Recent, la
Editura Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu“ a UMF
Cluj-Napoca a apărut manualul Bioetică
medicală,
scris de Maria
Aluaș.
Absolventă a mai multor studii umaniste, cu un îndelungat stagiu în
bioetică la Milano, Maria Aluaș este titulara cursului de bioetică
medicală la UMF „Iuliu Hațieganu“. După o experiență
acumulată în mai mulți ani de predare, prin această apariție, ea
pune la dispoziția studenților un excelent manual, reprezentând
suportul de curs.
Cartea, a cărei prefață este
semnată de prof. dr. Anca Buzoianu, decana Facultății de Medicină,
se desfășoară cititorului detașat (adică fără presiunea impusă
de „amenințarea“ examenului de bioetică) după o secvență
logică exemplară pentru calitatea didactică a cursului.
Introducerea, denumită de autoare „Argument“, ne explică
etapele muncii de „laborator interior“ , care au condus la
scrierea lucrării.
Volumul cuprinde o parte generală și
o parte specială. Partea generală urmează curricula de bioetică
și conține un capitol introductiv de prezentare și definire a
noțiunilor fundamentale, precum și a obiectului acestei discipline,
aflate la interferența științelor umaniste cu științele vieții.
Urmează un capitol inconturnabil despre calitatea vieții și un
altul despre un subiect mai rar întâlnit la medicină: rolul
persoanei și drepturile sale, din care decurge de fapt raportul
pacientului cu medicul.
Partea specială este mai dezvoltată,
autoarea abordând pe rând problematica consimțământului
informat, cu aplicație atât în practica medicală, cât și în
cercetarea medicală. Aceste capitole, dacă ar fi citite de cei care
distorsionează realitatea privind etica cercetării, în presa de
scandal, atât de gustată de pacienții noștri, ar ameliora foarte
mult abordarea personalului medical în mass-media națională. Maria
Aluaș explică necesitatea studiilor pe voluntari și arată
criteriile deontologice care trebuie respectate.
Un subiect relativ inedit, dar pe
care viitorii medici trebuie să îl cunoască, este testamentul.
Citind acest capitol constatăm ce important este să se prevină
abuzul față de vârstnici sau cei vulnerabili. Urmează un capitol
„clasic“, „bioetica transplantului“. Este o temă care, la
noi, se predă de decenii de către medicii legiști, chiar înainte
de a avea transplant în România. În prezent este foarte important
ca atât medicul, cât și pacientul sau aparținătorul acestuia să
fie familiarizat cu legislația și cu aspectele morale de acord al
donării. Asta, mai ales după ce biserica și-a afirmat poziția,
lucru foarte important la un popor care se autodeclară religios, ca
al nostru.
Urmează un alt capitol adesea
dezbătut, inclusiv în Revista Română de Bioetică, despre
eutanasie. Autoarea prezintă legislația actuală și așteptările
sociale inerente. Ultima lecție, respectiv ultimul capitol –
„Aspecte bioetice în reproducerea asistată“ – este mai recent
inclus în curriculă.
Lucrarea are aproape 300 de note
bibliografice, ceea ce este cam mult pentru un manual. Este foarte
bine scrisă, pregătirea umanistă a Mariei Aluaș permițându-i să
se exprime exact și frumos, cu lejeritate. Formatul cărții și
designul coperții este cel al seriei de manuale editate de Editura
Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu“. Apariția acestei
lucrări reprezintă o performanță pentru care autoarea merită
felicitată.
