În societatea actuală, adesea sfârtecată de divergențe pornind de la subiecte dintre cele mai diferite, însă nu de puține ori lipsite de substanță, apare din ce în ce mai necesară și frecventă căutarea acelor elemente și punți de legătură care, fără a ne știrbi din identitatea ce ne face unici, să ne apropie și să ne redefinească în chip de parte a unui nou întreg, care poate pune mult mai bine în valoare, uneori, atributele celor care îl alcătuiesc. Este spiritul pe care a reușit să îl transmită publicului Grupul Ambasadelor, Delegațiilor și Instituțiilor Francofone din Romania (GADIF), în cadrul Lunii francofoniei, prin serata culturală „Cuvinte și note francofone”, coordonată artistic de regizorul Felix Alexa și găzduită la 26 martie de ARCUB Gabroveni.
Evenimentul a adus în același loc fotografie, poezie, teatru și muzică, prin intermediul câtorva artiști venind din țări diferite, având însă ca puncte de coeziune valorile francofoniei, deschiderea către diversitatea culturală și dorința de apropiere de ceilalți.
Fotograful de origine armeană Hrair Khatcherian, născut în Liban, azi cetățean canadian, ilustrează prin propriul exemplu un model de adaptare, toleranță și în același timp de păstrare a propriilor rădăcini, creația sa fotografică fiind, cel mai adesea, orientată spre aducerea în atenție a culturii armene de oriunde din lume. Expoziția prezentată la București – „Cruci din piatră și peisaje din Armenia” – este rodul unei munci care a durat peste două decenii. Ea înfățișează privitorului imagini surprinse, de cele mai multe ori, din elicopter, uneori din locuri extrem de greu accesibile, ca un omagiu al artistului față de întreaga moștenire culturală a poporului său. Prezența Armeniei în poziția de cap de afiș pentru acest eveniment este justificată de faptul că, în luna octombrie, orașul Erevan va găzdui cel de-al XVII-lea Summit al Francofoniei, organizat sub mottoul „Vivre ensemble dans la solidarité, le partage des valeurs humanistes et le respect de la diversité: source de paix et de prospérité pour l’espace francophone” (A trăi împreună în spiritul solidarității, împărtășirii valorilor umaniste și respectului pentru diversitate: sursă de pace și prosperitate pentru spațiul francofon).
La rândul său călător prin lume, de această dată în calitate de reprezentant diplomatic, E.S. Salah El-Sadek, ambasadorul Egiptului, a dorit să împărtășească publicului bucureștean o serie de „Chipuri și locuri” – instantanee fotografice surprinse pe mai multe meridiane. Mai mult decât atât, dincolo de imagini se află tot atâtea povești de viață pe care le intuim sau doar ni le închipuim.
Printre fotografii, ambasadorii francofoni membri ai GADIF ne-au oferit și câte un poem în limba franceză, căci poezia a fost și ea dintotdeauna o punte de legătură care trezește sensibilitatea cititorului sau a ascultătorului. Partea a doua a serii a fost o împletire între acordurile de clarinet ale lui Aurelian Octav Popa, momentele dramatice susținute de tânărul actor Vlad Logigan, amestecul de pop și rock al cantautorului elveţian Jérémie Kisling și ritmurile cuceritoare de tango argentinian oferite de trupa Tango Tangent.
Ideea de a trăi împreună, de toleranță și respect reciproc pentru bunăstarea tuturor a fost exprimată indirect și de E.S. José Guillermo Ordorica, ambasadorul Mexicului la București, într-o conferință susținută la 22 martie la Institutul Cervantes despre „Geneza identității mexicane”. Interesanta prelegere a scos în evidență cum conquistadorii spanioli și regii lor de dincolo de ocean nu au putut ignora prezența civilizațiilor băștinașe, deși sosiseră cu intenția de deveni stăpâni peste teritoriile descoperite – și au comis destule atrocități. Au sfârșit prin a le accepta și a fuziona cu ele, păstrând așezarea marilor orașe și adaptându-se la realitățile locului. Din acest amestec s-a născut ceea ce cunoaștem azi ca fiind poporul mexican. Acesta duce mai departe limba fostei patrii-mamă, asezonată însă cu vocabule indigene, păstrează tradițiile ancestrale precolumbiene, fiind în același timp profund catolic. Poporul mexican este, în orice aspect al vieții, unic și diferit: nici spaniol, nici indigen, ci autentic prin profunda și îndelungata întrepătrundere de identități.
