Newsflash
Interviuri

Cu diabetul zaharat pe platoul de filmare

de Florentina Ionescu - feb. 10 2023
Cu diabetul zaharat pe platoul de filmare

Pentru actorul Dragoș Bucur a devenit o „rutină” ca, atunci când se află pe platoul de filmare, să aibă la îndemână ceva dulce: fructe, suc îndulcit cu zahăr ori câteva tablete de glucoză. Colegii săi sunt grijulii, atenţi la semnele de hipoglicemie și îl întreabă cum se simte, pentru că știu că are diabet zaharat.

Dragos Bucur conferinta Dexcom One (4)

Diabetul zaharat de tip 1 (DZ 1) nu mai este un diagnostic de temut. Chiar dacă gestionarea glicemiei poate fi mai dificilă fără ajutorul tehnologiei, în prezent pacienţii diagnosticaţi cu această boală au în micile dispozitive inteligente montate pe corpul lor un aliat de nădejde. Aliaţi sunt și pentru prezentatorul TV Dragoș Bucur, care folosește senzori de glicemie și o pompă de insulină. Am stat de vorbă cu el recent, la București, la o conferinţă de presă prilejuită de lansarea unui nou sistem de monitorizare continuă, în timp real, a glicemiei.

 Care este întrebarea care vi se adresează cel mai des, referitor la diagnosticul dv. de diabet?

S-au modificat întrebările de-a lungul anilor. Totuși, întrebarea care încă mi se adresează cel mai des este cum mi-am dat seama că am diabet. Din păcate [simptomatologia] e o informaţie care ar trebui să intre în educaţia generală a populaţiei României, că am văzut acum (în timpul conferinţei – n.red.) ce cifre sunt. Sunt patru simptome după declanșarea diabetului: scădere în greutate; sete foarte mare; nevoia de a urina foarte mult și somnolenţa.

Hipoglicemia, tratată pe loc, la filmări

Cum decurge viaţa dv. cu diabet, la filmări? Colegii de pe platou știu, în general, diagnosticul dv.?

Ei știu. Mai ales când filmez cu prietenii, sunt mai atenţi. Eu am o regulă când sunt pe platoul de filmare. Oriunde filmez, cer să am aproape de set ceva dulce. Asta înseamnă fructe, sucuri sau niște tablete de glucoză. Uneori se întâmplă în timpul filmării să-i fac semn unuia dintre colegi. De obicei, cel care știe de problema mea. Eh, și atunci văd și ceilalţi colegi și mă întreabă în șoaptă „Ai nevoie de ceva?”. (zâmbește) E o rutină stabilită, mai ales în echipele de filmare cu care colaborez de mult timp.

Care a fost primul dispozitiv care v-a ajutat să gestionaţi diabetul?

Cred că primul device pe care l-am folosit a fost un senzor cu fir, pe care îl ţineam pe mine, atașat. Mi se pare că îl montam la spital... Am fost undeva și mi l-a montat. O nebunie! Nu aveam acces la informaţia din el. După ce îl purtam, mă duceam undeva, mi-l scotea și descărcam într-un calculator. Îmi venea apoi un grafic. Repet, o nebunie! După aceea, am avut o pompă de insulină cu fir, iar după o perioadă a apărut primul CGM (sistem de monitorizare continuă a glucozei). Era unul din primele modele. Am avut apoi o pompă cu insulină fără fir.

Câte device-uri aveţi în prezent?

În prezent eu le am combinate. Am senzor Dexcom și o pompă de insulină fără fir și folosesc un soft, adică un algoritm care leagă aceste două device-uri; se numește sistem closed loop. Ele comunică între ele.

Opt într-o barcă... și cu diabetul, nouă

Cum ar arăta viaţa dv. dacă nu aţi avea acces la astfel de tehnologii?

Cum a fost în primii zece ani... A fost puţin mai greu. Trebuie să acorzi ceva mai mult timp, ceva mai multă atenţie. Sunt anumite lucruri pe care nu mai poţi să le faci, sau le faci foarte greu. Înainte să am montat un senzor de glicemie, am avut o experienţă... Am fost la rafting și nu aveam cum să îmi măsor glicemia. Eram opt oameni într-o barcă, în costume de neopren. Aveam legată într-o pungă, sub costum, cutiuţa în care ţineam aparatul de testat glicemia. Vreo patru ore nu am putut să îmi iau glicemia. Chiar dacă le-aș fi zis „Hai să oprim barca!”, nu puteam să îmi iau glicemia.

Ţin minte că atunci când am coborât din barcă, mă simţeam groaznic. Ei nu știau. Atunci am avut un record în glicemie. Cea mai mare glicemie pe care am avut-o vreodată. E mai complicat în astfel de situaţii. Dacă aveam pe vremea aia senzorul, el mă anunţa imediat. Aș fi avut telefonul prins undeva, vedeam că îmi crește glicemia. Opream barca și îmi făceam insulină. Deci e mai complicat fără tehnologie.

Ce le-aţi spune pacienţilor cu DZ 1 aflaţi la debut ca să îi încurajaţi? Aflarea acestei vești e un șoc.

Îmi dau seama, pentru că am trecut și eu prin șocul ăsta acum 20 de ani. Dar trebuie să le spun că, așa cum mi-a zis mie un medic atunci când mi s-a descoperit diabetul, nu e vreo malformaţie congenitală, nu este cancer, nu este atac cerebral; este o boală – e-adevărat, cronică –, dar cu care poţi să trăiești și 100 de ani dacă ești un om echilibrat. Aproape tot ce am făcut în viaţă am realizat având diabet. Am o familie, am copii, am o carieră, am niște afaceri. Sunt un om activ, fac sport. Mă duc pe munte, mă dau cu placa, înot, fac scuba diving, fac aproape orice. Merg cu bicicleta. O viaţă normală.

Medicii trebuie să aibă răbdare

Despre relaţia dv. cu medicul diabetolog ce ne puteţi spune?

Eu am interacţionat cu foarte puţini medici în toată perioada asta. Și cu unul dintre medici, cu doamna doctor Nicolau, de când am descoperit diabetul până în prezent. Nu am să le reproșez nimic.

Dacă ar fi să transmiteţi un mesaj medicilor români, care ar fi acesta?

Cred că, din păcate, se întâmplă ceva cu medicii în general – nu cu medicii diabetologi. La un moment dat se creează un soi de desensibilizare, pentru că atunci când vin în contact cu mii de pacienţi pe an, la un moment dat se cam „îngroașă” pielea de pe suflet. (zâmbește)
Le-aș zice să aibă răbdare, să ţină cont că, pentru un om sănătos, diabetul se descoperă o singură dată în viaţă. Dacă pentru un medic omul acela este al cincisprezecelea, al douăzecilea, al sutelea caz ori cazul cu numărul o mie, pentru el, pacientul, [diagnosticul] este pentru prima și ultima oară. Să aibă răbdare.

Două decenii de la diagnostic: „Băiete, oprește-te!”

Ce înseamnă pentru Dragoș Bucur viaţa cu diabet? Actorul și prezentatorul emisiunii „Visuri la cheie” de la Pro TV și-a amintit ce făcea în perioada în care medicii i-au stabilit diagnosticul. A aflat că are diabet zaharat de tip 1 în urmă cu mai bine de 20 de ani. Avea la acel moment 25 de ani și un stil de viaţă haotic, cu multe ore de muncă: „Să nu înţelegeţi că e bine să ai diabet – Doamne ferește! Dar în cazul meu, faptul că am diabet de 20 de ani a fost un lucru relativ bun, pentru că m-a ferit de foarte multe excese”. A descoperit diabetul într-o perioadă în care excesul făcea parte din viaţa sa. Multe ore de muncă, urmate de petreceri: „Munceam în perioada aia. Îmi începeam ziua pe la 06:30 și o terminam pe la 23:30 – vorbesc de ziua de muncă. După aceea mă duceam și petreceam. Asta făceam zi de zi, de vreo șase sau șapte ani. De pe la 18 ani [aveam acest stil]”.

Boala l-a făcut să își dea seama că trebuie să spună stop acelui stil de viaţă, iar în timp a realizat că diabetul zaharat este un lucru bun. „Predam la două facultăţi, jucam la trei teatre în ţară, începusem să fac televiziune. Făceam film, aveam o firmă. Mâncam numai prostii, nu prea mai făceam sport. Eh, faptul că a apărut în viaţa mea diabetul a fost așa, ca un «Băi, băiete, stai puţin! Stop! Oprește-te!»”. Nu știe ce s-ar fi întâmplat mai departe și cum ar fi evoluat viaţa sa dacă nu ar fi făcut diabet. „M-am liniștit. Trăiesc o viaţă bună, fac lucrurile pe care mi le doresc – fără excese. Repet, nu înseamnă că diabetul e un lucru bun, dar depinde și de cum gestionezi această «întâlnire».”

În cazul diabetului, eu invit la apropierea de tehnologie și, în același timp, fac apel la cumpătare, sport și alimentaţie sănătoasă. Și informaţie. Cu cât ai mai multă informaţie, cu atât gestionezi mai bine diabetul.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe