Newsflash
Cultură

Casa de pe graniță, de la Chișinău la București

de Candid STOICA - feb. 11 2016
Casa de pe graniță, de la Chișinău la București
     Precedând vizita premierului republicii Moldova, Pavel Filip, Teatrul Național din Chișinău a avut un turneu la București și Iași cu două piese celebre:Casa de pe graniță de Slawomir Mrożek și Filumena Marturano de Eduardo de Filippo. Două piese de facturi diferite, două spectacole extrem de interesante prin modalitatea scenică pe care au oferit-o.
     Piesa cunoscutului dramaturg polonez, Casa de pe graniță – apărută în 1967 și pe care autorul de fapt nu o socotește o piesă, ci mai mult un scenariu rescris după o povestire a sa – citită azi ca o formidabilă fabulă caustică, este o profeție periculos de reală în mileniul nostru bântuit de războaie zonale, subterane și de calamități inexorabile. Deși este una dintre creațiile de început ale lui Mrożek, din nefericire își dovedește actualitatea tot mai pregnant, de la un deceniu la altul.
     Casa de pe graniță reflectă realitățile istorice din Polonia după cel de-al Doilea Război Mondial, descrie situația unei familii care primește vestea că granițele au fost retrasate din rațiuni istorice, astfel că noul hotar trece chiar prin mijlocul casei lor, prin sufragerie. Spectacolul este lucrat de o echipă tehnică poloneză formată din regizoarea Agnieszka Korytkowska-Mazur, (directoarea Teatrului Dramatic „Aleksander Wegierko“ din Bialystok), scenograful Pawel Dobrzycki și Maciej Zakliczynski ocupându-se de mișcarea scenică și selecția muzicală. Echipa a dovedit o îndrăzneală remarcabilă, „asezonând“ subiectul piesei la realitățile din Republica Moldova. Într-un recent interviu, regizoarea declara: „Sunt tulburată de asemănările cu orașul meu, un oraș situat la 40 de kilometri de frontiera cu Belarus. Am fost și la Orheiul Vechi, am văzut sate moldovenești. Oamenii din Republica Moldova seamănă cu cei din Polonia“.
     La un moment dat, în spectacol, dincolo de textul piesei se petrec lucruri surprinzătoare, antologice, fără vorbe: în spatele casei apar diplomații occidentali, personalizați prin actori care seamănă vizibil cu cei de la Uniunea Europeană, care le arată moldovenilor prin gesturi explicite așa-numitele libertăți ale înfrățirii sexuale între femei și bărbați. Mai mult chiar, regizoarea, dincolo de textul piesei, insistă pe înțelegerea tacită dintre Occident și marele imperiu de la Răsărit în sfârtecarea țărilor mici vecine, printr-un dans pe care-l fac privindu-se tandru doi conducători ai Europei de azi: Merkel și Putin. Un moment scenic cu adevărat revelator.
     În ultimă instanță, asumat tezist, Casa de pe graniță e un spectacol excelent în cea mai mare parte a lui. Original, fermecător câteodată, dar caustic în esență, este susținut de o echipă de actori talentați în frunte cu directorul teatrului Petru Hadârcă.
     Filumena Marturano a fost jucată prima dată în 1958. Devenită celebră în 1964, în primul rând pentru subiect, apoi datorită artiștilor, și nu în ultimul rând, al ecranizării semnate de Vittorio de Sica, piesa este o comedie amară cu un final fericit, de film american, ce i-a adus autorului glorie, dar și mulți bani. Jucată într-un registru diferit, extrem de realist, de fapt subiectul ei e foarte simplu: Dominico Soriano, un napolitan înstărit, dar afemeiat, trăiește cu Filumena, o cocotă, de peste 30 de ani fără acte legale. Dar lunga lor coabitare este întreruptă brusc pentru că ea, bolnavă grav, are o ultimă dorință: pe „patul de moarte“ vrea să se căsătorească cu Soriano în fața preotului. Dorință ce i se îndeplinește, însă între cei doi apare o situație de conflict iremediabil, pentru că boala ei „gravă“ era doar o înscenare.
     La polul opus primului spectacol, regizorul Alexandru Vasilachi (director la S. A. Moldova film) a creat într-un cadru scenografic simplu, dar spectaculos (un fundal cu o splendidă panoramă a orașului Napoli), un spectacol serios, fără excrescențe melodramatice, în care cei doi eroi ajunși la maturitate, Domenico și Filumena, își aduc reciproc acuzații grave. Dialogul dintre ei – aspru, dramatic, plin atât de amintiri triste, cât și fericite ale tinereții – creează un halou în care actorii Petru Hadârcă și Silvia Luca își desfășoară cu virtuozitate toată arta lor.
    Tonul grav este extrem de dramatic, tensiunea filonului principal al piesei se mai îndulcește în partea a doua, când intră în scenă cei trei copii ai Filumenei, între care Domenico încearcă să-l descopere pe propriul său fiu.
    Alături de cei doi protagoniști, Petru Hadârcă și frumoasa (și poate prea tânăra și prea zvelta, după trei nașteri) Silvia Luca, găsim o echipă de excelenți actori care, atenți la nuanțe, au jucat cu acuratețe și însuflețire personajele secundare ale piesei, actori precum Igor Babiac („Ricardo“), Dumitru Stegărescu („Umberto“) sau Iurie Focșa („Michele“).
     În încheiere, cum bine au observat Ion Caramitru și Mihai Gribincea, ambasadorul Republicii Moldova la București, spectacolele colegilor moldoveni au fost o încântare, dar mai ales un moment de recunoaștere prin fapte a identității naționale a celor două state despărțite arbitrar de istorie: România și Republica Moldova.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe