Agenda zilei de
joi, 17 noiembrie, ne-a informat prompt despre desfășurarea
simultană a nu mai puțin de 20 de lansări și prezentări de
carte. Alegerea nu a fost însă dificilă de această dată, căci
la standul editurii Spandugino a avut loc lansarea – după doi ani
de la precedenta apariție – a celui de-al cincilea volum alScrierilor
(a se citi „operei complete”) semnate C.
D. Zeletin. Alături
de autor – profesor de biofizică, dar și președintele de onoare
al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România
(SMSPR) – și de gazda evenimentului, Lavinia Spandonide,
președinta Fundației Spandugino, au stat de această dată
muzicologul Viorel Cosma și istoricul Georgeta Filitti. Vorbitorii
au fost dornici de a face un act de reparație morală față de o
personalitate aproape uitată din istoria și cultura națională.
Volumul Scrieri
5,
elegant editat în două părți, pentru facilitarea lecturii,
reprezintă cea de-a treia ediție a unei lucrări apărute anterior
(în 2007, respectiv 2008, la editura Vitruviu), șlefuită și
completată între timp de autor și ajunsă să poarte titlul
definitiv pe care acesta și l-a dorit încă de la început:
„Principesa Elena Bibescu, marea pianistă, născută Kostaki
Epureanu, și începuturile carierei pariziene a lui George Enescu”.
Aparținând prin naștere unei
familii boierești moldovene și intrată prin căsătorie într-o
familie princiară munteană, doamna căreia îi este închinată
această amplă scriere biografică a venit pe lume pe meleaguri
bârlădene, asemenea biografului său de astăzi. A studiat pianul
la Paris cu Anton Rubinstein, ajungând să fie o foarte apreciată
interpretă, care însă nu putea să delecteze decât un public
restrâns, din cauza statutului său aristocratic și limitărilor
impuse doamnelor în acea epocă. În salonul său avea să intre în
lumea mare a muzicii și tânărul, pe atunci, George Enescu.
Motivele pentru care personalitatea
sa a ajuns să fie ignorată de marea majoritate a contemporanilor
noștri, nefiind acceptată ca marea muziciană ce a fost, ar putea
fi, în viziunea lui Viorel Cosma, legate de apartenența sa la o
familie princiară. Se adaugă faptul că avea un salon artistic
extrem de cunoscut și frecventat la Paris și, de parcă nu erau
suficiente „păcate”, – prietenia cu regina-poetă Carmen
Sylva, cu care a menținut o amplă corespondență.
Viorel Cosma subliniază deosebitul
talent de povestitor al lui C. D. Zeletin, care face ca lectura celor
peste o mie de pagini să decurgă lin. Publicul prezent la eveniment
s-a convins de această afirmație ceva mai târziu. De asemenea,
muzicologul evidențiază și meritele acestuia de cercetător
riguros, căruia i-au trecut prin mâini mii de pagini de surse
bibliografice, menționate în volum, toate verificabile.
Găsind că există o egalitate
spirituală, dincolo de frontierele de timp, între C. D. Zeletin și
Elena Bibescu, Georgeta Filitti consideră că această carte atinge
perfecțiunea. Lucrarea evocă „la Belle Epoque”, este scrisă cu
măiestrie, aceste elemente fiind completate de o prezentare
editorială de excepție, care desăvârșește întregul.
În continuare, intervenția
autorului a dorit să explice geneza lucrării și motivele care l-au
determinat să o scrie. O seamă de momente aparent izolate, de mici
coincidențe care puteau să rămână fără urmări, au făcut ca
elevul care obișnuia să își facă lecțiile lângă monumentul
funerar piramidal al lui Manolache Kostaki-Epureanu din Bârlad să
fie intrigat de numele cu rezonanțe neobișnuite ale fiicei acestuia
– Elena Bibescu. Mai apoi, câteva fragmente surprinse din
conversațiile adulților, o carte primită în dar și alte lecturi
ulterioare, toate au făcut ca „râulețul să devină râu, și
râul să ajungă fluviu”. Astfel s-a strâns, în câțiva zeci de
ani, o cantitate impresionantă de material documentar și fișe de
lectură, adunate doar din pasiunea stârnită de subiect, fără o
finalitate declarată. Iată însă că rodul acestei munci a devenit
astăzi un antidot la uitarea marilor valori, boală de care C. D.
Zeletin crede că suferă neamul românesc, aducând astfel un
omagiu, dar făcând și îndreptarea morală a unei nedreptăți a
istoriei.
Părerea unanimă a celor prezenți
la eveniment a fost că, pentru o mai bună recunoaștere a meritelor
muzicale ale principesei Elena Bibescu, atât în conștiința
publică, cât și în rândul specialiștilor, ar fi necesar ca
volumul să fie publicat și în traducere – în engleză și
franceză - păstrând evident textul în integralitatea sa. Acesta
conturează nu doar o personalitate și legăturile sale cu țara de
baștină, dar și o întreagă epocă. Amănuntul este important,
deoarece autorul ne-a mărturisit că i s-a propus cândva publicarea
în Franța, condiționată însă de eliminarea referirilor la
România, ceea ce, desigur, nu a putut să accepte.
Seria de „Scrieri”, inițiată în
2012, va continua în anii următori cu alte două volume în care
vom putea redescoperi latura de traducător a lui C. D. Zeletin, prin
tălmăciri din poezia italiană și franceză.
