Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

A început Festivalul "Enescu"

Viața Medicală
Anca FLOREA joi, 15 septembrie 2011


 

   Aşteptat cu nerăbdare de melomanii din întreaga ţară, Festivalul „George Enescu“ a debutat, în prima zi de septembrie, sub semn aniversar, ediţia XX desfăşurându-se în preajma împlinirii a 130 de ani de la naşterea Maestrului căruia îi este dedicată manifestarea. Un motiv în plus pentru a spera într-o deschidere pe măsură, dar după cuvântul rostit de directorul Festivalului, Ioan Holender, de ministrul Culturii, Hunor Kelemen, şi de Andrei Pleşu (cel care, în 1991, aflat în aceeaşi postură, susţinea un discurs punctat, ca şi de această dată, cu aluzii inteligente şi asocieri pline de umor), am ascultat Residentie Orkest din Haga, dirijată de Christian Badea, propunând Simfonia nr. 1 de Enescu şi Simfonia nr. 10 de Şostakovici, parcurse anost, fără relief şi parcă… interminabil, dar aplaudate după fiecare parte de publicul care astfel s-a dovedit a fi, în majoritate, doar conjunctural într-o sală de concert. În seara următoare, ansamblul a sunat totuşi mai omogen şi mai curat în Atlantis de Dan Dediu (piesă premiată la ediţia 1991, dar prezentată abia acum în primă audiţie absolută), acompaniindu-l apoi pe Dan Grigore în „la minorul“ de Grieg, interpretat de cunoscutul pianist în spiritul partiturii, cu un tuşeu rotund şi o expresivitate adecvată, ansamblul dovedind apoi, în Simfonia fantastică de Berlioz, că poate cânta şi convingător, dirijorul simţindu-se probabil mai în largul său în opusurile romantice.
   Dar nici seria recitalurilor de după-amiază nu a avut o soartă mai fericită în primul program, pianista Akiko Ebi (apreciată de mulţi dintre noi în colaborarea sa cu Martha Argerich, în lucrări la două piane reluate adesea la TVMezzo), dezamăgind profund în Fantezia cromatică şi Fuga de Bach, departe de stilul şi atmosfera cerute, abordând opusuri de Liszt, Debussy sau Toyoda cam în aceeaşi manieră, pentru ca Suita nr. 2 de Enescu să fie (probabil) o… citire la prima vedere, bisurile de Chopin sau Ravel fiind însă mai aproape de ceea ce ar fi trebuit să ofere o solistă care face parte şi din juriul secţiunii de pian.
   Nu am înţeles de ce Orchestra de cameră „Philarmonia“, condusă de Nicolae Iliescu, se eternizează în programele festivalului, la sala Radio evoluând deopotrivă ansamblurile „Hyperion“, „Profil“, „Florilegium“, „Musica Nova“, şi noua Camerata Regală sau Orchestra de cameră din Republica Moldova, dar târziu în noapte am ascultat cu plăcere „Austrian Baroc Company“, excelenţii muzicieni cântând pe instrumente de epocă, propunând piese de Handel, Schmelzer, Pandolfi, Sammartini, Marcello, Bertali, colaborând cu soprana Nuria Rial – un glas curat, dar cu o respiraţie deficitară, surprinzând însă uniformizarea stilistică, deşi Händel şi muzica italiană nu sunt deloc… la fel, aspect reliefat deosebit de pregnant sâmbătă seara, în paginile de Vivaldi sau Albinoni, prezentate de Orchestra Baroc din Veneţia. Iar Ariodante de Händel a fost un elegant dar oferit de Il Complesso barocco, sub conducerea lui Alan Curtis, se pare o primă audiţie la noi.
   Un moment special a avut loc la Opera Naţională, unde după decenii s-a pus din nou în scenă Lohengrin de Wagner, anticipând aniversarea celor 90 de ani de existenţă a teatrului instituţionalizat, beneficiind de oaspeţi în sfârşit de calitate, întreaga distribuţie fiind, de altfel, neaşteptat de omogenă. Corul şi orchestra s-au ridicat la nivelul unei producţii-eveniment, sub bagheta lui Cristian Mandeal, care a făcut minuni. În rolurile principale i-am aplaudat pe Johann Botha, tenor „eroic“ prin excelenţă, etalând o voce viguroasă, bine condusă, în spiritul wagnerian care, de altfel, a guvernat şi evoluţia superbei soprane Emily Magee şi a mezzosopranei Petra Lang, ambele impresionante, deşi glasurile lor se aseamănă timbral, deci contrastul necesar a lipsit, compensat însă de interpretarea impecabilă, cu expresia adecvată şi în plan scenic. Neaşteptat de bine au susţinut partiturile solicitante baritonul Valentin Vasiliu, basul Horia Sandu, dar şi baritonul Vasile Chişiu, în timp ce regia (Ştefan Neagrău) a adus elemente ce s-au dorit moderne, dar a fost „punctată“ cu gafe greu de „digerat“, iar scenografia (Adriana Urmuzescu) a purtat clar amprenta coordonatorului artistic (Cătălin Ionescu-Arbore). Orice spectator care a mai intrat în Opera bucureşteană a putut recunoaşte cu uşurinţă repere ale veşmintelor din „casatul“ Oedip (2003), din Simon Boccanegra sau din Macbeth, părând cumva o refolosire a lor (deşi costurile au fost foarte mari), dar şi o repetare la infinit a aceloraşi pante, borduri cu neon, semne masonice etc. Rămânând însă la „partea plină a paharului“, în plan muzical a fost o certă reuşită; mă întreb cum va fi nivelul în distribuţia integral românească… Iar performanţa corului a fost subliniată şi prin omagiul adus de Ioan Holender maestrului Stelian Olariu, de jumătate de veac la conducerea ansamblului, dar la fel de pasionat şi de vivace ca întotdeauna, emoţionat şi fericit, ovaţionat de o sală arhiplină.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC