În urmă cu
mai bine de un deceniu, soprana wagneriană Deborah Voigt, afectată
de refuzul unui regizor de a o accepta într-un rol important din
cauza dimensiunilor sale corporale, a hotărât să apeleze la o
operație. În urma acesteia, soprana s-a ales cu o apariție de-a
dreptul spectaculoasă, dar consecința intervenției a fost și
reducerea dramatică a anvergurii vocale. Culmea este că, după o
vreme, kilogramele s-au întors, dar glasul său superb nu și-a mai
revenit.
Ulterior, s-a
aflat că îndrăgitul bariton Carlos Álvarez
și-a anulat toate contractele, având probleme chiar la corzile
vocale, deși era recunoscut pentru tehnica sa excelentă, care ar fi
trebuit să-l ferească de asemenea neplăceri. Era vorba însă
despre leucoplazie orală, această afecțiune ținându-l mult timp
departe de scenă, cu riscul de a nu mai cânta vreodată. Și
totuși, acesta a reușit să revină, agenda sa fiind acum plină,
alternând spectacole și concerte, probabil într-un ritm mai
diminuat. Cea mai recentă apariție a sa a avut loc la 7 decembrie,
la „Scala” din Milano, în noua producție cu „Madama
Butterfly” de Puccini, susținând rolul consulului Sharpless cu
distincție și cu acea căldură a glasului care a cucerit
întotdeauna. Melomani din întreaga lume au avut posibilitatea să-l
asculte „pe viu”, pentru că acea reprezentație s-a transmis în
direct la RAI1, online, la radio, în multe săli de cinematograf, ba
chiar și pe un ecran imens amplasat în apropierea vestitului teatru
liric. Dacă părerile referitoare la calitatea regiei și a
interpreților au fost împărțite, reacția entuziastă la apariția
lui Álvarez
a confirmat aprecierea de care se bucură acesta.
Din păcate, un
alt superb bariton – Dmitri Hvorostovsky – este în prezent
afectat de o boală extrem de dură, cu care luptă de multă vreme
încercând să urce din nou pe scenă. Zilele trecute, deși avea
programate spectacole la Opera din Viena, acesta a trebuit să anunțe
că starea de sănătate nu-i permite să onoreze invitația, mesajul
său emoționant fiind citat în comunicatul oficial al teatrului.
Cuvintele sale, adresate „tuturor prietenilor, fanilor și
colegilor” surprind întreaga sa tristețe la mențiunea faptului
că trebuie să se retragă pentru o perioadă imposibil de anticipat
ca timp. „Am analizat problemele de echilibru asociate cu boala
mea, făcând extrem de dificilă pentru mine evoluția în producții
scenice. Voi continua să susțin concerte și recitaluri și, de
asemenea, să înregistrez pentru discuri. Cântul este viața mea și
vreau să continui să aduc bucurie publicului din întreaga lume. Cu
această pauză în cariera mea de operă și cu mai multă odihnă
după fiecare contract, sper să am mai mult timp pentru a mă
concentra asupra sănătății și tratamentului. Mulțumesc pentru
toată dragostea, mesajele și urările de însănătoșire.
Sprijinul vostru reprezintă enorm pentru mine”, a declarat
artistul. Să sperăm că îl vom reasculta, totuși, măcar pe
podiumul de concert.
Un tenor
deosebit de îndrăgit, Rolando Villazón,
a fost nevoit, la rândul său, să stea departe de scenă pentru
câteva stagiuni. Efortul la care, ani la rând, și-a supus corzile
vocale, implicarea sa pasională în tot ceea ce cânta, fără
menajamente, afectându-l serios. A revenit, însă, cu precauție și
cu o sonoritate mult diminuată. Așa mi s-a părut când l-am
ascultat, în urmă cu vreo cinci ani, la München.
A urmat apoi o altă pauză îndelungată – ce va fi, vom vedea.
Culmea este că
un alt tenor – Jonas Kaufmann – unul dintre cei mai apreciați în
ultimii ani –, și-a anulat toate spectacolele și concertele
programate, deși se vorbea la început doar de o sinuzită acută.
Anul trecut acesta a anulat, la Metropolitan, prezența în „Manon
Lescaut” și „Carmen” și un recital la Carnegie Hall. A urmat
un comunicat prin care se anunța că renumitul solist ar fi
indisponibil și pentru reprezentațiile de la „Teatrul Regal”
din Madrid, dar impresarul său a contrazis veridicitatea afirmației,
precizând că în acea perioadă artistul a apărut în concerte la
Praga, la Viena și Berlin, urmând să-și onoreze toate
angajamentele. Este adevărat că, spre exemplu, în primăvară a
cântat la Staatsoper în „Tosca”, alături de Angela Gheorghiu,
finalul „cu surprize” difuzându-se și la posturile noastre de
televiziune. Mai târziu, artistul însuși a notat, pe site-ul
oficial: „Atunci când am observat că ceva nu este în ordine cu
vocea mea, m-am gândit la o infecție. Investigațiile medicale au
relevat însă altceva – inflamarea unui mic vas de sânge pe
coardă. Pentru a evita o deteriorare permanentă, trebuie să iau o
pauză vocală până când hematomul se va retrage complet. Cu
durere în suflet trebuie să anulez și spectacolele cu„Povestirile
lui Hoffmann” la Paris, iar în ce privește recitalul din 13
octombrie programat la TCE, sper să-l reprogramez. Tuturor celor
care mi-au transmis, pe facebook sau pe e-mail, urări de
însănătoșire, le mulțumesc din toată inima mea.” Să sperăm
că tenorul își va reveni complet, astfel încât să îl aplaudăm,
în sfârșit, la București, în cadrul festivalului „Enescu” de
anul viitor, când este programat cu un recital de lied – cu
siguranță, ar fi un regal. Am avut ocazia să-l urmăresc într-un
ciclu de Schubert și a fost impresionant. Culmea este că Villazón
are 44 de ani, iar Kaufmann – 47 – mult prea tineri pentru un
posibil final de carieră.
Pe de altă
parte, și distribuțiile stagiunii curente de la Opera vieneză se
modifică frecvent, pentru că îmbolnăvirile – probabil doar „de
sezon” – sunt multiple. Un exemplu este reluarea producției cu
„Peter Grimes” de Britten la 13 decembrie, în care, pe lângă
soliștii anunțați - printre care se regăsesc și basul Sorin
Coliban și soprana Simina Ivan –, sunt anunțate multe înlocuiri
de ultim moment. Întreaga lume muzicală speră ca bolile, de toate
felurile, să nu mai facă ravagii printre interpreții atât de
prețuiți, pe care încă îi mai așteaptă în lumina
reflectoarelor.
