După-amiaza
ploioasă de început de vară m-a îndemnat la lectură mai mult decât altădată. Răsfoisem
nu cu mult timp în urmă volumul de itinerare de vacanţă intitulat Lacrima
Indiei, semnat de Viorel Pătraşcu,
aşa că momentul de a întregi lectura era tocmai potrivit. Sunt pasionată de călătorii,
la fel ca autorul acestei cărţi şi pot spune că, încă de la primele rânduri, am
avut bucuria şi surpriza trăirilor-retrăiri ale multor momente descrise în
carte, iar exemplele nu sunt puţine. Am reparcurs scurta vizită de weekend la
Bruxelles, cu aceleaşi probleme în a găsi adresa, fiindcă atât eu, cât şi
autorul am stat, se pare, la acelaşi hotel. Apoi, cum nimic nu-i întâmplător, şi
autorul a străbătut în zilele următoare traseul Waterloo – Anvers – Bruges.
Documentat, ordonat şi cu simţul datoriei – ca un bun cunoscător al artei şi,
în aceeaşi măsură, al istoriei – de a nu pierde nimic din ceea ce-şi propusese
să vadă, medicul dermatolog deschide uşile muzeelor şi ale sufletului pentru a
se încărca de frumos. În Belgia, frumosul s-a numit Rubens, dar nu numai.
Pentru mine, o altă destinaţie de retrăit a fost Santorini. Aproape că uitasem
ineditul acestui loc, cu cele 580 de trepte săpate în munte, pe care le poţi
urca sau coborî (oricum soarele te păleşte bine în cap) singur sau călare pe măgăruşii
folosiţi în acest scop. Sau de construcţiile de pe versantul muntos, unde
casele localnicilor par „cuiburi de rândunici săpate în stâncă“.
Medicul
Viorel Pătraşcu este un împătimit al excursiilor şi, cum putem citi, a făcut
„din turismul internaţional un fel de drog“, de care a devenit dependent. Mai
mult, micuţa Cicladă din grupul de insule cu acelaşi nume l-a transformat
într-un „bolnav de sindromul Santorini“, aluzie la sindromul Stendhal, descris
de psihiatra Grazziela Magherini: nelinişte, euforie şi perplexitate ce poate
afecta persoanele hipersensibile. „Starea de călător“ se învaţă din cărţi sau
de la alţii. Autorul a învăţat că „nimic nu-i mai de preţ decât clipa care
trece şi amintirile care rămân“ de la un alt medic, Mircea Bârsan, senior al
dermatologiei româneşti, cu care, de peste 17 ani, se preumblă pe drumuri şi
trasee minuţios pregătite şi gândite. Alături de prieteni însă, se lasă conduşi
de aceştia, precum în capitolul „Pasărea Phoenix a Europei“, în Germania, în
vizită la o familie plecată demult din ţară.
Autorul
are grijă ca scriitura să nu fie ostentativă, nu vrea să epateze prin
descrierea unor locuri luxoase şi scumpe. La drum nu a pornit un îmbogăţit ce
se laudă pe ce plajă de fiţe a mai stat pe Croazetă,
ci un turist visător, care, după ce a citit zeci de volume de călătorie, îşi
transpune acum visele în realitate. Aşa au fost „7 zile (6 nopţi) în Elveţia“:
un vis. „Oricât ar fi de informat, cine nu a ajuns în Elveţia nu realizează cum
arată o ţară frumoasă. Aici totul este la superlativ: peisaje, infrastructură,
ecologie, demnitate, bun-simţ şi prosperitate. De la măreţia Alpilor şi a
lacului Léman, până la ultima casă dintr-un cătun de poveste, n-ai să întâlneşti
nicio stridenţă.“ Şi, dacă în unele călătorii descrise în carte nu mă regăsesc
decât prin lectură, la „Napoli, coasta amalfitană şi Capri sub sărutul
soarelui“, sunt acolo. „Napoli este un oraş supraaglomerat, frenetic, dar de o
frumuseţe şi grandoare cum nu le bănuieşti“, scrie medicul argeşean.
„Cartea
de la San Michele“ se află pe primul loc între cele 158 de volume pe care,
stagiar fiind, dr. Viorel Pătraşcu le-a citit în cei trei ani de apostolat la
Filipeni (recomand spre lectură Jurnalul
acelei perioade!). În consecinţă, deşi ploile în zonă sunt destul de incomode,
mai ales la Anacapri, acolo unde se află vila lui Axel Munthe, nici nu se punea
în discuţie să nu o viziteze. „De la Axel Munthe am învăţat multe. Despre
devotament, omenie şi responsabilitate în această profesie, despre modestie,
demnitate şi sinceritate, despre condiţia umană şi relaţia dintre medic şi
pacient“. Aş putea să închei cu aceste cuvinte, un posibil corolar al vieţii şi
activităţii doctorului Viorel Pătraşcu. Dar cartea este despre vacanţă, locuri
deosebite, unele chiar exotice, pe care special nu le-am dezvăluit, las
cititorii să le descopere. Dacă vă doriţi un ghid de călătorie, vă asigur că
„Lacrima Indiei“ este unul foarte util.
