Dacă Ioana Antoniu ar deveni muza unui
artist, am rămâne fermecaţi de frumuseţe şi feminitate deopotrivă, suspendaţi
într-un spaţiu atemporal, fără a ne mai dori reîntoarcerea la realitate,
oricare ar fi ea… Puţini sunt cei care deţin secretul tinereţii veşnice. Şi mai
puţini cei asemeni Ioanei Antoniu, care l-ar dărui cu generozitate iubitorilor
de artă prezenţi la o expoziţie. Oglinda imaginară a adevărului, perfect rotundă,
cu o stilizare aurie drept contur, reflectă portretul unui pictor care iubeşte
simplu, fără artificii, dincolo de forme şi culori. Aceeaşi trăire transpare
din creaţiile sale reunite sub numele „Anti-age“,
ca şi cum ne-ar mărturisi, fără cuvinte, că mitul despre căutarea şi regăsirea
Celuilalt este departe de a fi doar o poveste frumoasă.
Ceea ce
fascinează privirea e mai întâi ideea ascunsă în spatele unei arcuiri a
pensulei. Cea dintâi emoţie care a inspirat alunecarea culorii pe pânză. Le căutăm
printre chipuri angelice, ce par a dezvălui o vârstă a inocenţei, surprinsă în
ipostazele ei unice, irepetabile. E o călătorie în timp, printre amintiri, o
poartă către acel univers secret şi drag autoarei. În definitiv, ce rămâne? Un
joc de-a v-aţi ascunselea cu copilăria, o stare plăcută sufletului său, o
privire care părea că o înţelege, atingerea pe umăr de mai târziu, un zâmbet
complice, o inflexiune a vocii, multiplicate într-o infinitate de momente pe
care le-am dori eterne.
Luni, la
Galeria m2, din cadrul Clinicii Medicală 2 Cluj-Napoca, a fost vernisată expoziţia
„Anti-age“, realizată de Ioana Antoniu, conferenţiar la Universitatea de Artă şi
Design Cluj-Napoca, membră UAP |