Newsflash
Cultură

Alergăm, selectăm, aplaudăm

de Anca FLOREA - oct. 3 2013
Alergăm, selectăm, aplaudăm
   După mai bine de două săptămâni, tot alergăm şi încercăm să „prindem“ cât mai mult din Festivalul „Enescu“, deşi suprapunerile neinspirate au continuat, iar multitudinea de evenimente adiacente propuse de organizatori a devenit, pentru mulţi, năucitoare, lansări de carte şi de disc, dialoguri diverse, pe lângă ceea ce oferă Piaţa „Enescu“, fiind repere interesante dar prea solicitante pentru publicul marcat deja de oboseală şi o anume saţietate. Chiar şi cei mai împătimiţi melomani au senzaţia că vor „depune armele“ curând, începând să selecteze şi deci să renunţe la urmărirea tuturor manifestărilor.
   „Bombardamentul“ cu lucrări contemporane a continuat, sub genericul „Muzica secolului XXI – workshop – Enescu şi contemporanii săi“ evoluând, la Ateneu, Orchestra de cameră „Harmonious“ din Osaka, în partituri de Akutagawa, Jolivet (solist flautistul Ion-Bogdan Ştefănescu), alături de Octuorulenescian, încăpăţânarea celor care obligă publicul să „guste“ muzica modernă şi în festival depăşind, totuşi, limita suportabilă pentru… muritorii de rând.
   Pe acel podium a cântat însă şi corul „Madrigal“, aniversând 60 de ani de existenţă, acum condus de Voicu Popescu, în piese renascentiste sau de factură bizantină; Orchestra Simfonică din Lucerna, dirijată de James Gaffigan, a propus o după-amiază Dvor˘ák (colaborând cu excelentul violoncelist Truls Mork) şi o alta mozaicată, incluzând poemul simfonic Isis de Enescu, în care a fost din nou solicitat corul „Preludiu“ (pregătit de Voicu Enăchescu), apoi un concert mozartian (cu pianistul Fazil Say) şi o simfonie de Haydn. Mult aşteptată, revenirea ansamblului „Hesperion XXI“, condus de minunatul Jordi Savall, şi acum cu „La Capella Reial de Catalunya“, a adus şi de această dată un program cuceritor, de o elevată ţinută artistică, sub titlul La dinastia Borgia, cucerind, ca de obicei, prin rafinament, sonorităţi „de altădată“ pe instrumente de epocă, polifonii savante şi o vizibilă plăcere de a cânta, răsplătind ovaţiile prelungi cu două bisuri încântătoare. Regalul de muzică bună a continuat, târziu în noapte, o orchestră de asemenea extrem de îndrăgită şi la noi – St. Martin in the Fields –, acum sub bagheta ilustrului sir Neville Marriner, a abordat opusuri de Elgar (reîntâlnire cu violoncelistul Antonio Meneses, ce a reuşit să contureze „linia mare“ a paginilor lirice, de atmosferă), apoi creaţii de Mendelssohn-Bartholdy, colaborând cu violonistul Boris Brovtsyn, soprana Irina Iordăchescu şi mezzosoprana Maria Jinga, alături de Corul Filarmonicii (pregătit de Iosif-Ion Prunner).
   Şi dacă prima săptămână a fost a pianiştilor, cea de a treia a „aglomerat“ violoncelişti, o programare destul de ciudată determinând succesiunea lor chiar la câteva ore distanţă, pentru că după ce la Ateneu a cântat Mork, seara, la Sala Palatului, l-am ascultat pe Gautier CapuÎon, un nume binecunoscut, dar departe de ceea ce aşteptam în Simfonia concertantă de Enescu, pe care, de altfel, nici Filarmonica din München şi nici dirijorul Semyon Bychkov nu au încercat să o înţeleagă, rezumându-se la o parcurgere anostă şi plată. Culmea este că la fel de inconsistentă a fost şi redarea Simfoniei nr. 1 de Mahler sau, a doua zi, a Suitei de Ravel şi chiar a Simfoniei de Franck, lucrări atât de ofertante pentru adevăraţii interpreţi, convingându-ne că şi ansambluri celebre se pot prezenta în faţa publicului (nostru) total neimplicate, privind popasul în România probabil ca pe o vacanţă… plătită, spre dezamăgirea celor care veniseră la concerte „ca la pomul lăudat“. În schimb, cine a dorit să le reasculte pe surorile Labeque a avut ocazia să le admire silueta şi dezinvoltura, tehnica şi temperamentul, dar cred că doar atât (în Concertul pentru două piane de Poulenc), cele două bisuri acordate lejer demonstrând că se simt mult mai bine în piese amuzante, cu tentă de jazz… Din păcate, orchestra nu a entuziasmat nici în 2005, iar surorile au fost (doar) simpatice şi în precedente ediţii ale festivalului.
    Asaltul muzicii contemporane a continuat cu Requiemul de război de Britten, lucrare puţin cunoscută la noi, prezentată de Orchestra Naţională, Corul mixt (pregătit de Dan-Mihai Goia) şi Corul de copii Radio (dirijat efectiv de Voicu Popescu), la pupitru James Judd, care a condus cu acurateţe o partitură fără un relief deosebit, destul de banală, alternând textul în limba engleză cu cel biblic în latină, într-o desfăşurare lineară, cu prea puţine elemente de contrast, ansamblurile rezolvând însă cu rigoare scriitura complexă, în compania unor solişti… variabili – soprana Michaela Kaune, cu un glas amplu şi frazare frumoasă, în ciuda unui timbru oarecare, tenorul Kim Begley luptându-se cu probleme lesne de sesizat, baritonul Adrian Erod cu o voce plăcută însă destul de ştearsă –, într-un demers lăudabil. Multe locuri goale în Sala Palatului, semn că publicul nu se lasă păcălit şi optează să vină sau nu la concert şi în funcţie de repertoriu. Culmea este că după doar o oră, la Ateneu s-a cântat tot muzică engleză (Elgar).
    În fine, vestita Orchestră Concertgebouw din Amsterdam, sub bagheta aceluiaşi împătimit Mariss Jansons, a oferit opusuri de Beethoven – din nou Concertul nr. 3 („atacat“ în urmă cu câteva zile de Buchbinder), acum cu excelentul Emanuel Ax, determinând o posibilă… audiţie comparată, apoi poemul simfonic O viaţă de erou de Strauss, pentru ca a doua zi dimineaţa să revină la creaţii din veacul trecut – prima Rapsodie de Enescu, pagini de Prokofiev (Concertul nr. 1 pentru vioară, cu apreciata Lisa Batiashvili, deosebit de mediatizată) şi selecţiuni din familiara suită Romeo şi Julieta, urmând o altă suită de balet din muzica rusă – Pasărea de foc de Stravinski –, redate cu un sunet impecabil, într-o construcţie logică, perfect „desenată“, dar şi de această dată fără viaţă interioară, deşi implicarea şi cerinţele dirijorului solicitau o trăire intensă.
     Un punct de real interes a fost, cu siguranţă, Tetralogia wagneriană, despre care s-a tot spus că s-a prezentat acum la noi pentru primare„Walkiria“ de Wagner, cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin oară, ceea ce este profund incorect, pentru că în anii ’80, Iosif Conta a dirijat, de asemenea în concert, toate cele patru opere componente, interpreţi de cotă care au susţinut atunci rolurile având posibilitatea să confirme că… s-a mai cântat. Majoritatea soliştilor au sosit de la Staatsoper Viena, unde Ioan Holender a fost director aproape două decenii, s-au acceptat şi câţiva de aici, în urma unei audiţii destul de surprinzătoare, dovadă şi faptul că două dintre fetele Rinului au sunat jenant, iar majoritatea walkiriilor au fost jalnice. Dar în cele patru seri, publicul – neaşteptat de numeros – s-a bucurat de o interpretare adesea de mare frumuseţe, Orchestra Radiodifuziunii din Berlin evoluând superb, majoritatea soliştilor de asemenea, astfel încât se poate spune că am asistat la o realizare de clasă, de-a lungul celor aproape 15 ore de muzică wagneriană, sub conducerea sobră, exactă şi eficentă a experimentatului Marek Janowski.
    Sigur că au continuat şi recitalurile (mai miră pe cineva că au propus lucrări de secol XX?), că în ţară au concertat parte din formaţiile incluse în festival, că revista cotidiană nu a renunţat deloc la elogii şi hiperbolizări…
    Începe însă ultima săptămână de „alergare“ de la o sală la alta, melomanii (cam) epuizaţi pregătindu-se totuşi să (re)asculte (şi) muzică bună în versiuni de real nivel artistic – vom vedea.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe