Asociația
de Algeziologie din România (AAR) a editat pe final de 2016 un număr
omagial al Buletinului
informativ al AAR,
dedicat profesorului Ostin
C. Mungiu.
Inițiativa i-a aparținut conferențiarului Andrei Neamțu, secretar
științific, iar proiectul reunește semnăturile câtorva ucenici
și colaboratori apropiați ai profesorului Mungiu, printre care
prof. dr. Vlaicu Șandor (Cluj), prof. dr. Doina Azoicăi, prof. dr.
Stela Goția, prof. dr. Corneliu Neamțu și dr. Victor Diaconescu
(Iași). Cum era de așteptat, tonul textelor este unul elogios, iar
majoritatea repetă realizările profesionale ale celui aniversat:
înființarea domeniului algeziologiei în România, manifestările
grupate sub denumirea „Zilele medicamentului”, tratatele,
monografiile, deschiderea Centrului pentru Studiul și Terapia
Durerii.
Revista
debutează cu un text semnat de Silviu Brill, președintele
Asociației israeliene pentru terapia durerii, un fost student al lui
Mungiu pe vremea când acesta din urmă era șef de lucrări. Îl
descrie pe Ostin Mungiu ca un „deschizător de drumuri”, „un
model prin felul în care a descoperit și promovat un nou domeniu,
punând bazele și educând o nouă generație”. Dr. Irina Jaba
(Universitatea Yale), și ea tot o fostă studentă, scrie despre
accentul pus de Mungiu pe cercetarea științifică: „Ne-a
demonstrat că axioma publish
or perish
este o latură esențială a vieții universitare și a transmis la
generații întregi de doctori ceva din inițiativa dumnealui de a
deschide oportunități noi în cercetarea științifică”.
Articolul semnat de prof. dr.
Aurelia-Nicoleta Cristea (disciplina farmacologie și farmacie
clinică a UMF „Carol Davila” București) înregistrează drept
„cea mai mare realizare practică” a profesorului Ostin Mungiu
„introducerea în România a noii legi a opioidelor”, dar laudă
și echilibrul și firea optimistă a personalității omagiate. O
abordare particulară are prof. dr. Ion Fulga, prorector UMF „Carol
Davila” București, care alege să povestească de „piedicile
nejustificate” întâmpinate de Ostin Mungiu în parcursul său
profesional. Descrie un episod în care o televiziune a renunțat la
a-l mai invita în cadrul unei emisiuni, când realizatorii au aflat
că Alina Mungiu-Pippidi este fiica profesorului. Spre amuzamentul
cititorului, Ion Fulga include în textul său și o recenzie a
volumului „Opioizii de la clasic la modern”, scrisă încă de la
apariția cărții. „Recenzia nu a văzut niciodată lumina
tiparului până acum, deoarece redactorii revistelor la care a fost
trimisă au considerat-o excesiv de elogioasă. Nu este elogioasă.
Prezintă numai adevăruri obiective. Dar așa arată adevărurile în
cazul profesorului Mungiu.”
Scăpările de ortografie și
punctuație din întreaga ediție („vre-o”, „creiat”,
„Ageniei”, „lunina”) – dar și alternarea textelor cu
diacritice și a celor fără diacritice – știrbesc din plăcerea
lecturii și din calitatea unui efort editorial benign, bine
intenționat. O corectură atentă a volumului ar fi fost un (alt)
cadou bine meritat pentru a 75-a aniversare a profesorului Ostin C.
Mungiu.
