Televiziunea Română a prezentat, recent, un spectacol original cu un titlu incitant – Femeia, eterna poveste –, cu o desfășurare de forţe artistice plăcute, agreabile, și cu un subiect atât de apropiat de majoritatea iubitorilor de teatru de o anumită vârstă.
Realizat de un colectiv tânăr, apărut în ultimii ani prin strădaniile neobositei Smaranda Oţeanu, spectacolul este pus în scenă la Teatrul „Stela Popescu”. Ni se prezintă un program din activitatea unui local de altădată, când Bucureștiul era denumit „micul Paris”, când tangoul era la modă și încă nu apăruseră muzica disco, manelele și rock and roll-ul.
În restaurantul „Leul și cârnatul” se „produc” doi cântăreţi, Crina Matei și Daniel Filipescu, care încearcă cu succes să înveselească, chiar să emoţioneze clienţii localului, cu șlagărele la modă ale vremii. Cei doi cântă cu însufleţire, și câteodată emoţionant, cu un ușor parfum de epocă, creând în jurul lor o aură poetică de bună calitate artistică. În desfășurarea scenariului, semnat de Ema Stere, mai apar diverși angajaţi ai localului: un tânăr chelner (Cristian Neacșu), o chelneriţă guralivă (Ana Maria Ivan), un bucătar cu aptitudini muzicale (Sorin Aurel Sandu) care cântă cu aplomb o canţonetă napolitană și, bineînţeles, un corp de balet condus de Ioana Macarie, format din câţiva dansatori și dansatoare excentrice care încearcă să expliciteze coregrafic multe dintre misterele feminine. Gabriel Stănescu (vioară), Ionuţ Preda (acordeon), Raul Kusak / Alexandru Burcă (pian și aranjament muzical) completează ansamblul regizat de Attila Vizauer. O minimă scenografie funcţională este realizată de Anca Albani. Cine a avut curiozitatea să vizioneze reprezentaţia – era la concurenţă cu un film din seria James Bond pe alt canal TV – a avut doar de câștigat.
Nu pot decât să-i felicit pe iniţiatori, producători și realizatori – mulţi la număr – pentru acest divertisment plăcut, care a înveselit și a umplut cu nostalgie multe inimi.
