Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Cetatea umbrelor înalte

Viața Medicală
Paula ROMANESCU luni, 27 august 2012

Cine vizitează Parisul nu trebuie să rateze Panteonul. Istoria şi prezentul acestei impunătoare clădiri se întâlnesc în textul dnei Paula Romanescu.

 

„Aux grands hommes, la patrie reconnaissante“

 

   Prin anul 507, Clovis, regele Galiei, primul rege barbar trecut la catolicism, a ridicat în Lutetia – Parisul de astăzi – o bisericuţă în care să-şi aibă mormântul alături de regina lui, Clotilda. Un an mai târziu, după mutarea regelui sub lespede, Sf. Geneviève (socotită patroana Parisului) este înmormântată tot aici.
   Şi vremea a trecut. Un Ludovic (al XV-lea), căzând bolnav prin 1744 şi văzând că medicii de la Curte ridicau din umeri a neputinţă, a prins să se roage la Sf. Geneviève de sănătate promiţându-i că, dacă scapă cu viaţă, o să-i ridice un templu cum nu s-a mai văzut. A scăpat. În 1755, arhitectul Jacques-Germain Soufflot realizează planurile unui edificiu grandios care să rivalizeze cu San Pietro din Roma. Astfel, Sf. Geneviève şi Sf. Petru, Parisul şi Roma se puteau privi cu egală semeţie. Cum timpul muritorilor se dovedeşte mai mereu lipsit de răbdare, după retragerea între umbre a lui Soufflot, colaboratorul acestuia – Rondelet – avea să termine lucrarea în 1790.
   Un an mai târziu, monumentul religios este transformat în Panteon naţional. Revoluţia franceză începea să umple ţara de „cetăţeni“, ghilotina nivela de zor diferenţele sociale pe toate treptele, până în vârful însemnat cu coroană. Robespierre şi Danton s-au măsurat din ochi cu exactitate de experţi, s-a procedat la drastica operaţie executată cu „bisturiul“ doctorului Joseph Ignace Guillotin, răul a prins a curge în râul de sânge cu trecere prin piaţa publică, spre delirul mulţimii de gură-cască. Tot pe atunci, din mormintele de la Catedrala Saint-Denis, regii şi-ale lor regine au fost evacuaţi şi aruncaţi dans la fosse commune de… l’egalité, liberi sub cerul mereu mut, fraţi din acelaşi lut peste care începuse să sufle vântul ateismului. Biserica-monument a fost transformată în panteon – rezervat marilor oameni ai naţiunii întru veşnică recunoştinţă. Prin veacul al XIX-lea i s-a mai redat în vreo două rânduri (după Restauraţie şi în timpul celui de-al II-lea Imperiu) statutul de lăcaş religios dar, din 1885, de când trupul lui Victor Hugo a fost depus acolo după fastuoase funeralii naţionale, Panteonul a fost reînvestit cu destinaţia lui civică: „Aux grands hommes, la patrie reconnaissante“.
   Două elemente de aici ar trebui să ne accelereze bătăile inimii: numele lui Dimitrie Cantemir, înscris pe frontis­piciu, şi Sf. Geneviève, pictură realizată de Puvis de Chavanne, care a avut-o ca model pe Maria Cantacuzino, soţia lui. (Ar mai trebui să ne bucure şi faptul că Puvis de Chavanne, cu care s-au dus tratative în vederea pictării marii fresce de la Ateneul Român, a cerut o sumă prea mare, astfel că, din fericire, ne mândrim astăzi cu superba ilustrare a istoriei poporului român – operă plastică real­i­zată de argeşeanul Costin Petrescu.)
   Impresionant Pendulul lui Foucault (instalat încă din 1851 sub domul impunătorului monument, scos de Napoleon al III-lea şi reinstalat în 1905 de Camille Flammarion după adoptarea legii separării dintre stat şi religie). Actuala sferă suspendată de un fir invizibil datează din 1995 şi prin perpetua ei mişcare „du-te-vino“ deasupra unui cadran uriaş aduce mărturie că Pământul se roteşte în jurul uriaşei stele fără de care n-am şti de răsărituri, de apusuri, de dansul orelor, al clipelor.
   În cripta ca o imensă cruce – Voltaire şi Rousseau (împăcaţi, se pare, deşi zâmbetul celui dintâi spune multe…) – reprezentanţi de marcă ai iluminismului; diverşi demnitari din vremea lui Napoleon I, între care Portalis şi Tronchet – părinţii Codului Civil; Jean Jaurès – părintele socialismului francez (cel asasinat în 1914); Hugo şi Zola, partizani ai ideilor republicane, André Malraux – scriitor şi ministru al Culturii, Jean Monnet – artizan al comunităţii europene, René Cassian – principalul redactor al Declaraţiei universale a drepturilor omului (1848), adoptată de ONU, Pierre şi Marie Curie – savanţi, Premiul Nobel pentru fizică şi chimie, descoperitori ai radiumului şi poloniului (înaltă închinare adusă de poloneza Maria Sklodowska ţării sale!). Din 2002, şi rămăşiţele pământeşti ale lui Alexandre Dumas au fost transferate la Panteon.
   Impresionanta „cetate“ a umbrelor înalte, cărora Franţa le rămâne etern recunoscătoare, îşi primeşte cu solemnă şi maies­tuoasă linişte vremelnicii trecători care se perindă pe acolo în chip de turişti. Aşa să fie pacea? Atunci de ce graba noastră de a ajunge sub cerul liber, între alţi grăbiţi şi zgomotoşi semeni porniţi să descopere Parisul într-o zi oarecare? Şi de unde nedesluşita părere de rău că, depuşi în somp­tuoasele lor sarcofage de mar­mură, acolo, în adâncul criptei, „marii oameni“ nu vor avea în veci de veci „norocul“ ca asupra lor să cadă precum o blândă mângâiere frunzele toam­nelor, florile dalbe ale iernilor, petalele vreunui zarzăr, ploile, razele soarelui, înserarea?…
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.