Din 1984, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii a definit starea de sănătate ca fiind nu numai absenţa unei boli sau a unei infirmităţi, ci şi prezenţa unei stări de bine fizice, mintale şi sociale, noţiunea de calitate a vieţii s-a impus, a fost utilizată în cercetare, dar mai puţin în practica clinică şi a devenit din ce în ce mai folosită. Dacă în 1973, în baza de date Medline existau doar cinci lucrări al căror cuvânt-cheie era calitatea vieţii, în următorii patru ani, numărul lucrărilor de acest fel a crescut vertiginos la 195, 273, 490 şi la 1.252 în 1977. În 2010, numărul articolelor care se interesează de calitatea vieţii este de 1.871. Starea de sănătate poate fi evaluată obiectiv (pe baza diferitelor scoruri funcţionale) şi subiectiv (pe baza percepţiei pacientului). Dacă evaluarea obiectivă este importantă pentru definirea gradului de sănătate, percepţia subiectivă a pacientului traduce evaluarea obiectivă în actuala lui calitate a vieţii. Speranţele privind sănătatea şi abilitatea de a se adapta unor incapacităţi existente pot, în mare măsură, să afecteze percepţia personală asupra sănătăţii şi asupra satisfacţiei în viaţă, ceea ce face ca două persoane cu aceeaşi stare de sănătate să resimtă foarte diferite calităţi ale vieţii. Or, rezultatul actului terapeutic trebuie judecat nu numai prin prisma evaluării obiective, ci şi prin cea a satisfacţiei pacientului.
Monografia este prefaţată de dl prof. dr. Dan Nemeş, şeful Catedrei de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie, care subliniază frecvenţa, crescând cu vârsta, a afecţiunilor artrozice, sistematizarea pe baze ştiinţifice a tratamentului chirurgical şi de recuperare şi care salută utilizarea, pentru aprecierea rezultatelor, a sistemului de evaluare a calităţii vieţii.
Primul capitol este închinat noţiunii de calitate a vieţii, căreia i se face un scurt istoric, începând cu Aristotel şi ajungând la definiţiile şi disputele de astăzi. Sunt enumerate şi descrise numeroasele scale pe baza cărora se poate evalua calitatea vieţii în bolile reumatismale. Autorii au ales, pentru studiul efectuat, Clasificarea Internaţională a Funcţionalităţii, Incapacităţii şi a Stării de Sănătate (ICF: International Classification of Functioning, Disability and Health), pe care o găsesc mai adaptată evaluării rezultatelor în diversele localizări ale artrozelor. ICF este o clasificare a stării de sănătate bazată pe funcţionalitate şi incapacitate, ea cuprinzând şi factorii de mediu care influenţează incapacitatea (modelul social al incapacităţii, pe lângă cel medical, analizat de asemenea). Se acordă calificative, de la 0 la 9, pentru funcţiile organismului, structurile lui, activitatea şi participarea persoanei şi factorilor de mediu. În lista afecţiunilor pentru care poate fi folosită ICF se numără, în primele locuri, artrozele şi poliartrita reumatoidă. În continuare, este descrisă clinica afecţiunilor reumatismale (capitolul II) care au făcut obiectul studiului, coxartroza, gonartroza, artroza tibio-talică, stenoza degenerativă a canalului vertebral cervical şi a celui lombar. Tratamentul
ortopedico-chirurgical al localizărilor artrozice amintite este trecut în revistă (capitolul III), cu toate intervenţiile chirurgicale ce pot fi utilizate. Capitolul IV expune principiile tratamentului recuperator.
Studiul retrospectiv al localizărilor artrozelor operate în clinicile de Ortopedie I şi II din Timişoara, între aprilie 1998 şi aprilie 2008 (capitolul V), este deosebit de instructiv prin numărul impresionant de cazuri şi prin calitatea analizei. S-au efectuat artroplastii totale de şold la un număr de 1.382 pacienţi, majoritatea pentru coxartroze primitive (1.141 pacienţi), preferându-se protezele necimentate (la 910 cazuri). Au fost, de asemenea, operaţi 475 de pacienţi cu gonartroză (efectuându-se artroplastii totale de genunchi), 32 de pacienţi cu artroză de gleznă (rezolvaţi prin artrodeză tibiotalică), 85 de pacienţi cu stenoză degenerativă de canal vertebral cervical – 7 cazuri, sau lombar – 77 de pacienţi, care au beneficiat de operaţii decompresive, cu sau fără stabilizare. Programele de recuperare medicală (capitolul VI) au fost individualizate şi etapizate (faza precoce, intraspitalicească propriu-zisă, extraspitalicească) în funcţie de afecţiune şi de tipul intervenţiei chirurgicale. Este detaliată fiecare etapă, pentru fiecare categorie de pacienţi, iar tabelele sinoptice şi ilustraţiile facilitează înţelegerea.
Evaluarea calităţii vieţii (capitolul VII), a fost efectuată la 129 de pacienţi grupaţi în cinci loturi, în funcţie de afecţiunea pentru care s-a efectuat intervenţia chirurgicală şi tratamentul de recuperare (60 de pacienţi cu coxartroză, 29 cu gonartroză, 4 cu artroză a gleznei, 5 cu stenoză degenerativă cervicală şi 31 cu stenoză degenerativă lombară). După prezentarea chestionarelor ICF sunt interpretate rezultatele pentru fiecare lot. Sunt analizate, prin prezentarea de tabele, disfuncţiile principalelor funcţii ale organismului, limitarea activităţii şi restricţia participării (activităţi legate de mobilitate, de autoîngrijire, de activitatea la domiciliu, de viaţa comunitară, socială şi civică) şi principalii factori de mediu pe care pacienţii îi receptează ca o barieră. Această evaluare a calităţii vieţii este foarte complexă şi presupune o cantitate importantă de muncă pentru a putea fi realizată. Ea dă însă o imagine a felului cum pacientul resimte şi conştientizează îmbunătăţirea calităţii vieţii după actul terapeutic (operator şi recuperator).
În pofida specialităţilor diferite ale celor doi autori, monografia este unitară, atât ca gândire, cât şi ca prezentare, ceea ce presupune o colaborare îndelungată şi fructuoasă. Se citeşte cu uşurinţă, este însoţită de multiple tabele şi ilustraţii care facilitează înţelegerea, şi se bazează
pe o bogată experienţă clinică şi pe o bibliografie importantă şi actuală. Editura Mirton are meritul de a o prezenta într-o formă atrăgătoare. Lucrarea reprezintă începutul unei judecări a rezultatelor actelor terapeutice nu numai prin prisma medicului, ci mai ales prin cea subiectivă a pacientului, de fapt beneficiarul activităţii noastre. Ortopezii preocupaţi de artroplastia de şold şi de genunchi sau de patologia degenerativă a coloanei vertebrale, reumatologii, recuperatorii, cât şi cei interesaţi de moderna evaluare a calităţii vieţii, indiferent de specialitate, vor găsi în această monografie o multitudine de aspecte care le vor stârni interesul.
