Un copil curăţel cu ochi de provenienţă asiatică îşi caută
locul pe „tron“ şi strâmbă din năsucul drăgălaş la miresmele din încăperea
destinată unor intimităţi deloc familiarizate cu telegenia. Receptivă concomitent
la nevoile inestetice şi estetice ale odraslei, mama apare urgent şi, cu degete
delicate, adaugă miresme la tub într-un loc special amenajat în perete, fericită
că puştiului îi va reveni statornic bucuria odorizată pe chip.
Un alt tânăr, uşor mai vârstnic decât precedentul, cu totul
autohton de data asta, adică sincer, direct, fără vreun rafinament de protocol
dobândit în tradiţionalul joc al parfumurilor dinspre Soare Răsare, ne umple urechile
cu dorinţa lui expresă de a face „treaba mare“ dar nu oriunde, ci neapărat în
vecini. Deloc şocată de o asemenea declaraţie făcută presei, imensa mulţime a
telespectatorilor ar urma să se întrebe înţelepţeşte: „De ce?“ Drept bonus, ea
va afla cât de atrăgătoare – şi prin ce mijloace – poate fi toaleta „vecinilor“
în comparaţie cu încăperea de profil a propriei familii.
Ambele reclame pentru produse de descarcerat zonele respective
din miasme şi urâţenie se transmit pe tot parcursul zilei, la ore ce nu ţin seama,
de pildă, dacă mult stimatul telespectator se află sau nu la masă. (Apropo, găselniţa
n-ar trebui, oare, păstrată şi folosită cu infinit mai mult succes în perioada
televiziunii care să nu fie doar pentru văz şi auz, ci şi pentru miros şi
gust?)
O reclamă mult mai aşezată, cu personaje mature adică,
este aceea cu doamna biruită de constipaţie, pe care o vedem îmbrăcată într-o
pijama mătăsoasă, cum iese din pat şi intră în baia care are pe uşă însemnul cunoscut
pentru toalete ca mai apoi să reintre, abătută, în pat. Doar că între intrarea şi
ieşirea dânsei de la toaletă s-a scurs un timp imens, soţul tocmai, plecat la
serviciu, la intrare, epuizând multele sale ore de activitate – cu o îndelungată
şedinţă cu tot – şi revenind, iată, într-un târziu, tocmai când dânsa ieşea, pe
un fundal sonor de tras apa, fără vreun îmbucurător rezultat concret. Dacă adevăratul
text la televiziune nu este cel formulat în vorbe rostite de către participanţi,
ci acela „citit“ de beneficiarul însuşi, traducerea în cuvinte, adică, a
mesajului vizual şi auditiv – ajutată doar de eventualele rostiri –, pe care şi-o
face sieşi telespectatorul, atunci simptomul prin care se manifestă în astfel
de producţii suferinţele televiziunii constipate şi neconstipate este
coprolalia. Exhibiţionismul l-am surprins în plină desfăşurare la Antena 2 sub
bagheta lui Cristian Brancu, maestrul VIP-urilor. La o întâlnire a pescarilor cântători
e normal să se spună bancuri. Bancuri pescăreşti sau bancuri cântătoare, dar nu
în exclusivitate glume vulgare, obscenităţi scăldate în tone de râs, şi el
vulgar. Protagoniştii râdeau cel mai tare. Sala, publicul, format de data asta
mai ales din speriaţi – de parcă ar fi fost aurolaci luaţi cu japca de pe stradă
şi reconvertiţi profesional şi lingvistic în aplaudaci – avea adeseori probleme
în a-şi putea coordona bătutul din palme cu schiţarea vreunui zâmbet. O fată
mută ca peştele, zgribulită, dar imobilă ca un peşte mort, părea că face parte
din recuzită întruchipând o sirenă, sau o femelă de peşte care nu avea în total
decât două ghirlande de solzişori argintii, pe torace şi pe abdomen. Cu o vădită
satisfacţie, mai mult masculină decât profesională, grupul domnilor vorbăreţi
deborda de voioşie. Culese din marile noastre tabloide de succes şi completate
cu unele „originale“, „glumele“ se succedau fără pauze, spunătorii întrerupându-se
nepoliticos unii pe alţii, aidoma unor politicieni în campanie electorală. Nici
măcar aici textul nu se reduce la acela al bancurilor. Nu ele sunt, până la urmă,
problema. Dar problema stă, totuşi, în text. În adevăratul text.
Pe care, privind şi ascultând, telespectatorul îl „citeşte“
profund dezamăgit: „Sărmanii de noi, ahtiaţi după publicitate, după rating şi
după bani, priviţi-ne, cât de haioşi putem fi!“.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.