Câinele de apartament care aleargă la
intrare, aduce presa şi scrisorile, care îl trezeşte afectuos, dimineaţa, pe
Jake, elevul premiat de NASA, care simte primejdiile, se gudură la prieteni,
latră la duşmani, ştie să dea laba şi să se prezinte politicos nou-apăruţilor
prin preajmă, este mânat, desigur, dincolo de dresaj, de o mare iubire faţă de
oameni. Dar omul ce simte pentru un astfel de câine? Îl iubeşte, oare, ca pe
„cel mai bun prieten“ al său? (Cineva spunea odată: „Nu-l consider cel mai bun
prieten al meu. Dumneavoastră v-aţi castra cel mai bun prieten?“)
O savuroasă şi plină de învăţăminte emisiune
pentru adolescenţi se transmite, dublată – neaşteptat de bine! – în limba română,
pe Disney Channel.
Cei din clasa lui Jake, elevi mai somnoroşi
sau mai vioi, au de făcut proiecte ecologice. Se recomandă formarea de echipe,
după afinităţi. O colegă cochetă îl roagă pe Jake s-o ia în echipa lui. Cucerit
de frumuseţea şi linguşelile fetei, Jake o primeşte, chiar dacă ea nu iubeşte
nici parcul, nici câinii, nici cartea, ci doar cumpărăturile şi manichiura.
Acum vrea să profite de pe urma „tocilarului“ şi se oferă să fie „prietena“
lui. Se va dovedi, însă, că are mai mulţi „prieteni“. Câinele descoperă că ea
minte, în calitate de „poştaş“ îi aruncă scrisorile otrăvite direct în closet –
pătimeşte pentru asta – şi nu-l lasă pe generosul Jake să-i dăruiască ei
macheta proiectului. (Sare şi distruge macheta aflată în braţele fetei.)
Concluzia premiantului: „Am fost folosit. N-am fost destul de deştept, dar câinele
meu a fost“.
Aflăm că povestea de mai sus a fost, de
fapt, relatată de două jurnaliste (de 14 ani) de la revista online „Internauţii
şic“, publicaţie aflată în cruntă concurenţă cu postul TV şcolar „Adolescenţii
de astăzi“, condus de nişte băieţi sarcastici şi răuvoitori. Şefa unei publicaţii
importante din New York remarcă revista şi le cheamă pe fete la ea. Prezenţă
caricaturală, „şefa“ le primeşte stând la fereastră, cu spatele la ele, apoi
vine să discute pe ton dictatorial. Poartă îmbrăcăminte pepit, alb cu negru, mâneci
cu funde atârnânde, e indignată de tinereţea fetelor, vrea ca numai una dintre
ele să-i devină colaboratoare ca să scrie pentru „adolescenţii cu coşuri peste
tot“; nu înţelege de ce au venit două, când ea a chemat numai una. Sunt bune
prietene? A avut şi ea o prietenă bună şi a angajat-o. Menajeră. Le dă temă să
vină fiecare cu câte un material ca să vadă pe care dintre ele o angajează.
„Cea mai nasoală zi“, consideră cele două şi simt cum discordia îşi face loc în
viaţa lor. Un vestit cântăreţ francez vine în America. Pe amândouă le ispiteşte
gândul să-i ia un interviu. Dar toate biletele la concert au fost vândute.
Fiecare se ambiţionează să ajungă la el. Recurg la tertipuri şi la minciuni
sfruntate pentru a reuşi pe cont propriu şi a o scoate, concomitent, din joc,
pe cealaltă. Cearta şi zâzania ating un maximum. Ajung amândouă la interpret şi
în vacarmul conflictului lor cântăreţul se destăinuie (informaţie trăsnet!): nu
e francez, ci american, dar, nefiind promovat în ţara lui, s-a dus în Franţa, şi-a
schimbat puţin numele şi a ajuns celebru.
„Sus jaluzeaua!“ – obişnuitul semnal de
dialog al fetelor, prin fereastră, marchează reluarea obiceiului de a scrie împreună.
„Gata cu prefăcătoria!“ Duc interviul la New York, unde „şefa“ află că cele două
au un singur articol şi că nu se despart. Le anunţă că sunt „neprofesioniste“ şi
le dă afară. Cu asta s-au terminat încercările fetelor, departe de casă, în
lumea „profesioniştilor“ marcanţi. Acasă, o dezvăluire: conducătorul postului
TV „Adolescenţii de astăzi“ e îndrăgostit lulea de una dintre fete. De aceea
era răutăcios. Dar tot el a ajutat-o să ajungă la „francez“. Revista fetelor
funcţionează acum cu doi redactori şefi, în persoana celor două jurnaliste. Încă
un reportaj de succes, despre un schimb de roluri între două eleve care seamănă
leit între ele (una foarte bogată, alta foarte săracă) îi determină pe băieţii
de la „Adolescenţii de astăzi“ să prezinte la TV „culisele“ revistei „Internauţii
şic“. Happy end, deci.
Gând nespus de adolescenţi, dar trăit: cei
mai buni prieteni ai omului sunt doi – adevărul şi iubirea.
