Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Acorduri lirice înfrățite

Viața Medicală
Dr. Mihail MIHAILIDE vineri, 24 iunie 2016
     Criticul literar Dorina Grăsoiu are dreptate în privința plachetei Visuri departe semnată de Mihai Cezar Popescu șiMihai Pompiliu Constantinescu: poezia rămâne un act de singurătate, mai ales când este vorba de creatori și nu de prezentarea publică a unor versuri. Criticul consemnează ca excepție tandemul (poezia în tandem) Ștefan Octavian Iosif – Dimitrie Anghel din literatura română. Liviu Grăsoiu – critic, istoric literar, om de radio și televiziune, prea bine cunoscut medicilor-scriitori pentru strădania sa de îngrijire și publicare a operei patronului spiritual al acestora, marele Vasile Voiculescu, se arată surprins pentru că, prefațând adesea volumele celor doi autori mai înainte numiți, cărora le recunoaște talentul urmărindu-le producția lirică, nu bănuia că le va întâlni recentele poezii adunate sub un singur titlu. Adaugă însă că: „Ramificațiile noului copac sădit în solul liricii contemporane sunt multiple, stufoase și, nu o dată, surprinzătoare prin ton, imagistică și capacitatea de a visa, ori de a intui“. În consecință, în exemplele care-i susțin analiza poemelor nu precizează numele autorului, respectând dorința celor doi de a-și aduna și înfățișa acum creația sub aceeași copertă (Poemul binecuvântat). „Sigur că până la urmă transfigurarea poetică a urbanului nostru ponosit sau erotica apăsat parfumată îl dau de gol pe Cezar, după cum obsesia delicată a tinereților înveșmântate în hit-urile vremii îl semnalează pe Pompiliu“, scrie într-o postfață la volum Radu Petre Negoescu („Pluralul de la vis: Mihai-Cezar și Pompiliu“).
     Referirea la Iosif și Anghel nu e superpozabilă sută la sută în cazul celor doi „Mihai“. Scriitorii interbelici au semnat „Caleidoscopul“ și alte colaborări sub un singur nume (A. Mirea) și au iubit aceeași femeie (pe Natalia Negru). În „Visuri departe“, deasupra fiecărei poezii (câte una pe pagină) figurează numele autorului, încât cititorul, cu o mai sumară cunoaștere a creației lirice anterioare fiecăruia dintre cei doi, nu va trebui să identifice strofele după erotism parfumat ca aparținând lui Cezar sau după obsesia tinereții (pierdute?) din strofele lui Pompiliu. Așadar, construcția are un singur acoperiș, dar „stăpânii casei“ își împart „averea“. Iar în ceea ce o privește pe Euterpe, muza are suficiente daruri pentru ambii poeți. 
     În bună măsură, nostalgia și imaginea tinereții privită ca printr-un ochean întors este prezentă mai mult în poezia lui Pompiliu decât în cea a lui Mihai: „Ce muzică dulce/a tinereții mele,/chiar dacă se estompează în cenușiul bacovian,/și chiar în violetul și negrul/existenței actuale.(...)“ – „Despre albastrul infinit“; „Te întrebi ca Villon/ unde este «zăpada iubirii»/în frigul singurătății./Dar adu-ți aminte/de miracolul adolescenței/ când voiai să-nmugurești./S-au întâmplat minuni fragile/când cerul vărsa dumnezeiri/și cenușa sufletului meu/și apa vie a ochilor noștri/se transformau/ într-o iubire.“ – „Despre dispărutele iubiri“; „O, zăpezi din Himalaia,/ce bântuiați/înălțimile tinereții,/cu ninsoarea ideilor,/vă trag mai aproape/în pâinea zilnică,/când mi-e greu/să mă înalț/ la un deal mândru.“ – „Trecui dealul“; „Am scris/despre copilăria/cu parfumul străzilor/(vorba unui cântec)/și despre adolescență și tinerețe/în iubire/cu înălțări și căderi/și luceferi neatinși.(...)“ – o altă carte.
     La Mihai Cezar, scurgerea nisipului în clepsidră este privită cu firească înțelepciune și adesea cu speranță: „Cuvânt-erou/între pagini albe./Strigătul mut/va renaște/iarăși și iar/cu fiecare lectură/chemat la Marele Cântar./Amprentă spre mirări viitoare.“ – „Laudă cuvântului scris“, poem parcă emblematic pentru ars poetica; „Nu ne-a îngropat cu totul/tâmpla/amurgul amărui/al lumii./Un înger/mai coboară pe la noi/din când în când,/arar./Și-atunci/coroana de noroi/se-nfige adânc/în arătura de gunoi./Și iarăși renaște zborul./Linie albastră/atunci când mângâie decorul“ – „Poate că...“.
     „Invocație“, de Mihai Cezar Popescu, mi se pare scrisă sub semnul poeziei religioase voiculesciene: „Pe Tine, Doamne,/Te întreb!/Cum de-am putut/să Te aștept?/Și-cum de-am pregătit/în ani, mereu, masa bogată/zdrobind lanțul cel greu/cu fiecare ușă./Orb, surd, nerod/am fost/căci Tu erai mereu/în casa mea./Dintotdeauna/în chiar adâncul meu anost.“ De mare expresivitate și cu o economie de cuvinte, ca într-un haiku, e minipastelul „Ceața“: „Toamna/Stă agățată-n crengi./Aer umed/vătuit/în frunze uscate./Agățată în nemișcarea/dudului singuratic./Toamna câmpiei.“ Același autor scrie: „Mi-e nerăbdarea tot mai pură,/Nu pot să mai aștept./Timpul mă strânge,/(...) «E incredibil ce adânc e cerul!»/și simt că e urgent/să-ntorc clepsidra.(...)“
     O concluzie potrivită la prezentarea celui mai recent volum de versuri al dr. Mihai Cezar Popescu (redactorul-șef al revistei „Fântâna din Kos“ a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România) și al lui Mihai Pompiliu Constantinescu („Definitivele visări și iubiri“, 2014), este cea exprimată de ultimul „postfațator” al plachetei, profesorul Gheorghe Moalfă-Roșia: „Înfrățirea lor literară, culminând cu apariția prezentului volum, își are izvorul într-o stabilă comuniune de valori, într-o complementaritate desăvârșită a expresiei lor poetice, cimentate cu liantul unei vechi prietenii. Acestea sunt coordonatele care au făcut posibilă această apariție editorială insolită, exemplu de renunțare la orgoliul unicității, la mantia de purpură a recunoașterii oficiale. Și poate că tocmai acest act de autentică smerenie va deschide pentru cei doi poeți calea consacrării“ (Călătorii interioare către „Visuri departe“).

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.