La sfârşit,
totul va fi bine. Dacă nu e bine, înseamnă că nu e sfârşitul. (Sonny)
Una
dintre cele mai amuzante aventuri cu şi despre pensionari se întâmplă în Hotelul
Marigold. Povestea unor
britanici dornici de distracţie exotică în colorata Indie. Nerăbdători să se
retragă la bătrâneţe într-unul dintre cele mai opulente şi frumoase locuri cu
putinţă, cele şapte personaje se aşteaptă, desigur, la condiţii de cinci stele,
nicidecum la o clădire aflată în paragină, plină de praf şi fără minimele condiţii.
Dar alegerea lor a fost cumva manipulată de tânărul şi entuziastul Sonny
(spumosul Dev Patel), care şi-a
stabilit o strategie de marketing suficient de atrăgătoare şi tentantă pentru
turişti. Aşadar, în locul palatului spectaculos, care are ceva urme din
prezentarea de-a dreptul fabuloasă de pe internet – păsări defilează în voie în
încăperi – de abia dacă există peste tot uşi. Iar dincolo de toate neajunsurile
cazării, Bangalore şi India în sine reprezintă zgomotul suprem pentru britanicii mofturoşi dornici de condiţii
impecabile şi o vacanţă fără griji. Dar lucrurile se vor schimba, căci, nu-i aşa,
cultura
îi va fascina în curând, la fel cum tradiţiile, frumuseţea peisajelor,
culorile şi sunetele vibrante ale aceste lumi îi vor acapara puţin câte puţin
pe aceşti turişti pretenţioşi. În fond, tot ce îşi doresc este să trăiască o
experienţă unică, să îi detaşeze de viaţa lor monotonă şi plată. Iar India se
dovedeşte a avea acel farmec aparte: îmbătrânirea devine un proces atât de firesc
şi frumos, cum poate niciunul dintre ei nu şi l-ar fi imaginat… Pot trăi la
maximum, se pot bucura de neprevăzut, se (mai) pot transforma încă!
O
comedie spusă cu multă afecţiune despre cum ultimii ani de viaţă se pot
transforma în adevăraţii ani de aur. Şi pe lângă amuzamentul şi delicateţea cu
care sunt priviţi/primiţi aceşti oameni la apusul existenţei lor agitate, jocul
actoricesc este pur şi simplu un deliciu. O simplă enumerare şi veţi înţelege
despre ce vorbesc: Judi Dench, Maggie Smith, Celia Imrie, Bill Nighy,Tom Wilkinson. Fiecare dintre ei
ajunge în India cu o istorie personală ce justifică un comportament irascibil
sau extrem de pretenţios: probleme de comunicare, de cuplu, financiare, frustrări,
singurătate, alienare, neputinţă – toate acestea îşi vor găsi un răspuns ori o
rezolvare. India pare a fi locul magic unde totul e posibil pentru simplul fapt
că te laşi purtat de ce îţi oferă viaţa la fiecare pas. Transformarea fiecărui
personaj este de-a dreptul uimitoare şi spectaculoasă: ei primează, iar
Evelyn (Judi Dench) devine mesagerul grupului care se răspândeşte curios prin
colorata Indie. Poveştile lor emoţionante sunt completate de optimistul şi
entuziastul Sonny, proprietarul hotelului, un tânăr care visează să revoluţioneze
turismul şi să-şi mulţumească toţi clienţii. Complicata lui poveste de dragoste
este amuzantă şi te destinde, fără îndoială, dar nu te deturnează defel de la
porţia de umor englezesc.
Caractere
extrem de diferite (xenofobi, aventurieri, dezolaţi, deprimaţi, deopotrivă emoţionaţi)
cu toţii experimentează una dintre cele mai profunde schimbări, reuşesc să se
adapteze chiar şi în „lumea a treia“ şi redescoperă emoţia unei iubiri, a unei
slujbe, a unei aventuri la care, cu siguranţă, nu sperau. Dar ce e mai frumos şi
palpitant este tocmai puterea de a se reconstrui/reclădi din cenuşa tristă a bătrâneţii
asumate.
RegizorulJohn Madden reuşeşte să te
impresioneze şi să dea un soi de quelque
chose filmului: poate culorile, poate străzile aglomerate, poate veselia
nesperată… E o lumină aparte în acest film, e un calm şi totuşi o grabă
isterică, speranţa că lucrurile se liniştesc la momentul potrivit.
Nu e
niciodată prea târziu să te regăseşti, să începi un nou capitol şi să ai încredere
că totul te poate surprinde şi în mod plăcut. Hotelul Marigold degajă optimism molipsitor şi nu doar pentru vârsta
a treia, ci pentru noi toţi, care devenim părtaşii aventurii acestor şapte
personaje. Nimic siropos, nimic nepotrivit, nici măcar spre final. Povestea se întregeşte
într-un final rotund. În ciuda urcuşurilor şi coborâşurilor, totul are un sens
aparte, viaţa e frumoasă şi devine şi mai fascinantă pe măsură ce înaintezi în
vârstă. Nici că putea fi spus mai bine! Aşadar, faceţi o vizită Hotelului Marigold!
