Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Ajun de Crăciun cu Amza Pellea

Viața Medicală
Candid STOICA miercuri, 7 ianuarie 2015
   Era în ajunul Crăciunului 1982. Spectacolul cu Procesul de Suhovo-Kobâlin, în care Amza Pellea juca rolul principal se terminase. În timp ce ne duceam la cabine, i-am amintit lui Amza că-mi promisese un interviu.
   – Vino la mine la cabină mai târziu să-l săvârşim.
   – Nu eşti obosit, nu îţi e greu după spectacolul ăsta atât de tensionat la finalul căruia mori? l-am întrebat zece minute mai târziu, când am intrat la el în cabină.
   – Oboseala nu e de acu’. Vine de când, ca un căpiet ce sunt, mă aruncai în vârtejul ăsta al vieţii şi de atunci o ţiu aşa, puia gaia, ba cu filmu’, ba cu teatru’, ba cu nea Mărin ăsta a cărui umbră a început să mă urmărească şi de care nu mai scap. Io tot sper să-l pierd pe drum, dar el neam, cum spusei, se ţine după mine scai, aşa că eu nu-mi doresc decât un concediu care să nu se mai termine. Hai, întreabă-mă orice vrei. Nu mai sunt la vârsta să mai am secrete. Astă seară sunt liber, nu mai fac pe Moş Crăciun, ca de obicei, nevastă-mea şi fiică-mea sunt plecate, iar eu, cum îţi spusei, sunt liber-liber.
   – Cum fuse – na, că o luai pe olteneşte – povestea de iubire de la filmul Osânda?
   – Nimerişi la punctu’ slab. La Osânda avusei de la cel de sus o osândă. Om în toată firea, îmi pierdui capul şi mă-ndrăgostii de partenera mea din film şi, ca să nu mai fac contabilitate dublă, vorba lui Nea Iancu, plecai de acasă, că fata de care mă-ndrăgostii era, măi băiete, ceva ce nu se există decât în filme, ca să glumim. Avea nişte picioare care porneau direct din gât şi, ca să nu mai pierdem timp cu întrebarea ce s-a mai întâmplat, îţi mărturisesc că idila s-a terminat ca o vâlvătaie care se stinge repede, că fiind iarnă şi frig, fata îmi ceru un vizon. Ce să fac? Dădui din colţ în colţ, că să vezi, că o fi, c-o păţii, vezi Doamne, ca să treacă iarna. Dar avusei ghinion de-o iarnă lungă şi vrând-nevrând, fui obligat până la urmă să-i iau vizonu’... Şi trăirăm în pace şi onor până-n iarna următoare, când fuse neică iar o iarnă tare friguroasă şi fata îmi mai ceru iar un vizon, ca să aibă de schimb. Dar acu’ mă gândii mai mult: bine, fac rost de bani, îi mai iau un vizon, dar ce mă fac dacă la anu’ vine o iarnă şi mai friguroasă şi o să mai vrea iar un vizon? Aşa că mă întorsei acasă cu coada-ntre picioare, iar nevastă-mea, mintoasă, mă primii cu braţele deschise.
   – Dar cum a fost la vânătoarea aia la care ai luat parte cu Ceauşescu?
   – Băi frate, fuse ceva de panopticum. Ceva ce n-am să mai văz: iepuri zburând! Era cam aşa: se mergea într-un grup cu Ceauşescu-n frunte, după care veneau ştabii şi specialiştii în vânătoare, iar la urmă ăştia mai amărăşteni, ca mine. Din dreapta şi din stânga zburau păsări în care trăgea întâi el şi după aia ăilalţi, la indicaţia şefilor cinegetici. Noi, ăştia de la urmă, auzeam indicaţiile de pe margini: „Băgaţi fazanii, daţi drumu’ la potârnichi, băgaţi raţele sălbatice...“. Şi păsările zburau şi din dreapta, şi din stânga. Dar, la un moment dat, auzii: „Băgaţi iepuri!“. Şi atunci, neică, văzui iepuri zburând. Săracii, zăpăciţii ăia care aruncau păsările, încurcaseră borcanele.

 

Băileştii

 

   – Întreabă-mă mai departe, nu te uita că-s obosit, că nu dormii toată noaptea, că fuse o noapte lungă şi neagră şi pe deasupra se-ntâmplă să pice pe capul meu nişte rude de la Băileşti. Aflaseră că mă mutasem într-o casă cu multe odăi, care fusese a maestrului Beligan, şi hop şi ei, chipurile că li se făcuseră dor de mine şi mă ţinură cu poveşti de ale lor până dimineaţa. Până dimineaţa mă ţinură cu poveşti, până mă ameţiră. Unu din ăştia de veniră la mine azi-noapte îi zice Gheorghe a lu Dămijeană şi ie văr de frate cu Dumitru Ţoi de-o ţâne pe Gherghiţa lu’ Stan a lu’ Vadră, nepotu’ lu’ Stăncel a lu’ Căldare, de-i zice lumea Fluerici şi-l cunună pe naş Pantelică a lu’ Marin Juvete, acesta de-l luai io ca model pentru drăciile astea ce le fac la tembelizor. Ei, şi Gheorghe acesta a lu’ Dămijeană, fiind responsabil la bufet, chefuind seară de seară, băgase mâna pân’ la cot în banii statului, şi-l apucă deodată frica şi venii să se lămurească la o gâcitoare vestită de prin Dămăroaia, care-şi spunea Afrodita Ofelia Galiturci, deşi ea se numea Safta Covete, ca să-i ghicească ce-l aşteaptă. Şi nu veni singur. Îl luase cu el şi pe vără-su, Gigel de la Craiova, de e frate cu Georgeta a lu’ Mişu Avocatu, şi pe Dumitrică a lu Trifoi de o ţâne pe a lu’ Ciuciu Stan a lu’ Ştirbu, cu care e văr de fraţi cu cuscra mân-sa cu a lu Dumitru Păţâtu care a ţânut-o pi a lu’ Cocoşel, de e vară cu Veta lu Marin Juvete, acesta, de-l luai eu, cum îţi spusei, ca model, şi e văr de frate cu a lu’ Ciuciulete, de-o ţâne pi a lu’ Conovăţ, care e frate de soră cu Tache Pecingine, de-i zice lumea Vitriol, iar mă-sa Otravă. Ei, şi gâcitoarea asta îi zâsă să nu dea pe acasă vreo trei zile şi plecă omu’ lămurit. Dar unde să se ducă? Au vrut mai întâi să-l calce pe unul Dumitrică a lu’ Spânu, care făcuse armata la călăraşi cu schimbul cu Stănică a lu’ Spânzuratu care stă cu fie-sa în Balta Albă şi e măritată cu unul a lu’ Giubegea care lucrase la administraţia financiară, dar acum se pensionase, dar nu-l găsiră acasă, că taman atunci, cum ar veni ieri, plecaseră la Băileşti la nunta lu’ Marin Ciupitu cu Mariţa lu’ Porunghelu, fata lu’ Petrică a lu’ Stănoagă şi a Ioanei lu’ Căcărează, aşa că se gândiră să vină la mine.
– Nu te supăra, nu cumva ai uitat pe cineva din satul acesta?
– Sigur că da, mă cârlanule, băgaşi bine de seamă, îi uitai pă mulţi. Mai întâi bărbaţii, cum ar fi Gheorghe a lu’ Smucitu, Dumitru a lu’ Căpistere, Mărin Găliceanu, Tănăsică a lu’ Colan a lu’ Miron, Ion a lu’ Zbangă, Stan a lu’ Plămădeală, Dumitru lu’ Tătoiu, Gogu a lu’ Vârlan, Costel a lu’ Gogu lu’ Neacă, Fănică a lu’ Majuru, apoi pe Popa Vârlan, de-i ieşi numele de Soni, după care ar mai fi a lu’ Cocoşel, care sunt trei: Radu, Ion şi Vasile. Apoi trebuie să-i punem la socoteală pe Florică a lu’ Tăgălan, pe Sile a lu’ Măcelaru, pe Bobică a lu’ Mazăre, pe Petrică a lu’ Stănoagă, pe Gogu Tămâie, pe Petrică a lu’ Mercea, ce stătu o vreme la Cărbuneşti, şi uitai să-l pomenesc la catastif pe Radu a lu’ Zbangă şi pe Saiche a lu’ Smucitu’.
   – Pe ăştia i-ai mai pomenit, l-am întrerupt eu oprind reportofonul.
   – Nu copchilu’ lu’ neica, eşti în acesta. Dă drumu’ la drăcia aia care zici că înregistrează. L-am pomenit pe a lu’ Zbangă şi pe Gheorghe a lu’ Smucitu, or, în sâtuaţia asta pe care ţi-o pomenii, Smucitu avu doi fii: pe Gheorghe, pe care ţi-l spusei mai înainte, şi pe Saiche de care vorbii acu’, iar cu Zbangă acesta situaţia e complicate rău de tot. Da’ rău de tot. Zbangă acesta avu cu Floarea a lu’ Clonţ trei fii: Ion, Stan şi Vasile, dar dracu ştie de ce o părăsii şi se-ncurcă cu Catariţa a lu’ Fusui, cu care nu se mai însură şi cu care avu alţi trei copchii, că aşa e la sat iarna: lucrează lumea pe rupte, nu se joacă. Şi copchiilor ăstora lumea le zicea tot a lu’ Zbangă, că trăiau tot în grădina lui, iar Zbangă acesta, să ştii, a fost nebun mare la viaţa lui. Nu-ţi spusei? Cum dracu se-ntâmplă? Zbangă e acesta care-şi bătu nevasta, c-a mâncat porcu’ căţaua, care mâncase gâsca şi-a vrut să omoare căţaua, da’ n-a mai apucat, că n-a mai avut grijă muierea şi atunci el o bătu pe nevastă, care plecă şi el o ţâne acu pe a doua, că aia cu porcu’ s-a măritat cu altu’. N-ai aflat? Afli în momentul acesta. Acu’ o să iau la rând fomeile, că nu le uitai. Ele ar fi Ioana a lu’ Florea a lu’ Cătană, Dumitriţa lu’ Curmei, Catariţa lu’ Pătrunjel, Dominica a lu’ văru Stan, Dada Floarea a lu’ Cocoşel, naşa Reta a lu’ naşu Pantelică, Stana lu’ Cal Alb, Stana lu’ Pecingine, aia care, după ce şi-a cumpărat pantofi cu tocuri nalte, i-a rămas numele de Stana Toace, şi Mitra a lu’ Solomon, aia care ducându-se odată la doctor şi acesta întrebând-o unde o doare, ea a arătat cu mâna într-un anumit loc ruşinos după mintea ei. „Adică mitra“, a precizat medicul. „Nu, Mitra sunt eu, pe mine mă doare născătoarea“, l-a contrazis femeia.

 

Moş Crăcilă

 

   Se făcuse târziu. Cabina şi holul din faţa cabinei se umpluseră de colegi şi de tehnicieni care, în loc să plece acasă, se adunaseră ca la urs şi-l ascultau. Cunoşteam tot ce povestea, îl mai auzisem şi cu alte ocazii, dar ce mai conta. Era fascinantă, scânteietoare relaţia dintre el şi noi, cei care-l ascultasem. Oamenii se dezbrăcaseră, îşi aduseseră scaune, iar alţii se aşezaseră pur şi simplu pe jos, iar el a vorbit, a povestit şi alte năzdrăvănii. Cum, de exemplu, la filmul Mihai Viteazul, echipa de filmare l-a uitat pe câmpul de bătălie în costum de Mihai Viteazu şi a fost obligat să meargă trei kilometri pe jos până la primul sat. Şi, mai ales, ce necazuri a avut cu cenzorii, care l-au acuzat că, într-o emisiune de televiziune, în loc de „Leana din capul satului“ ar fi spus „Leana din capul statului“. În final, a deschis câteva sticle de şampanie, pe care avusese grijă să le aducă de acasă, şi, după ce toţi am dat pe gât lichidul gălbui şi spumos, am început să fredonăm în cor cântecul copilăriei noastre – „Moş Crăciun cu plete dalbe / a sosit de prin nămeţi / şi ne-aduce daruri multe / pentru fete şi băieţi / Moş Crăciun, Moş Crăciun“ – deşi cu toţii ştiam că nu e voie să facem aşa ceva, că lui Moş Crăciun trebuia să-i spunem Moş Gerilă. Eram siguri că a doua zi se vor găsi unii binevoitori care vor raporta unde trebuia tot ce s-a întâmplat. Neuitând să adauge că pe Moş Gerilă noi îl numeam Moş Crăcilă.
   La un an de la acest Ajun de Crăciun, nea Marin s-a stins din viaţă.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.