„În sudalmă lumea e mică; deasupra ei atârnă un bulgăre de sânge. Şi în sudalmă mama pândeşte un mosor cu firele încâlcite deasupra lumii. Pe căldura asta înjuri de gheaţă, spune Adina şi maxilarele Clarei mestecă, limba ei se zbate în gură. Când înjură, Clara face mereu creţuri în obraz, în sudalmă fiecare vorbă e un glonţ şi poate să ţintească obiectele de pe buze. Şi pe mama obiectelor. Adina şi Clara sunt întinse pe o pătură. Adina e goală, Clara nu are pe ea decât chilotul de la costumul de baie.“ Nu, nu este vorba de un fragment dintr-un poem de Gellu Naum, ci de câteva fraze luate absolut la întâmplare din cartea Hertei Müller Încă de pe-atunci vulpea era vânătorul, Humanitas Fiction, 2009, 218 p., traducere (excelentă) de Nora Iuga după ediţia germană apărută la München, în 2009. Prima ediţie a cărţii a apărut în 1992 şi a fost ecranizată, în regia lui Stere Gulea, în 1993, sub titlul „Vulpe-vânător“. (...)