Cu o întârziere de un an, a apărut nr.
2/2011 al revistei Bulletin of The Transilvania University of Braşov – Medical Sciences, în care am găsit articole nu doar de
medicină, ci şi de biologie.
De la A. Georgescu şi colab. aflăm care sunt
factorii asociaţi cu fibroza severă în hepatita cronică C. Pacienţii cu
hepatita cronică virală C cu fibroză severă sunt mai în vârstă, cu aceeaşi
distribuţie pe sexe, consum mai mare de alcool, sindrom citolitic şi colestatic
mai sever, încărcătură virală mai mare şi leziuni necroinflamatorii mai severe,
comparativ cu cei cu leziuni fibrotice moderate sau uşoare. Sunt menţinute
specificitatea leziunilor induse de alcool, nivelurile de gGT crescute şi fibroza
perivenulară, precum şi cele generate de virusul hepatitic – conglomerate
limfocitare portale, leziuni ale epiteliului biliar şi steatoză. Profilul
particular clinic, biologic, virusologic şi histologic al pacientului cu
hepatită cronică virală C cu fibroză severă este însoţit de aşteptări negative
privind evoluţia sa spre ciroză, carcinom hepatocelular şi răspunsul potenţial
la terapia antivirală.
Gastropareza diabetică – pacienţi obezi vs.
non-obezi – a fost studiată de L. Poantă şi D. L. Dumitraşcu. Datele, colectate
de la 50 de pacienţi, sunt similare cu cele din literatură în ceea ce priveşte
relaţia dintre simptome şi evacuarea gastrică întârziată. Obezitatea trebuie văzută
ca un factor de risc pentru gastropareză în DZ tip 2. Se pot efectua teste de
golire gastrică la pacienţii cu DZ cu istorie de câţiva ani, dacă au simptome
digestive neexplicate prin endoscopia digestivă superioară sau diabet instabil
cu terapie insulinică sau orală.
A. Coţovanu şi C. Copotoiu au urmărit riscul
şi complicaţiile cavităţii restante a chistului hidatic hepatic, la Clinica
chirurgie I Tg. Mureş. Studiul a inclus 255 de pacienţi internaţi şi operaţi
pentru această afecţiune în perioada ianuarie 1998 – decembrie 2009. Concluzii:
chistul hidatic hepatic se dezvoltă mult timp asimptomatic sau nespecific,
punând multiple probleme de diagnostic, tactică şi tehnică chirurgicală.
Chirurgia este însoţită de o serie de complicaţii, uneori dificil de tratat.
Diagnosticul precoce este important, deoarece sunt afectaţi mai ales pacienţi
tineri, activi social şi profesional. Conceptele moderne ale tratamentului
chirurgical al afecţiunii sunt orientate spre înţelegerea fiziologiei
hepatobiliare, intervenţiile ţintind nu doar supravieţuirea pacientului, ci şi
rezolvarea posibilelor sechele. Rezolvarea complicaţiilor cavităţii restante a
chistului hidatic hepatic se face prin chirurgie tradiţională, dar o importanţă
în creştere au intervenţiile minim invazive (puncţie peritoneală ghidată
ecografic sau CT) ori neinvazive (colangiopancreatografie retrogradă endoscopică
în complicaţiile biliare).
Este genul un factor de risc pentru cancerul
pulmonar? Răspunsul a fost dat de P. Fildan şi D. Alexandrescu, în urma unui
studiu de cinci ani pe o cohortă de pacienţi (90 de femei şi 388 de bărbaţi) de
la Spitalul de Pneumologie Constanţa, diagnosticaţi cu această afecţiune.
Cancerul pulmonar a fost de patru ori mai frecvent la bărbaţi decât la femei;
femeile au fost mai vârstnice decât bărbaţii şi au fumat mai puţin decât ei; de
asemenea, au avut o supravieţuire mai bună decât aceştia. Diagnosticul de
adenocarcinom a fost mai frecvent la femei.
Evaluarea testelor rtPCR pentru
identificarea speciilor de dermatofite a fost realizată de M. Irimie, A. Tătaru,
A. Oanţă. Testul rtPCR (real time-PCR)
creşte ratele de detecţie a dermatofitelor şi reduce drastic timpul până la
rezultat, comparativ cu cultura. Având o sensibilitate ridicată, testul
contribuie şi la elucidarea mediului în care infecţiile subclinice cu
dematofite sunt implicate în anumite leziuni tegumentare eczematoase,
psoriazice şi hiperkeratozice sau dacă specimenele clinice nelezionale cu teste
PCR pozitive pot trece asimptomatic la o colonizare cu dermatofite.
I. Varga, I. Ionescu şi I. Pascu au evaluat
stresul oxidativ la pacienţii cu AVC acut ischemic, studiind statusul
antioxidant total (TAS), acidul uric, albumina şi cuprul la 27 de pacienţi cu
acest diagnostic, comparativ cu 17 subiecţi-control. TAS şi nivelul cuprului au
fost mai scăzute la pacienţi, iar TAS a fost corelat aproape liniar cu acidul
uric, dar nu cu albumina şi cuprul; de asemenea, s-a corelat cu scorul NIASS
(scala pentru AVC a NIH) la pacienţii care au prezentat niveluri mai ridicate
sau mai scăzute ale unuia din markerii individuali ai stresului oxidativ (acid
uric, albumină, cupru).
Mădălina Buzescu a punctat avantajele şi
dezavantajele medicinii complementare în otita medie la copii, iar M. Idomir,
C. Nemet şi M. Badea au cercetat rezistenţa antimicrobiană a tulpinilor de Klebsiella
izolate de la pacienţii internaţi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov.
Acestea sunt frecvent implicate în infecţiile urinare (63,6%), ale plăgilor
(10,4%), ale tractului respirator (10%), iar cu o frecvenţă mai mică, în ulcere
varicoase infectate, abcese, vaginite şi uretrite, otite, peritonite, empieme şi
colecistite.
Speciile care nu produc un spectru extins de
b-lactamaze (ESBL) şi-au păstrat sensibilitatea la antibiotice.
Carbapenemele rămân prima alegere pentru tratamentul infecţiilor cu tulpini
producătoare ESBL. Colistina, amikacina şi ciprofloxacina sunt soluţii
terapeutice în anumite situaţii clinice.
Două articole interesante: determinarea
antioxidanţilor în plantele medicinale; influenţa factorilor de mediu asupra
conţinutului în antioxidanţi al măceşelor, sunt semnate de L. Pogacnik şi N.
Poklar Ulrich, din Slovenia.
