Arsura
reprezintă o agresiune extrem de complexă pentru corpul uman, cu un prognostic
imprevizibil, dependent de doi parametri esențiali: suprafața și profunzimea
leziunii. Fiind o reală provocare pentru orice clinician, evaluarea plăgii prin
arsură și tratamentul acesteia sunt abordate de dr. Andrei Zbuchea în
cartea Managementul terapiei locale pentru plăgi și arsuri,
apărută recent la Editura Universitară „Carol Davila“ București.
În primele
capitole sunt punctate concis datele de histologie și fiziologie normală și patologică ale pielii și plăgilor arse.
Pentru estimarea suprafeței corporale arse este utilizată regula cifrei „nouă“
a lui Wallace, prin care suprafața corpului este împărțită în 11 regiuni a câte
9% din suprafața totală sau multipli de nouă: cap și gât (9%), membre toracice
(2x9%), membre pelvine (2x18%), trunchi anterior (18%), trunchi posterior (18%)
și perineu și organe genitale externe (1%). Corespondența dintre clasificarea
românească a arsurilor în patru grade și clasificarea anglo-saxonă în trei
grade relevă manifestările clinice specifice fiecărui grad în parte, de la
eritem la escară totală. Totodată sunt precizate criteriile de transfer al
pacientului în secția de arși, conform Asociației americane de arsuri (ABA).
Manevra
terapeutică primară fundamentală în arsuri este debridarea plăgilor,
clasificată în mecanică, chimică, autolitică, enzimatică, biologică și
chirurgicală. Aceasta are scopul îndepărtării sfacelelor și a țesuturilor
devitalizate, necrozate și infectate. Pentru o debridare chirurgicală precisă și
completă, ghidarea exciziei se poate realiza prin colorarea țesuturilor
necrotice cu albastru de metilen, utilizată în plăgile traumatice, arsuri,
plăgi cronice granulate, plăgi parțial epitelizate și fistule. Această metodă
nu are reacții adverse și poate fi folosită și în scop diagnostic, pentru
evaluarea profunzimii arsurii.
Celsus a
stabilit semnele clasice ale inflamației: rubor, calor, tumor,dolor, iar Virchow a adăugat încă unul – functio laesa, indicând
afectarea funcțională a țesutului lezat. Odată stabilit diagnosticul,
tratamentul local poate fi conservator, chirurgical sau o combinație a
acestora. Autorul subliniază că dacă o arsură nu se epitelizează spontan în
decurs de trei săptămâni, se indică abordarea chirurgicală. În următoarele
capitole sunt descrise terapia umedă a plăgilor, tratamentul topic local și
terapia prin mijloace fizice (baia terapeutică, terapia cu presiune negativă
sau cu oxigen hiperbar ș.a).
În ceea ce
privește managementul terapeutic al plăgilor, acronimul TIME definește un ghid
practic de pregătire a patului plăgii, care rezumă patru componente esențiale
ale tratamentului: tissue (managementul țesutului), infection/inflammation (controlul inflamației și infecției), moisture (hidratarea) și edge/epithelial
(epitelizarea). Acest plan terapeutic urmărește îndepărtarea oricăror obstacole
din calea vindecării și asigură promovarea acesteia. Pentru abordarea plăgilor
cronice, sub forma acronimului DOMINATE se propune un algoritm de management
terapeutic, elementele componente ale acestuia fiind debridarea, descărcarea,
umiditatea, malignizarea, medicația, problemele de sănătate mintală, infecția,
inflamația, nutriția, insuficiența arterială, progresele tehnice, edemul și educația.