Newsflash
Cultură

Anamneza unei stări de baftă

de Candid STOICA - mai 29 2013
Anamneza unei stări de baftă
   După cum poate observa orice trecător, la Teatrul Naţional, invadat de schele, în zgomote de pickammere, din spatele cărora răsare ca un miracol prima faţadă, amintind de catedrala din Ronchamp, se lucrează de zor. Dar nu numai în exterior. Cu câtva timp în urmă, Ion Caramitru şi-a invitat spectatorii la o dramatizare a nuvelei Două loturi, datorată lui Alexandru Dabija, care, părăsind linia „inovatoare“ trasată în cele două spectacole lucrate până acum („O noapte furtunoasă“ la Naţionalul din Iaşi şi „O scrisoare pierdută“ la Teatrul de Comedie, de un gust destul de îndoielnic, după părerea mea), realizează acum un veritabil şi sur­prinzător spec­tacol Caragiale.
   Inaugurând, cu aceas­tă ocazie, o sală nouă (Sala Mică), utilată scenic im­pecabil, folosindu-se de un decor excep­ţional realizat de Helmuth Stürmer, Alex. Dabija reuşeşte să facă din nuvela care povesteşte tribulaţiile funcţionarului Lefter Popescu o dramă cu multiple şi subtile reverberaţii închegate într-un tot unitar şi, timp de o oră şi zece minute, redă autentic o lume deja dispărută.
   Scurta nuvelă, apărută mai întâi în „Gazeta Săteanului“ (1898), republicată în volumul „Momente şi schiţe“ (1901), a fost receptată de majoritatea comentatorilor operei caragialiene mai întâi ca o mică glumă, iar ulterior i s-au adus conotaţii profunde, considerându-se că „eroul lui Caragiale a devenit o jucărie a norocului şi ghinionului, care îşi permite să-l atragă într-o cursă amară şi crudă, legănându-l în iluzia unei îmbogăţiri de basm, urmată de o teribilă trezire la realitate“.
   Spectacolul Teatrului Naţional are la dispoziţie o distribuţie numeroasă, formată în majoritate din tineri actori (Mădălin Mandin, Daniel Hara, Eduard Cârlan, Mihai Munteniţă) aproape necunoscuţi, exceptându-l pe protagonist, devenit notoriu marelui public cu rolul lui Terente din filmul cu acelaşi nume. Regizorul recompune minuţios, culegând aproape fiecare rând din nuvelă, recreând, cu mijloace adecvate, artistice şi cu ajutorul unui po­ves­titor (Marius Manole), uni­ver­sul în care trăieşte perso­najul principal: ambi­anţa familială (soţia: Nicoleta Lefter, o au­tentică soţie Po­pescu), lumea biro­cratică (şeful, subşeful, bancherul, funcţionari umili), peisajul prieteniilor de la berărie (Mitică, căpitanul Pandele, vânzătorul de ziare), atmosfera „bătăioasă“, chiar „tumefiantă“ de la poliţie (comisarul Turtureanu, poliţistul călău), am­bianţa sordidă din cartierul chivuţelor cărora li s-a dat haina în care se bănuieşte că s-ar găsi biletele noro­coase, în schimbul unor farfurii (şi care, în anu­mite momente, vorbesc în limba romani), inter­pretate excelent şi fără stridenţe adiacente de Ana Ciontea, Corina Moise şi Valentina Zaharia, absolut totul petrecându-se, repet, într-un decor unitar de mare expresivitate scenică, dând naştere unui fremătător şi fermecător spectacol… Este de notat că pe tot par­cursul repre­zen­taţiei (chiar când tur­nanta se învâr­teşte), toţi actorii sunt prezenţi în scenă, manifes­tându-se conform cerinţelor rolurilor respective, aproa­pe ca într-un film.
   Se detaşează, din grosul distri­buţiei, protagonis­tul Gavril Pătru, care compune, contrar tradiţiei, un viguros personaj atras printr-o simplă întâmplare a destinului în vârtejul nebunesc al mirajului îmbo­găţirii peste noap­te: un vis perpetuu al românului inter­belic. Un punct culminant al spec­tacolului este mo­mentul când prota­gonistul, în culmea furiei ce-l cuprinde, sparge zece farfurii autentice, spre deosebire de momentul final, care este eludat, escamotat, ratat, în mod inexplicabil de regizor.
   Una peste alta spectacolul Teatrului Naţional regizat de Alex. Dabija este o realizare valoroasă şi poate fi dat de exemplu de valorificare creatoare a operei caragialiene. Felicitări tuturor, chiar şi celor care au contribuit la alcătuirea programului de sală, unde ni se relatează, în premieră, o poveste dureroasă a decapitării unui proiect cinematografic de mare anvergură iniţiat de marele regizor Jean Georgescu, a ecranizării nuvelelor „Două loturi“ şi „Telegrame“, precum şi a piesei „D’ale carnavalului“, care, pur şi simplu, s-au luat şi „s-au dat“ unor proaspeţi absolvenţi ai unei universităţi din URSS. Asta după ce Jean Georgescu predase studioului de filme „Bucureşti“, „la cheie“, decupajele, schiţele de costume şi distribuţiile celor trei viitoare filme! Halal „viceversa“!
Foto: Augustin Bucur

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe