Cantităţile mari de particule fine existente în aer reprezintă un factor de risc, ce poate provoca unele incidente cardiovasculare. Cercetătorii care s-au ocupat de această problemă au arătat că sunt în joc o serie de mecanisme, iar hebdomadarul belgian LE GENERALISTE le acordă un amplu spaţiu în nr. 993. Creşterea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare legate de particulele fine din aer – arată revista – este atribuită, în mod obişnuit, incidentelor acute, care, la rândul lor, sunt produse de fenomene ischemice, de o disfuncţie endotelială, de o activare a sistemului fibrinolitic sau, poate, de o destabilizare a plăcilor ateromatoase. Experimentele pe animale arată că expunerea la particule fine accelerează ateroscleroza. Cercetătorii americani au analizat această situaţie timp de câţiva ani şi au observat că ateroscleroza evoluează cu atât mai repede, cu cât expunerea la particule fine de dimensiuni sub 2,5 μm (PM 2,5) este mai ridicată. Boala progresează de două ori mai repede la persoanele ce locuiesc la mai puţin de 100 m de o autostradă. Totodată, se pare că microvascularizaţia suferă leziuni selective. Experienţe toxicologice au arătat că expunerea la PM 2,5 perturbă mecanismul endotelial de dilatare. Există şi o metodă foarte simplă pentru a estima starea de microvascularizare generală a corpului: analiza fotografică a vaselor retinei. O serie de studii au demonstrat deja că observarea unei îngustări a arterelor sau a dilatării venelor la acest nivel constituie un factor predictiv al creşterii riscului de infarct miocardic, de AVC sau de deces din cauze cardiace. Îngustarea arteriolară este, totodată corelată cu markerii unei suferinţe cardiovasculare subclinice, precum creşterea masei ventriculului stâng sau a rigidităţii aortei şi a arterelor. Această corelare este independentă de factorii clasici ai riscului cardiovascular. În acelaşi timp, pentru prima oară a fost posibil să se probeze că particulele fine alterează microvascularizaţia retiniană. Cercetătorii au fotografiat retina a 6.800 de persoane cu vârste între 46 şi 87 de ani şi au comparat datele astfel obţinute cu expunerea medie la PM 2,5 în decursul a doi ani ce au precedat studiul, precum şi cu cele din ajunul investigaţiei. Cei doi parametri erau – independent unul de altul – corelaţi în mod invers cu diametrul arteriolelor. Pentru fiecare creştere de 3 μg/mc de expunere prelungită la PM 2,5, diametrul arteriolar scădea cu 0,4 micrometri. Această îngustare corespundea unei îmbătrâniri suplimentare a arterelor cu şapte ani. Autorii cercetării au tras concluzia că e vorba de o afectare specifică a microvascularizaţiei şi nu de o consecinţă a leziunilor celui mai mare vas sanguin. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.