Respectarea de către fiecare a codului de
conduită după efectuarea unei rezervări (la un hotel, restaurant, concert…)
este una din normele morale de bază în societăţile unde cetăţenii au din ce în
ce mai multe drepturi şi libertatea de alegere. Cetăţeanul modern este informat
în prealabil şi are la dispoziţie o întreagă paletă de mijloace de comunicare
pentru a anula, în temenii stabiliţi, o rezervare. Dar, cu toate facilităţile,
un procent respectabil de cetăţeni „uită“ să-şi onoreze şi/sau să anuleze la
timp rezervările, ceea ce a impus măsuri de „aducere aminte“ şi/sau „amenzi“.
Fenomenul „no show“ este prezent şi în serviciile medicale, mai ales de când
pacienţii trebuie să se programeze pentru consultaţii. Odată cu introducerea
economiei de piaţă în asistenţa medicală, timpul profesioniştilor din sănătate
„costă“, tariful se calculează din ce în ce mai puţin pentru o consultaţie
nelimitată şi din ce în ce mai mult pentru o consultaţie cu durata precizată.
Eficienţa şi productivitatea se măsoară în minute, iar durata unei consultaţii
este, de obicei, specificată. Astfel, la medicul de familie, este de zece
minute, cu unele excepţii care întăresc regula.
Dacă prezentarea la medic (sau la alt
profesionist din sănătate) este tarifată, neprezentarea fără anulare prealabilă(no show) a fost mult timp acceptată şi
trecută la pierderi colaterale. Până când s-a calculat cât costă şi s-a înţeles
că atârnă greu în bugete. Aşa s-a ajuns la perceperea unei taxe pentru cei care
nu se prezintă la consultaţie şi uită să anuleze la timp.
Cele mai stricte reguli, în această privinţă,
sunt în serviciile medicale private, orientate pe profit, unde totul se plăteşte…
Mai puţin îngrijorate de fenomenul „no
show“ au fost şi sunt instituţiile medicale de stat, finanţate din bani
publici, mai puţin interesate de eficienţă şi productivitate.
Peste ocean, este de mult implementată
politica de „no show“ în serviciile
medicale şi pacienţii sunt puşi să semneze un acord în acest sens încă de la
primul contact. De obicei, anularea unui consult trebuie făcută cu cel puţin 24
de ore înainte, altfel se percepe o taxă de 30–50 de dolari, la care se adaugă
cheltuielile de informare. Dacă amenda nu se plăteşte într-un interval de zece
zile, factura se trimite la o agenţie de colectare de fonduri. În caz de neplată,
pacienţii pot fi şterşi de pe listă.
Pe bătrânul continent, s-a dat şi se dă încă
dovadă de mai puţin pragmatism. În unele ţări, no show-ul poate fi plătit de pacienţi cu sau fără contribuţia
asiguratorului. În altele, no show-ul
nu este plătit de pacient, ci de asigurator. Pentru a stimula pacienţii să nu
„uite“, se trimit scrisori, SMS-uri, e-mail-uri, mesaje telefonice, se pun afişe
educative în sălile de aşteptare şi pe website-uri. Atitudinea faţă de no show a început să se schimbe în mare
parte ca urmare a economiilor ce trebuie efectuate în bugetele sanitare şi din
cauza listelor de aşteptare, din ce în ce mai lungi.
În Olanda, din 2004, Ministerul Sănătăţii a
încercat să reducă no show-ul prin
introducerea măsurilor de stimulare menţionate mai sus, dar fără rezultat. Numărul
persoanelor care nu se prezintă la o consultaţie programată şi uită să o
anuleze este în creştere: între 5 şi 10% din totalul consultaţiilor. Cele mai
multe no show-uri se înregistrează în
îngrijirea psihiatrică şi a persoanelor cu dizabilităţi, dar şi la nivelul
asistenţei medicale primare. S-a calculat că, în medie, la 100.000 de consultaţii,no show-ul costă în jur de 50.000 de
euro pe an. Până acum, no show-ul a
fost plătit instituţiilor medicale de casele de asigurări, în medie 45 de euro
pentru o consultaţie neefectuată. Excepţie fac consultaţiile neonorate la
medicii de familie, care, spre deosebire de alţi profesionişti, se consideră că
îşi pot programa mai flexibil timpul. Deoarece casele de asigurări nu mai
doresc să plătească pentru no show,
s-a introdus – ca experiment – trimiterea unei note de plată de 45 de euro
celor care nu s-au prezentat la consultaţie şi au uitat să o anuleze cu cel puţin
24 de ore înainte. Rezultatele acestui experiment vor fi evaluate şi se prevede
introducerea la nivel naţional a amenzii, în caz de no show.
Prezentarea la medic se plăteşte, la fel şi
neonorarea unei consultaţii programate. Educarea consumatorului de servicii
medicale a intrat într-o nouă fază şi nu se mai aşteaptă nimic de la
buna-credinţă sau codul de conduită. Penalizarea financiară în funcţionarea
serviciilor medicale se va extinde: în perspectivă se află plata din buzunar a
unui consult fără caracter de urgenţă solicitat la camerele de gardă ale
spitalelor.