Newsflash
Cultură

„Alianța Medicilor“: sindicat sau asociație profesională?

„Alianța Medicilor“: sindicat sau asociație profesională?
    La întrebarea ce sistem de sănătate s-ar potrivi cel mai bine în România cred că nu se va putea da un răspuns până când părțile implicate (politicieni, profesioniști, cetățeni) nu vor ști ce vor și nu vor recunoaște deschis ce responsabilități pot și vor să-și asume. După mai bine de 25 de ani de la schimbarea de regim, un lucru este evident. Înainte de a se fi început reforma sistemului de sănătate, ar fi trebuit să fie schimbate mentalități și să fie elaborate (sau implementate) legi și protocoale pentru a micșora distanța dintre sistemul medical românesc și un sistem medical performant. Un element esențial în realizarea reformei îl constituie felul în care sunt organizați și se fac auziți profesioniștii din sănătate și pacienții, cât de reprezentative sunt și cum colaborează între ele și cu instituțiile statului asociațiile lor profesionale.
     Dacă „reforma“ sistemului medical românesc poate fi considerată „unică“ în felul ei și un model de cum nu ar trebui făcut, ce se poate spune despre dezvoltarea organizațiilor care reprezintă medicii? Trecerea de la centralism (cine își mai aduce aminte de USSM – Uniunea Societăților de Științe Medicale? fosta și redevenita AMR – Asociația Medicală Română) la libertatea neîngrădită de asociere, un drept garantat prin constituție, a dus la apariția de numeroase asociații profesional-științifice, sindicate și fundații. Majoritatea au atribuții și interese asemănătoare și doar puține dintre ele pot reprezenta medicii în relația cu autoritățile. Unele asociații există doar pe hârtie, pe net sau printr-un lider (uneori intens) mediatizat (mai ales în talkshow-uri) pe marginea unor cazuri de corupție sau malpraxis medical. Pe lângă aceasta, cumulul de funcții nu constituie o excepție printre cei aflați la conducerea asociațiilor.
     Dintre toate, o poziție aparte deține Colegiul Medicilor din România (CMR), apărut prin decizie politică în 1994. CMR are structură națională și județeană, membrii sunt practic toți medicii din România, care, pentru a obține dreptul de liberă practică, sunt obligați să plătească o „taxă“ (cotizație). În comparație cu celelalte asociații, CMR este deocamdată cel mai bine organizată, având mijloace de comunicare (website, newsletter, PR etc.), o rețea de lucru la nivelul celorlalte instituții medico-sociale, deschidere pentru încheierea de alianțe (inclusiv cu asociațiile de pacienți), grupuri de profesioniști familiarizați cu realitățile naționale, dilemele etice, negocierea și participarea la dezbateri. De asemenea, deține fonduri importante, nu numai din cotizații, dar și din taxele de acreditare a evenimentelor științifice, despre care abia acum unii au început să se întrebe ce s-a întâmplat și ce se va întâmpla cu ele. Până la apariția bine-cunoscutului scandal de corupție la vârf și instalarea interimatului, această organizație exprima cu regularitate puncte de vedere în apărarea intereselor medicilor, fără să fi reușit, în cei peste 20 de ani de existență, să contribuie substanțial la reforma sistemului medical românesc, la combaterea corupției și la satisfacerea pacienților în cazurile de malpraxis.
     Apariția CMR pare să fi determinat „implozia“ AMR și fărâmițarea ei în societăți profesional-științifice pe specialități, de sine stătătoare. Un exemplu de fărâmițare organizatorică este în cazul medicilor de familie, cel mai numeros grup de medici de aceeași specialitate. Ei s-au constituit în mai multe tipuri de asociații, de la sindicat la societăți „academice“ și, în prezent, există federație patronală, societate de medicina familiei, societate a medicilor de familie, societate academică a medicilor de familie, asociații/societăți și patronate județene, asociație a medicilor din rural, centrul de studii pentru medicina familiei, colegiu al medicilor instructori de medicina familiei și s-ar putea să mai fie și altele. Deși între aceste organizații există „alianțe“ și protocoale de colaborare, iar unele dintre ele au fost acceptate la masa de negocieri, există păreri divergente despre dreptul de reprezentare, numărul de membri cotizanți, cum reușesc să se finanțeze (din cotizații?) sau care dintre ele reprezintă interesele majorității medicilor de familie la nivel național. În acest context, cumulul de funcții în aceste organizații pare greu de evitat, iar participarea membrilor la viața de asociație – aproape imposibilă. Dacă ar fi să luăm exemplul unui medic de familie cu cabinet propriu și listă de pacienți în rural, implicat în activități academice (instructor de medicina familiei, cercetător), teoretic el ar trebui să fie plătitor de cotizație la cinci dintre asociațiile menționate mai sus (la care se adaugă obligatoriu CMR), ca să nu mai vorbim de timpul pe care ar trebui să-l aloce pentru a participa la adunări (fie ele și generale), simpozioane, conferințe și congrese, grupuri de lucru și să citească revistele, newsletter-urile, pentru a fi informat despre ce se întâmplă. Studiind exemplul altor țări și având în vedere poziția lor în sistem, dependența de plata per capita și mai puțin din pachetele de servicii (mai ales în România), poate că tocmai în cazul medicilor de familie ar fi nevoie de mai mult „centralism“ și transparență organizațională.
     Nemulțumirea manifestată în această vară de grupurile de pe facebook „Medici gata de greva generală“ și „Alianța Medicilor“ este, din punctul meu de vedere, un indiciu nu numai față de salarizare și de perspectiva de legalizare a șpăgii, ori față de calitatea actului medical, dar și față de formele de organizare profesională existente. Medicii nu se mai simt reprezentați și sunt în căutarea unei forme de asociere care să le asigure și apere demnitatea, statutul și drepturile. Iar „Alianța Medicilor“ a anunțat că se va constitui într-o asociație profesională, un demers care ridică unele întrebări. Prima întrebare este: cine i-ar putea reprezenta cel mai bine pe medici, un sindicat și/sau o asociație profesional-științifică? Dacă este vorba numai de revendicări salariale, unii cred că sindicatul ar fi cea mai bună alegere. Responsabilitatea îmbunătățirii calității serviciilor este atribuită mai degrabă Ministerului Sănătății și asociațiilor profesional-științifice, care, în sistemul românesc, sunt mai puțin integrate în luarea deciziilor de politică sanitară comparativ cu restul țărilor din Uniunea Europeană.
     După alții, sindicatul nu s-ar potrivi cu imaginea pe care și-o doresc medicii, de grup de intelectuali elitiști, preocupați de sănătatea populației, mai puțin dornici să iasă în stradă și să strige lozinci în fața guvernului. Un alt neajuns este faptul că un sindicat nu va reuși să atragă medicii mai bine cotați din sistem, cu mai puține griji financiare și mai puțin expuși fluctuațiilor pieței serviciilor medicale. Acest grup va opta mai degrabă pentru o asociație profesional-științifică și, deși mai puțin numeros, participarea lui la viața de asociație este considerată esențială, mai ales pentru îmbunătățirea calității serviciilor (standarde, protocoale, cercetări, PR) care de fapt stabilesc în final valoarea „punctului“ sau a serviciului. Nu trebuie uitat că medicii din acest grup ocupă de obicei cele mai bune poziții în sistem și au mai multe contacte la nivel național și internațional decât majoritatea, ceea ce poate, în anumite momente, să fie în folosul unei asociații.
     O asociație profesională independentă, bine reprezentată național, care să aibă atribuții mixte, sindicale și profesional-științifice, este în măsură să apere cel mai bine drepturile și poziția medicilor și în același timp să aibă grijă ca aceștia să-și păstreze demnitatea, să-și îndeplinească obligațiile și să presteze acte medicale de cea mai înaltă calitate. Profesioniștii din țările vestice sunt preocupați cu unificarea și reducerea numărului organizațiilor care îi reprezintă, tocmai pentru a crește complianța și implicarea membrilor, a atinge mai repede obiectivele, a spori gradul de influență în relația cu autoritățile sanitare și casele de asigurări, a-și păstra imaginea și respectul în societate.
     A doua întrebare este: ce va aduce nou „Alianța Medicilor“ în peisajul organizatoric actual destul de aglomerat? Un nou partener de discuție? Există deja prea mulți și acesta este și unul dintre motivele pentru care autoritățile decid ce și-au propus, chiar dacă invită unele asociații să-și dea cu părerea. Cât privește obiectivele, există din start suprapuneri cu cele stipulate în statutele asociațiilor existente. Poate o mai bună implicare a membrilor? „Alianța Medicilor“ de pe facebook este susținută în marea majoritate de medici salariați, de alte specialități decât medicina de familie, iar împreună cu alți adepți, grupul are în jur de 33.000 de membri. Până acum doar câțiva sunt foarte activi în spațiul virtual, unde postează de toate. De aici până la a deveni membru real, activ și cotizant este cale lungă. Pe lângă aceasta, noua asociație va trebui să facă alianțe cu organizațiile existente, pentru împărțirea sferelor de influență și obținerea unui loc la masa de negociere cu autoritățile.
     Nu în ultimul rând, un aspect care nu ar trebui uitat și care ridică alte semne de întrebare este faptul că grupul de pe facebook pe care se bazează „Alianța Medicilor“ are de fapt membri din Colegiul Medicilor și/sau alte organizații profesional-științifice, unii dintre ei fiind chiar membri în partide politice, grupuri de influență, comisii etc. Oare ce i-a împiedicat și de ce nu au reușit până acum să se implice și să schimbe ceva în sânul organizațiilor existente? Ar fi putut până acum să schimbe președinți, staf, statut, să creeze alianțe, să transforme organizații, să le unifice, să creeze grupuri de lucru, să dezbată problemele cu care se confruntă de decenii, să organizeze campanii pentru îmbunătățirea imaginii, stoparea plăților informale și a corupției și multe altele.
     Sperăm că „Alianța Medicilor“ știe încotro se îndreaptă, pentru că va pleca la drum cu aceiași medici cu care până acum nu s-a reușit reforma sistemului sanitar și nici diminuarea corupției. Până una-alta, nu trebuie reinventată roata. Există o modalitate veche de a schimba ceva în interiorul unei structuri deja existente, care poate fi aplicată cu succes și în transformarea organizațiilor ce nu mai corespund cerințelor membrilor: strategia calului troian.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe