Salutăm apariţia volumului de poezie Timpul
topit în timp al Mariei Toma,
volum bilingv român-englez. Cartea a fost publicată în 2013 la Editura Betta şi
cuprinde 90 de poezii, într-o traducere inspirată a Mihaelei Grădinaru. Născută
la 14 martie, Maria Toma este prozatoare, poetă şi fostă asistentă de obstetrică-ginecologie
(la Râmnicu-Sărat şi Bucureşti), profesie ce transpare din poeziile dedicate naşterii.
Aşa cum anunţă din titlu, autoarea ne oferă
o poezie tristă, a trecerii, pierderii şi aducerii-aminte, cu străfulgerări de
speranţă. „Trec mulţi ca mine pe aici/ecouri cumpără şi atât, umbre aleargă
spre un lung apus./Eu însă mă rog să plouă,/iarba să înverzească pe dealuri,/tălăngi
să răsune în asfinţit!/Pe uliţe femei buimace fug/rând să-şi ţină doar o zi./La
farmacie se vând flori de tei,/se vinde lumină.../Nimeni nu ştie până când“.
(Până când…).
Volumul se deschide cu poeme dedicate
iubirii, o iubire adolescentină, înfiorată, care visează la un ideal. Apoi
tonul se schimbă, devine mai ferm, maturizat, al omului care se confruntă cu
viaţa. „Zorii se risipesc într-o clipă/aud freamătul paşilor pe asfalt/aud
cuvinte ce-nfloresc din muguri de rouă./Miracole de oriunde apar/speranţe se
înfiripă pentru toţi./Eu însă am obosit aşteptând“ (Metropola). Revine ca un
laitmotiv amintirea chipului mamei şi a casei părinteşti şi impresionează
viziunea întoarcerii în locul natal, ca la un izvor de unde poate renaşte viaţa:
„Limpezit de veştede invidii,/de bâlbâieli prin lupte,/în aceeaşi piele înveşmântat/mă-ntorc
în curtea pustie din sat./Acolo voi înălţa o casă/în curte să se aşeze/ copii şi
orătănii laolaltă/şi în grădină să înflorească merii“. (După război). Poeziile
Mariei Toma ne vorbesc despre singurătate, noi începuturi şi despre renunţarea
privită cu împăcare şi demnitate. Autoarea invocă lumina într-o lume rătăcită,
scânteia divină care se regăseşte în fiecare: „Chiar pe lângă geamul tău curge
veacu-acesta,/din el vom ieşi pe rând ca dintr-un vis –/smeriţi şi în tăcere
vom preamări zăpada,/încă mai credem într-un eventual miracol“. (O posibilă
speranţă).
Poate că şi ilustraţia copertei, dar mai
ales mesajul poeziilor Mariei Toma ne-au amintit de versurile Anei Blandiana:
„Sunt/asemenea/nisipului clepsidrei/care/poate fi timp/numai/în/cădere.“
