţilor, dar Zeus s-a înfuriat şi l-a ucis cu un fulger. În cinstea lui Asclepios s-au ridicat temple (clinici medicale cu preoţi medici), iar şarpele apropiat tămăduitorului continuă să-şi trăiască nemurirea pe siglele medicinii moderne.
   Tămăduitorii şi miracolele sunt, însă, mai vechi şi mai „globalizaţi“ decât Asclepios, au temelii mai adânci (dar necercetate) decât medicina „ortodoxă“. Nu vorbim despre şarlatani şi şarlatanii, ci despre adevăraţii tămăduitori şi tămăduirile lor miraculoase. Fără a mai vorbi despre minunile făcute de însuşi Mântuitorul Iisus Hristos. Tămăduitorii tămăduiesc individualităţi. Respectă principiul „Nu există boli, există bolnavi“. Au timp pentru fiecare pacient în parte şi pentru tot ce ţine de el. Iar pacienţii lor se tămăduiesc prin credinţă. Credinţă în cei la care apelează, în ei înşişi, credinţă în divinitate şi – nu în ultimul rând – credinţă în dragoste. „Nu trebuie să ne întrebăm dacă există tămăduire prin credinţă, ci numai de ce avem nevoie de tămăduirea prin credinţă“, afirmă Martin Daulby şi Caroline Mathison în volumul „Guide to Spiritual Healing“ (1996, Scoţia). Medicul de medicină generală Michael Dixon a decis să-şi împartă activitatea profesională cu un tămăduitor, iar rezultatele, publicate în presa de specialitate, s-au dovedit a fi atât de promiţătoare încât Autoritatea pentru Sănătatea Familiei din ţara sa îi finanţează continuarea cercetării asupra efectelor tămăduirii, cu includerea unui al doilea tămăduitor. Artrita, eczemele, durerile de spate, stresul şi depresia răspund, se pare, deosebit de bine la tămăduirea prin credinţă. Medicina actuală priveşte cu stângăcie şi reţinere miracolele şi tămăduirea prin credinţă.
   …Mult mai atraşi de şirul lung al adoratorilor de moaşte s-au dovedit a fi hoţii de buzunare, copii şi adulţi, care le sustrag credincioşilor icoanele şi obiectele sfinte sau le vând ulei comestibil în loc de mir.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC