Palatul
Suţu a găzduit recent conferinţa „Medicii lui Brâncoveanu“ susţinută de prof. dr. Octavian Buda, vicepreşedintele
Societăţii Române de Istoria Medicinei. Câteva zeci de oameni s-au adunat în
foaierul muzeului pentru a asculta o prezentare a personalităţilor medicale
conectate cu domnia lui Constantin Brâncoveanu, pusă în contextul cultural şi ştiinţific
al vremii. Profesorul Buda şi-a început discursul definind perioada barocă, o
epocă în care se pun bazele ştiinţei moderne, în general, şi ale medicinii, în
particular. Mai târziu, şi în cultura română apar expresii ale barocului. Astăzi,
în literatura europeană începe să se vorbească şi despre o ştiinţă barocă. În
epoca barocului apare un concept, intrat azi în vocabularul clasic: conceptul
savantului. Tot atunci se remarcă şi conturarea unui statut diferit al
oamenilor de ştiinţă: „solidaritatea oamenilor de ştiinţă nu mai ţine cont de
frontiere sau de limitările impuse de apartenenţele politice sau religioase“.
Este perioada în care apare cel dintâi număr al Gazette de France (1631), primul ziar tipărit vreodată în Europa,
fondat de Théophraste Renaudot, un medicfrancez.
Constantin
Brâncoveanu a avut obiceiul de a se înconjura, la curtea lui, de medici veniţi în
principal din străinătate. Tradiţia fusese, de fapt, întemeiată înaintea lui de
domnitori ca Mihai Viteazul, Ieremia Movilă, Vasile Lupu, Matei Basarab sau
Constantin Şerban. La curtea lui Constantin Brâncoveanu au activat mai mulţi
doctori remarcabili, intelectuali cosmopoliţi, proveniţi atât din spaţiul
bizantin, grecesc, cât şi veniţi din Apus, şcoliţi mai ales la Padova, dar şi în
spaţiul german: protomedicul Iacob Pylarino, Ioan Comnen Milibdos, Pantaleon
Caliarchi, Bartolomeo Ferrati, Brecht von Brechtenberg, Giorgios Hypomenas.
Unul
dintre ei, Bartolomeo Ferrati, un conte italian sosit în ţară în 1607, s-a
bucurat de încrederea lui Brâncoveanu, ca medic principal. Ferrati s-a căsătorit
cu o româncă, membră a familiilor Cantacuzino şi Brâncoveanu. După execuţia
lui Brâncoveanu, s-a mutat în Moldova, la curtea lui Mihai Racoviţă. Ieşea în
evidenţă prin eleganţa sa şi vestimentaţia colorată care frapa curtea bizantină,
dar era în ton cu vestimentaţia barocă destul de colorată a vremii, a explicat
profesorul Buda.
Un
alt personaj interesant a fost Clemence von Brechtenberg, fiu de pastor din
Strasbourg. A studiat medicina în Germania şi a venit în Transilvania ca medic
militar. Învăţase destul de bine limba română, pentru că îşi propusese să
traducă în româneşte o serie de opere clasice ale Antichităţii. Îl inspira
protestantismul lui Martin Luther, care a tradus în germană intangibila Biblie.
Pe Brâncoveanu însă l-a speriat zelul lui, deoarece se străduia foarte mult să îi
convertească pe turci la creştinism, aşa că a renunţat, în cele din urmă, la serviciile
lui.