Despre cât timp acorda
Hipocrate unei conversații cu pacientul și unei consultații medicale nu se pot
face decât presupuneri. Ceea ce se știe este că medicina s-a „managerizat“,
pacientul s-a transformat în „client“ iar medicul în „furnizor de servicii“.
Timpul acordat de medic pacientului se socotește în minute și consultația se
remunerează în primul rând după durată sau, în unele cazuri, după complexitate,
dar nicidecum după rezultate. Medicii au devenit pragmatici și au renunțat
treptat la a-și mai „pierde timpul“ purtând conversații „de bonton“ cu
pacientul sau ascultând la nesfârșit care sunt „durerile“ acestuia. Sunt
instruiți de la început să-și utilizeze timpul cât mai „cost-effective“,
folosind tehnici de comunicare și de examinare adaptate în funcție de
specificul pacientului. Sunt antrenați să extragă esențialul pentru a ajunge
repede la decizii „cât mai ieftine“, care să vindece, să aline și să satisfacă
pe toată lumea: pacient, manager, colegi, comunitate și, evident, pe el însuși.
Însă dialogul cu
pacientul nu a dispărut. Managerii din sănătate au descoperit beneficiile
financiare ce rezultă din taxarea dialogului dintre medic–pacient (chiar și în
spațiul virtual), transformând consultația într-un serviciu medical de bază,
direct cuantificabil și cu multiple posibilități de diversificare și de
integrare în pachetele de asigurări. Așa s-a ajuns la stabilirea arbitrară a
unei adevărate unități de măsură a dialogului dintre medic și pacient:
consultația de 10 minute.
Despre durata optimă a
consultației se spune că este greu de stabilit și că, de fapt, medicul ar
trebui să-l hotărască doar în funcție de context. Sunt însă câteva cerințe
clare în ce privește această durată: să satisfacă în egală măsură și pacientul
și medicul, să corespundă criteriilor care definesc un act medical de calitate
și să poată fi acoperită financiar de asiguratori.
Numeroase studii bazate
pe observații și anchete au încercat să identifice durata optimă a consultației
medicale (în special în cazul medicinii de familie) identificând variabilele
care influențează această durată. S-a stabilit că particularitățile
pacientului, vechimea problemei sale de sănătate, cât de comunicativ este si
câte întrebări pune, sexul, vârsta, toate acestea pot influența durata
consultației aproape la fel de mult ca și factorii care nu depind de pacient,
precum profilul medicului, aptitudinile și experiența acestuia. Există însă și
factori care nu depind nici de pacient și nici de medic, ci de locul fizic al
desfășurării consultației, de țara sau regiunea unde are loc consultația.
În funcție de țară, se
pare că cele mai scurte consultații în asistența primară se acordă în Emiratele
Arabe Unite, cu o medie de 5,5 minute. În țările vest-europene durata
consultației la medicul de familie variază de la 5–10 minute în Marea Britanie,
până la peste 15 minute în Belgia, Elveția și Suedia. La fel stau lucrurile și
dincolo de ocean, în SUA și Canada, unde o consultație la medicul de familie
are peste 15 minute.
Referitor la motivul
prezentării la medic, statisticile spun că cele mai lungi consultații le acordă
medicii de familie de sex feminin din urban pacienților care vin cu o problemă
psihosocială. Durata consultației crește cu o secundă pentru fiecare an în plus
la vârsta pacientului, dar se reduce în funcție de gradul de aglomerare al
medicului. Deloc surprinzător, satisfacția pacientului este cu atât mai mare cu
cât medicul îi acordă mai mult timp.
În țările în care există
concurență între medici, iar pacientul nu este constrâns să viziteze un medic
de familie sau alt specialist, de exemplu în Belgia sau Elveția, medicii
trebuie să investească mai mult timp pentru a-și păstra pacienții și a-i
determina să revină, de aceea consultațiile tind să fie mai lungi. Nu același
lucru se întâmplă în țările unde medicul de familie este gate keeper,
are listă și este plătit și per capita, de exemplu în Marea Britanie sau
Olanda. Aici durata consultației standard este de cca 10 minute și este plătită
de asigurator (și parțial compensată de stat). Există și consultații duble, de
20–30 de minute, acestea fiind plătite. În comparație cu pacienții din Belgia
sau Suedia, olandezii pun mai puține întrebări medicului de familie, în medie
patru întrebări pe consultație, adică 2% din ceea ce se discută în timpul
consultației, susțin cercetătorii de la Nederlands Instituut voor Onderzoek van
de Gezondheidszorg (NIVEL).
Există studii care arată
că într-o consultație de 10 minute medicul ascultă ce spune pacientul doar 18
secunde, în restul timpului gândindu-se la modalitățile de investigație și
tratament. De aceea, pe site-urile frecventate de pacienți se recomandă ca
aceste secunde să fie exploatate la maximum. În acest context, există și medici
care au elaborat seturi de îndrumări pentru pacienți, încât ei să fie cât mai
pregătiți pentru consultație. Orelistul olandez Eize Wielinga a scris în cartea
sa, intitulată „Hoe overleef je de dokter“ („Cum să supraviețuiești doctorului“),
ce anume ar trebui să facă un pacient înainte să se prezinte la consultație: să
informeze dinainte asistenta de cabinet care este motivul consultației și ce
anume așteaptă de la medic; să nu se prezinte cu mai multe probleme deodată, să
aleagă pe cea mai importantă (în sălile de așteptare ale cabinetele medicilor
de familie olandezi există pliante în care acest aspect este menționat
explicit); să alcătuiască o listă cu întrebări și cuvinte-cheie; să folosească
internetul pentru a pune întrebări utile, nu pentru a pune dinainte
diagnosticul și pentru a se prezenta cu materiale printate despre boală; să
trimită dinainte întrebările pe e-mail, dacă este posibil; să opteze pentru o
consultație dublă, de 20 de minute – știind însă că tariful s-ar putea dubla; să
vină la consultație cu un însoțitor capabil de feedback; să exerseze acasă ce
ar trebui să-i spună medicului, în primul rând pentru a se încadra în timp și
apoi pentru a structura cât mai bine mesajul.
Cu toate că
implementarea duratei de zece minute a consultației ajută la planificare, la
managementul eficient al timpului și implicit la controlul și la reducerea
costurilor din sănătate, au început să fie din nou discutate avantajele unei
consultații mai lungi, cel puțin duble. În cadrul unui proiect care va dura
trei ani, medicii din Spitalul Radboud din Nijmegen (Olanda) au căzut de acord
cu casa de asigurări VGZ ca la cardiologie, în preoperator, medicii să poată
acorda consultații mai lungi de zece minute. Se presupune că dacă pacientul va
discuta timp mai îndelungat cu medicul, este posibil să ia altă decizie în
privința tratamentului. Un pacient – să zicem un vârstnic care a optat pentru o
proteză valvulară – stând de vorbă cu un geriatru ar putea fi convins să
renunțe la intervenția chirurgicală în favoarea unui alt tratament, poate mai
puțin riscant, dar la fel de eficient și mai puțin costisitor. Acest proiect va
fi evaluat pentru a se vedea influența asupra costurilor și a satisfacției
pacienților și beneficiază deja de susținerea politicienilor olandezi.
Conversația din timpul
consultației dintre medic și pacient este complexă, multidimensională și
determinantă în stabilirea unei relații de încredere. Importantă este nu numai
durata consultației, dar și felul în care medicul și pacientul alocă timp fiecărui
aspect al subiectului. Pacientul se prezintă de obicei cu mai multe acuze, iar
medicul trebuie să știe să asculte, să selecteze și să acorde timp celor care
sunt relevante la acel moment. O misiune dificilă, câteodată imposibilă, care
face îndreptățită afirmația „medicina este și o artă a conversației“.