Momentele de reflecție și introspecție prezente adesea în Săptămâna patimilor, ca o stare prielnică pregătirii pentru întâlnirea cu marea sărbătoare a Învierii, s-au dovedit a fi deopotrivă benefice și pentru a parcurge câteva clipe care ne-au bucurat, cultural vorbind, în această primă jumătate de primăvară capricioasă.
     Institutul Cervantes împreună cu Ambasada Spaniei în România și Biroul de turism al Spaniei la Viena ne-au propus țara lor ca obiectiv turistic, provocându-ne totodată să mergem și dincolo de reperele arhicunoscute: Madrid și Barcelona, plajele de pe coasta Mediteranei sau Andaluzia cu ale sale ritmuri de flamenco. Invitația ne-a fost adresată, în această primă jumătate de primăvară capricioasă, prin intermediul unei sugestive expoziții itinerante de fotografie care a adus în prim plan grupul orașelor spaniole integrate în Patrimoniul umanității instituit de UNESCO, care merită din plin numele de „Cincisprezece bijuterii ale Spaniei”. Primăriile celor 15 orașe (Alcalá de Henares, Ávila, Baeza, Cáceres, Córdoba, Cuenca, Ibiza, Mérida, Salamanca, San Cristóbal de la Laguna, Santiago de Compostela, Segovia, Tarragona, Toledo și Úbeda) s-au organizat într-o asociație, din dorința de a transmite un mesaj mai puternic, a face o promovare mai bună și a obține sprijinul autorităților statului pentru activitățile lor. Un prim exemplu motivant l-a reprezentat însăși prezența regelui Felipe al șaselea al Spaniei la cea mai recentă reuniune a primarilor din grup.
     Cele 60 de imagini alese pentru această expoziție au încercat să surprindă esența farmecului și elementelor de interes din fiecare loc. Ele reprezintă o trecere prin istorie, religie și artă, literatură, spirit universitar și modele de conviețuire civică, dar și prin varietatea formelor de relief și a tradițiilor transmise din vechime. Fiecare element definește o parte din personalitatea unică a fiecăruia dintre aceste orașe răspândite de-a lungul și de-a latul Peninsulei Iberice, dar și în arhipelagurile Coroanei spaniole.
     Fără a fi catalogate ca atare, tot la patrimoniu s-au referit și evenimentele recente aflate pe agenda Institutului Italian de Cultură: o serie de conferințe care au prezentat publicului interesat valori italiene ce au înfruntat istoria. Seria a fost deschisă cu o serată muzicală dedicată compozitorului Claudio Monteverdi, de la a cărui naștere se împlinesc 450 de ani. Tenorul și dirijorul Sandro Naglia a vorbit despre inovațiile componistice și de orchestrație, de adaptarea perfectă a muzicii la text realizată de cel care a fost printre primii autori de muzică de operă din istorie. Pentru ca prelegerea să nu fie una aridă și monotonă, au existat exemplificări de fragmente muzicale, precum și prezentarea punerii în scenă, la Teatrul Olimpic din Vicenza, a poemului „Ierusalimul Eliberat” de Torquato Tasso, pus magistral pe note de Monteverdi.
     Icoana bizantină a Maicii Domnului cu Pruncul, de la Sanctuarul San Luca din Bologna (La Madonna di San Luca), aparținând patrimoniului religios și artistic, motiv de venerație și pelerinaj, dar și obiect de studiu pentru istorici de artă și restauratori, a reprezentat subiectul conferinței susținută de Franco Faranda, conducătorul echipei care a realizat restaurarea din 2012 a acestui obiect de cult. Prelegerea a fost, practic, o parcurgere a istoriei icoanei, pictată undeva prin sec. X-XI și ajunsă în Italia un veac mai târziu, dar mai ales a diferitelor etape și tehnici de restaurare folosite cu ultima ocazie, ilustrate și în expoziția de fotografie prezentată cu această ocazie.
     Anul 2017 marchează centenarul nașterii unuia dintre reprezentanții de seamă ai literaturii italiene, Giorgio Bassani, prilej de reîntâlnire cu universul său scriitoricesc, recreat de fiica autorului „Grădinilor Finzi Contini”, Paola Bassani. Ea a reușit, prin amintirile pe care ni le-a împărtășit, să îl contureze nu doar pe scriitorul, ci și pe tatăl, editorul, profesorul și chiar prietenul Bassani. În plus, felul în care aceasta considera literatura, dar și evenimentele din istoria Italiei secolului XX, au fost expuse prin însăși vocea autorului, datorită unui interviu acordat televiziunii italiene la sfârșitul anilor ʼ70. Momentul omagial a fost completat de prelegerea prof. univ. dr. Roxana Utale privind traducerile și studiile românești dedicate operei lui Bassani.
     Valoarea cărților ca parte a patrimoniului artistic și spiritual este de necontestat, iar când ele sunt reunite într-o bibliotecă ce dobândește în timp tradiție și devine punct de reper, situația este cum nu se poate mai fericită. Sfertul de veac de existență al Bibliotecii Austria de la București, axată în special pe literatura contemporană, a fost sărbătorit de Forumul Cultural Austriac printr-o suită de evenimente aniversare. S-a remarcat, cu această ocazie, dubla expoziție găzduită de Casa de cultură „Friedrich Schiller”, un omagiu adus femeilor, fie ele austriece, românce sau de altă naționalitate, a căror existență a schimbat istoria, iar activitatea lor de pionierat în diverse domenii profesionale sau civice a oferit noi oportunități pentru toate urmașele. Expoziția „Calliope Austria. Femei în societate, cultură și știință”, în forma pe care am văzut-o pe simeze, este doar o parte a proiectului inițiat de ministerul austriac de externe, materializat într-o carte care a scos din uitare biografiile a 164 de femei austriece, luând drept model muza antică a științei, filosofiei și poeziei. Ca o reflectare în oglindă, am privit și varianta autohtonă, „(C)ELE (care) au schimbat lumea – Românce de istorie”, expoziție concepută de Centrul Parteneriat pentru Egalitate.
     Femeile, în mod concret cele care se dedică activităților artistice, s-au aflat recent și în atenția Institutului Balassi, prin două expoziții convergente. „Metaterra”, expoziția ceramistei orădene Márta Jakobovits, ne-a introdus, la sediul institutului, într-un univers fluid în care artista se contopește adesea cu argila pentru a o înțelege și a dezvălui noi forme și consistențe ale materiei. Spirit cercetător, aceasta explorează adesea efectele chimiei și fizicii asupra obiectului său de lucru, pe care încearcă să-l învăluie în noi și diferite substanțe, iar surprizele care ies în final din cuptor îi sunt sursă de bucurie.
     Alături de ea, s-au reunit la Galeria Galateea pentru „Keramikum Hungarikum” alte patru ceramiste din România și tot atâtea din Ungaria. A fost momentul de îngemănare a spiritelor, care stă mărturie faptului că atunci când comunicăm prin artă și prin frumos orice alte diferențe sunt estompate până la dispariție.