Decesul este un eveniment inevitabil, nu un eșec medical, despre care toţi profesioniștii din domeniul sănătăţii ar trebui să poată vorbi deschis.
C ea de-a XIX-a conferinţă de îngrijiri paliative, organizată de Asociaţia Naţională de Îngrijiri Paliative (ANIP) și Fundaţia HOSPICE Casa Speranţei, a avut loc în perioada 18–20 octombrie la Poiana Brașov. Comitetul știinţific a reunit personalităţi de renume în domeniul îngrijirilor paliative, precum: conf. dr. Daniela Moșoiu, as. Univ. dr. Estera Boeriu, Mălina Dumitrescu, dr. Alison Landon, as. univ. dr.- AML Nicoleta Mitrea, as. soc. Marinela Murg, prof. dr. Alina Pascu, conf. dr. Vladimir Poroch, prof. dr. Liliana Rogozea și mulţi alţii.
Cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea ANIP, peste 200 de participanţi – medici, asistenţi medicali, asistenţi sociali, psihologi, terapeuţi, clerici și alţi profesioniști în domeniul paliaţiei – au fost prezenţi la ediţia de anul acesta a conferinţei naţionale. Desfășurată pe parcursul a trei zile, tematica abordată a cuprins subiecte variate, ce au îmbinat eficient teoria cu practica.
Scopul principal al paliaţiei este ameliorarea calităţii vieţii pacienţilor care se confruntă cu o boală ameninţătoare de viaţă, prin înlăturarea suferinţei fizice și asigurarea suportului psihoemoţional, social și spiritual. Conceptul de „paliaţie” a apărut în anul 1967, în Marea Britanie, fiind creat de Dame Cicely Saunders, de la nașterea căreia s-au împlinit recent 100 de ani.
Deși majoritatea consideră că îngrijirile paliative sunt adresate bolnavilor oncologici, acestea pot fi utilizate în numeroase alte patologii, precum: boli cardiovasculare în stadii avansate, afecţiuni neurologice și neurodegenerative, scleroza multiplă, boli pulmonare cronice, accidente vasculare sau miastenia gravis. Sunt vizate în principal controlul durerii și al simptomelor, dar și ameliorarea suferinţei psihoemoţionale.
Conferinţa din acest an a avut drept motto sintagma: „Voci pentru cei încătușaţi în suferinţă”. Printre subiectele principale s-au numărat: actualităţi internaţionale în domeniul îngrijirilor paliative, îmbunătăţirea comunicării între pacient și medic, provocările generate de îmbătrânirea populaţiei și nevoia de asistenţă socială la sfârșitul vieţii, îngrijirea paliativă în penitenciare, soluţii moderne în îngrijirea plăgilor și sprijinul spiritual din perspectiva clericului.
Actualităţi în îngrijirea paliativă
Conf. dr. Daniela Moșoiu a comparat recomandările de bază ale ASCO (American Society of Clinical Oncology) cu sistemul de îngrijiri paliative din România și a concluzionat că, deși acestea sunt întrunite în mare parte, încă sunt necesare numeroase intervenţii. În România, pe baza propunerilor ESMO/ASCO, a fost elaborat un curriculum cu materiale de curs aferente, traduse în limba română, dedicat rezidenţilor de oncologie medicală. Mai mult, a fost dezvoltat și un stagiu practic, cu instruire teoretică aferentă, pentru rezidenţii din cinci centre din România. Tematica de instruire teoretică include teme variate, extrem de utile în îngrijirea paliativă, precum: „ascultarea activă și comunicarea empatică”, „algoritmul de comunicare a unei vești proaste”, „durerea în cancer”, „fatigabilitatea, dispneea și suportul nutriţional” sau „urgenţele în îngrijirile paliative oncologice”.
Voluntarii din spatele gratiilor
Prof. Piotr Krakowiak (Șeful Departamentului de Asistenţă Socială, UMK University Torun, Polonia și coordonatorul clerical naţional al reţelei de hospice-uri din Polonia) a prezentat un proiect original, care a captivat atenţia publicului. Am aflat că, începând cu anul 2008, proiectul WHAT
(Hospice Voluntary Work as a Tool of Acceptance and Tolerance for People Leaving Penal Institutions) a realizat integrarea deţinuţilor prin acţiuni de voluntariat în centrele de îngrijiri paliative din Polonia. Pentru această iniţiativă, Polonia a primit prestigiosul premiu „The Crystal Scales of Justice” oferit de Consiliul Europei.
În prezent, deţinuţii lucrează în 40 de aziluri și 70 de case de îngrijire medicală, oferind sprijin și compasiune celor suferinzi. Prin analizarea impactului voluntariatului asupra deţinuţilor, s-a remarcat că acestora li s-au lărgit orizonturile, având o gamă cu mult mai variată de obiective de viaţă, comparativ cu ceilalţi deţinuţi. Voluntarii afirmă că se gândesc mai mult la familie și asta se reflectă asupra potenţialului profesional, a sănătăţii și fericirii.
Prezenţa bolii, a suferinţei și a morţii necruţătoare, alături de timpul petrecut cu bolnavii și familiile acestora, influenţează pozitiv ierarhia valorilor și obiectivele de viaţă ale voluntarilor. După executarea sentinţei, majoritatea deţinuţilor își doresc să fie reintegraţi din punct de vedere social, iar activitatea desfășurată în cadrul activităţilor de voluntariat îi ajută considerabil în acest demers.
