Anul 1918, cu încheierea ostilităților din Primul Război Mondial, a adus pentru multe națiuni eliberarea de sub dominația străină și formarea, uneori pentru prima dată în istorie, a unor state independente, cu suveranitate proprie. Așa se face că acum, în 2018, este prilej de sărbătorire a timpului scurs de la acel moment special, deși lucrurile nu au decurs pentru nimeni lin, fără evenimente, prea des având loc noi răsturnări de situație, care au determinat din nou pierderea, dar din fericire apoi și recuperarea independenței de stat.
Una dintre aceste țări este și Georgia, care a vrut să se apropie de români, aducându-ne aproape povestea sa, prin expoziția „100 de ani de la Prima Republică Democrată a Georgiei”, organizată de Ambasada Georgiei în România și găzduită până la 25 august de Muzeul Național de Istorie a României (MNIR). După 117 ani de existență sub dominația Imperiului Rus, Georgia își declara independența la 28 mai 1918, fotocopia acestui document fiind una dintre mărturiile prezente în relatarea vizuală, alături de alte acte importante care au consfințit existența, dar și modul de organizare și de guvernare al țării. Și pentru că orice moment al istoriei este de fapt reflectarea voinței unor oameni și a lucrurilor pe care au reușit să le înfăptuiască, era firesc să apară în expoziție și portretele unora dintre diplomații și oamenii de stat implicați în desăvârșirea Republicii Georgia, precum și imagini de la Adunările Constitutive și reuniunile la înalt nivel ce au consfințit existența statului nou creat.
Perioada de libertate de numai trei ani, până la ocuparea de către Uniunea Sovietică, a însemnat totuși o dezvoltare înfloritoare pe principii democratice, care a presupus eforturi diplomatice (ca un punct special în relația cu România, țara noastră a fost printre primele care au recunoscut independența Georgiei), dar și economice, legislative și, nu în ultimul rând, culturale, ale căror reflectări pot, de asemenea, să fie văzute în expoziție.
Având un destin asemănător, cel puțin în epoca recentă, Armenia a fost de curând protagonista unei expoziții similare, organizată de Ambasada Republicii Armenia în România, în colaborare cu Arhiepiscopia Bisericii Armene din România și cu Uniunea Armenilor din România, deschisă tot la MNIR. Sub titlul „CENTENAR. Republica Armenia. România – Marea Unire” au fost prezentate publicului interesat atât momente importante legate de independența Armeniei, dar și implicarea comunității armene din România și a ostașilor proveniți din aceasta la războiul de reîntregire ce s-a încheiat pentru noi cu Marea Unire. Ca și în cazul Georgiei, independența a fost de scurtă durată, dar Regatul României a fost dintre primele state care au recunoscut noua republică, după cum, peste decenii, România avea să fie prima în recunoașterea Republicii Armenia, după destrămarea URSS, în 1991.
Privind în urmă la veacul ce a trecut și la destinele zbuciumate ale acestor națiuni, merită cu siguranță să reflectăm la similitudinile istoriei, dar și la provocările cărora limba și religia au reușit să le facă față, păstrându-și nealterate spiritul și tradițiile.
