..dar şi-a mai semnat producţiile publicistice cu pseudonime, precum: I. Gunea, Bobiţă, Ion Păţitu’, Freud (!), dr. N. I. Vraciul (sic!), hotărând că se apropie de momentul unui bilanţ, publică (la Editura „Buratino“, Ploieşti) POPASURI ÎN CERCETĂRILE MELE (datată 2007) şi AMĂNDOI (2008), op de 338 de pagini, considerat de dsa „roman“. Tipărite în regie proprie, cu grafică din „colecţia dr. I. Neagu“ şi ajutor familial pentru tehnoredactare , procesare şi corectură, cele două alcătuiri scriitoriceşti sunt trimise, cu amabilitate, redacţiei. Recenzentul are faţă de venerabilul autor o poziţie dintre cele mai dificile: a se exprima critic despre activitatea sa îndelungată şi variată: zece cărţi (versuri, proză, iatroistorie, de „cultură teologică“…), a unsprezecea „în lucru“, peste 1.300 de articole, în general, în ziare de circulaţie limitată („Flacăra Iaşşiţului“, revista „Crucea Roşie“, „Cooperatorul meşteşugar“, „Prahova liberă“, „Pensionarul“, „Vocea Prahovei“ etc.), lucrări cu tentă istoriografică, ori să se mărginească la menţionarea, pe baza declaraţiilor autorului, făcute în primul volum citat, a ceea ce chiar merită.
Preferând, în cazul de faţă, cea de-a doua postură, se consemnează iniţiativa dsale de a fi înfiinţat patru muzee – „puncte de început“, la Bărcăneşti (istorie şi etnografie, cu prilejul atestării a 500 de ani de existenţă a acestei comune prahovene) ori un demers similar pentru meşteşugari. De asemenea, dl Asclepios afirmă că deţine 60 de volume cu documente şi articole privind Istoria Medicinii şi Farmaciei, cu peste 20.000 de pagini, „din care am întocmit volumele în manuscris: Pagini din trecutul Medicinii şi Farmaciei prahovene şi Profiluri ale medicilor şi cadrelor medii sanitare“. În „Popasuri“, autorul ţine să facă public, în capitole distincte, faptul de a fi primit de-a lungul timpului medalii, insigne, diplome („Evidenţiat în munca de Cruce Roşie“, 1959; „Fruntaş în gospodăria [gospodărirea?] satelor“, 1962; diploma cu medalie de aur pentru activitatea de îndrumător tehnic al grupelor de echipieri sanitari din Cooperaţia meşteşugărească a municipiului Ploieşti, 1977; „Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate desfăşurată în domeniul sanitar“, oferită de AMR, filiala Prahova, 2005, şi multe altele…). Din bogata sa colecţie de publicaţii şi documente a făcut danii Arhivelor Naţionale ale Statului – filiala Ploieşti, unor muzee locale, Bibliotecii de documentare medicală – Ploieşti, Catedrei de Istoria Medicinii a I.M.F. – Iaşi, Bibliotecii Centrale Universitare, pentru refacerea fondului de carte, după evenimentele din decembrie ’89. Cu lucrări de artă plastică şi documente din colecţii proprii a organizat numeroase expoziţii, a prezentat comunicări şi a publicat studii de Istoria Medicinii, participând, totodată, activ la congrese internaţionale de profil. Un capitol aparte al cărţii adună aprecieri scrise pe care le-a primit în decursul anilor, precum şi impresii notate „într-un Registru despre colecţionar“ de către diverşi vizitatori ai expoziţiilor deschise publicului de dsa. Autorul a găsit cu cale să-şi completeze volumul reproducând versuri de Ion Minulescu (Cântecul unui om, cu greşeli, îndeosebi de punctuaţie, la copiere), fragmente din romanul „Asklepios“ de Horia Stancu, butade memorabile (N. Iorga, L. R e b r e a n u , Montesquieu ş.a.), nerezistând tentaţiei de a le alătura propriile încercări lirice, unele încărcate de un anumit fior emoţional: „Am dat oamenilor/Sănătatea şi bucuria cuvenită/cn viaţa-mi însingurată//Aşa cum m-ai învăţat/Tu – mamă/si te-ai rugat pentru mine,/Pentru care îţi mulţumesc!“.
• De la Iaşi, primim consistentul volum SENSUL DURERII (Ed. „Gr. T. Popa“, UMF Iaşi, 2009) întocmit de dl dr. Richard Constantinescu, asistent universitar la Disciplina Istoria Medicinii şi publicist remarcabil. După cum afirmă prefaţatorul, dl prof. dr. Ostin C. Mungiu, preşedintele Asociaţiei Române de Algeziologie, „Sensul durerii, cartea mai tânărului nostru coleg, Richard Constantinescu, reprezintă o exhaustivă culegere de scrieri religioase şi laice referitoare la multiplele înţelesuri ale durerii. Alegând o succesiune alfabetică şi nu una tematică, autorul – redactor al volumului – ne oferă posibilitatea de a descoperi sensuri şi faţete extrem de variate ale durerii. Ne este reliefată astfel abordarea creştin-ortodoxă, abordarea istorică, politică, poetică, filosofică, estetică, psihologică, sexologică, umoristică şi, firesc, cea medicală“. cntre personalităţile antologate pentru exprimările memorabile sau semnificative legate de tema aleasă, figurează şi nume fără circulaţie (ca să ne exprimăm eufemistic). si, nu în ultimul rând, enunţurile redactorului de carte care, iată, devine astfel şi coautor: „Omul se naşte pentru a perpetua durerea“, „Dumnezeu ne-a oferit posibilitatea să ne perfecţionăm. Prin Durere“, „Durerea este o problemă de transdisciplinaritate“, „Viaţa este domeniul durerii“. Tot dsa semnează şi un gen de postfaţă intitulată „Smerita cugetare întru aflarea rostului durerii“: „Timp de un deceniu am stăruit a închega un volum care să cuprindă între copertele sale viziunea creştin-ortodoxă şi cea a diverselor teritorii ale culturii privind durerea. A încerca să aflăm sensul durerii ş,ţ oferind explicaţii, elaborând teorii, şlefuind citate, plasându-l într-un câmp al discursului ştiinţific, abordându-l reducţionist sau holist, consider că ne determină să devenim tributarii exteriorităţii, a explica superiorul, taina, prin inferior. Omul e logodit cu durerea încă de la cădere. Situarea durerii într-o cardinalitate plană, strict imanentă şi trecerea constantă în planul secund a esenţialului, a faptului că durerea ne verticalizează în ordine spirituală, nu face decât să eşueze demersul nostru“. Este, desigur, un punct de vedere pe care îl respectăm.
