A fost croit parcă de natură cu calităţi pentru a apărea pe scenă și a delecta publicul spectator: fizic agreabil, glas melodios, inconfundabil, prezenţă elegantă, dicţie perfectă. Bucureștean get-beget, a absolvit mai întâi Facultatea de Istorie, apoi pe cea de Teatru, fiind studentul marelui regizor Mony Ghelerter și al actriţei Zoe Anghel Stanca.

A colindat prin câteva teatre până s-a stabilit la Teatrul Nottara, la invitaţia directorului și dramaturgului Horia Lovinescu – o întâlnire decisivă pentru cariera sa –, unde a desfășurat, aproape o jumătate de secol, o activitate densă, considerabilă și prodigioasă, jucând nenumărate roluri principale în zeci de spectacole, înnobilându-le cu prezenţa sa catalizatoare.

A fost George din „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, Alceste și Don Juan, Claudius din „Hamlet”, prinţul Henric în „Henric a IV-lea” și,
bineînţeles, Ivan Karamazov din „Fraţii Karamazov”.

Un punct maxim al carierei sale este realizarea spectacolului one-man show cu microromanul lui Mateiu Caragiale, „Craii de Curtea Veche”, unde timp de două ore se diversifică în celebrele personaje Pantazi, Pașadia, Pirgu și Pena Corcodușa, oferind un recital, un adevărat miracol imagistic, evocând prin prezenţa sa elegantă, sobră, prin tonalităţile sale învăluitoare, prin privirea sa cu o luminozitate specială, cu surâsul său discret, ușor obosit, magia înaltă a creaţiei mateine, vraja ei inconfundabilă.

În paralel cu activitatea teatrală a desfășurat o harnică activitate în zeci de filme de diverse facturi. Un rol realizat minunat a fost Dimitrie Cantemir din filmul „Cantemir”, realizat în 1973, cu o distribuţie din care făcea parte tot ce era mai bun în lumea actoriei române.

De o modestie aproape exemplară, a stat deoparte de marea reclamă, de tabloide, viaţa artistică acaparându-i toată activitatea. A fost și profesor, iar o vreme a cochetat și cu regia de teatru, dar n-a insistat.

Cu toată preţuirea personală pentru artistul Repan, nu pot trece cu vederea că, în 2017, CNSAS a făcut cunoscut că din 1973,
Alexandru Repan a fost colaborator al Securităţii sub numele de Hans. CNSAS a susţinut că activitatea sa informativă nu s-a limitat la motivul recrutării sale iniţiale, ci a cuprins şi informaţii referitoare la colegii de serviciu și la cunoștinţele sale.

Curtea de Apel a stabilit indubitabil că Alexandru Repan a fost colaborator al Securităţii, actorul nemaifăcând recurs. Revăzându-i biografia, te poţi întreba pe bună dreptate ce demon l-a îndemnat să facă pactul cu diavolul? Pact pe care l-au făcut mulţi în vremurile de tristă amintire.

Acum, desigur că sunt întrebări retorice, la care nu poate răspunde decât conștiinţa individului. Se poate afirma însă, fără a face „teoria chibritului”, că de multe ori adevăratul talent n-are nevoie să fie impulsionat de ideologie, care adeseori îi poate dăuna, și că tentaţiile notorietăţii cu orice preţ sunt extrem de periculoase.

Îi urez la mulţi ani și vânt din pupă pentru a realiza unul dintre visurile sale: Prospero din „Furtuna”.