În
perioada 18–20 septembrie a.c., la Braşov, a avut loc prima conferinţă regională
„Asistenţa primară în sistemele de sănătate europene“, organizată de Societatea
Naţională de Medicina Familiei (SNMF). Evenimentul a avut obiectivul de a
compara rolul şi locul medicului de familie în sistemul de sănătate românesc cu
poziţia lui în alte ţări şi pentru acest lucru, SNMF a invitat personalităţi
ale medicinii de familie internaţionale, precum prof. dr. Richard Roberts
(SUA), dr. Arie van Beelen şi dr. Cassandra Zwaan-Gagenel (Olanda), prof. dr.
Amanda Howe şi dr. Chris Derrett (Marea Britanie), prof. dr. Dilek Güldal
(Turcia), prof. dr. Christos Lionis (Grecia). Tema principală a fost dezbătută în
sesiuni interactive de cei 350 de participanţi. Printre tematicile abordate
s-au aflat: optimizarea, aplicabilitatea, dezvoltarea, tendinţele actuale,
perspectivele şi implementarea asistenţei primare în sistemele de sănătate
europene. S-a urmărit găsirea soluţiilor practice la problemele şi tematicile
dezbătute. Participanţii au interacţionat, au construit noi legături şi
parteneriate, dezvoltând o perspectivă unică în cercetarea şi dezvoltarea
sistemelor de sănătate la nivel european. Conferinţa a fost structurată în
simpozioane, paneluri de discuţii şi ateliere, fiind completată şi de o şedinţă
ordinară a senatului SNMF.
Două
paneluri de discuţie au reunit speakeri din toate ţările participante,
tematicile abordate fiind dosarul electronic de sănătate al pacientului şi
modalitatea cum se aplică programele naţionale de imunizare în diverse ţări
europene. Primul panel, dedicat dosarului electronic de sănătate al
pacientului, a suscitat un deosebit interes din partea participanţilor, dar şi
a presei, fiind momentul de vârf al conferinţei. Prezentarea aparţinându-i
medicului Ciprian Vornicu a descris pe scurt poziţia SNMF asupra acestui
subiect. Reamintim că la 16 septembrie a.c., SNMF a lansat documentul de poziţie
privind implementarea dosarului electronic de sănătate (DES) al pacientului în
România, acesta fiind disponibil în limbile română şi engleză pe site-ul SNMF. În
el se arată că acest proiect reprezintă o evoluţie normală, în contextul
progresului şi al creşterii utilizării sistemelor informatice în domeniul sănătăţii;
în acelaşi timp, SNMF constată cu îngrijorare lipsa unei legislaţii clare
referitoare la crearea, utilizarea şi păstrarea DES şi susţine adoptarea, în
cel mai scurt timp posibil, a cadrului legislativ referitor la utilizarea lui.
Documentul, precum şi prezentarea colegului nostru au argumentat fiecare
deficit al acestui proiect şi au oferit soluţii pentru corectarea elementelor
lipsă.
A
urmat o expunere privind aspecte etice ale temei în discuţie, prezentate de dr.
Liviu Oprea, vicepreşedintele SNMF, medic de familie în Iaşi şi conferenţiar de
bioetică şi ştiinţe comportamentale la UMF „Grigore T. Popa“. Invitaţii străini
au răspuns la câteva chestiuni punctuale care să permită înţelegerea modelului
funcţional al acestui instrument în ţările unde îşi desfăşoară activitatea. S-a
încercat implementarea dosarului electronic de sănătate al pacientului? Dacă
da, de când şi dacă acest proces s-a finalizat? A avut loc o dezbatere publică
privind utilitatea şi siguranţa datelor din DES, societatea civilă a fost
implicată în această dezbatere? Care au fost paşii necesari pentru
implementarea DES, care a fost secvenţialitatea legislativă pentru a construi
un pachet de legi privind funcţionarea optimă a DES şi dacă există deja legislaţie
clară privind protecţia datelor confidenţiale ale pacientului, cui aparţin
datele medicale, cine asigură mobilitatea acestora în context transfrontalier?
Care au fost costurile introducerii DES? Aşa cum ne-am aşteptat, am audiat o
mare diversitate de situaţii şi am înţeles că: securitatea datelor este o problemă
de interes internaţional, pachetele legislative sunt în mare parte finalizate în
alte ţări, nu a existat o problemă de acceptabilitate a DES, cu atât mai mult
acolo unde acesta a fost construit mai ales ca să vină în ajutorul medicilor şi
al sistemului. S-a menţionat că în România, dat fiind faptul că nu toţi cetăţenii
vor primi card şi că pe card se înmagazinează strict datele din SIUI – dovedit în
timp ca purtător de erori – şi că s-a renunţat la inscripţionarea datelor
medicale, care vor rămâne accesibile direct în DES, cardul nu mai reprezintă
decât un
instrument de pontaj al activităţii medicului la cabinet. Spre
deosebire de situaţia din România, în SUA, Marea Britanie, Olanda şi Turcia,
sistemul electronic de înmagazinare a datelor este bine aşezat pe baze juridice
şi etice şi vine în ajutorul utilizatorilor din sistem şi desigur, al
pacientului.
Al
doilea panel de discuţii a adunat vorbitori din România, SUA, Marea Britanie,
Grecia, Olanda şi a constituit preambulul unei dezbateri mai ample ce va avea
loc la Conferinţa Wonca Europe 2015 de la Istanbul, la iniţiativa grupului de
vaccinologie din România, grup de lucru al departamentului profesional ştiinţific
al SNMF. Dezbaterea a pus în prim-plan rolul covârşitor al medicilor de familie
în procesul de vaccinare din fiecare ţară amintită, a comparat schemele naţionale
de vaccinare, a arătat problemele pe care le întâmpină medicii în cazul comunicării
cu pacienţii. Ca şi în modulul anterior, participanţii au fost rugaţi să
prezinte pentru fiecare ţară un set de date demografice, rolul medicului de
familie în procesul de imunizare, elemente administrative specifice
(procurarea, transportul vaccinurilor, situaţia aprovizionării), schema naţională
de imunizare, campaniile de conştientizare în rândul populaţiei, elemente
legate de plata imunizărilor şi sistemul de raportare, precum şi precizări
legislative locale legate de obligativitatea imunizărilor. Dr. Gindrovel
Dumitra, medic primar MF, coordonator al grupului de vaccinologie al SNMF şi
membru al European Academy of Teachers in General Practice and Family Medicine
(EURACT), a deschis sesiunea prezentând
situaţia programului naţional de imunizare din România şi a punctat datele de
mai sus. Am constatat că în mare parte, problemele medicilor din ţările menţionate
sunt asemănătoare când vine vorba de atitudinea pacienţilor faţă de vaccinare şi
rolul de consilier al medicului de familie. Cu totul altă situaţie există în
ceea ce priveşte elementele administrative: cu excepţia României, în celelalte ţări
nu este responsabilitatea medicului de familie să solicite, obţină, transporte şi
să stocheze vaccinurile, medicii având rolul de a consulta pacienţii, a decide
oportunitatea vaccinării şi a consilia părinţii sau pacienţii care urmează să
fie vaccinaţi.
În
afara celor două paneluri de discuţie amintite, fiecare invitat care a luat cuvântul
la conferinţă a prezentat rolul medicului de familie în contextul sistemului de
sănătate din ţara din care a venit, punând accentul pe designul sistemului,
unele date demografice, modalitatea de livrare a asistenţei medicale primare,
inclusiv accesul la aceasta (câţi medici de familie, componenţa şi mărimea
listei de pacienţi, modalităţi de plată), povara îmbolnăvirii (în special
impactul bolilor cronice), beneficii, avantaje, dezavantaje, impactul asupra îngrijirii
pacienţilor, tipuri de activitate predominantă (curativă, preventivă) şi lecţii
pentru ceilalţi participanţi. Astfel am putut avea o privire de ansamblu asupra
temei principale a conferinţei. Am constatat că ne confruntăm cu toţii cu o
subfinanţare a medicinii de familie, cu neglijarea rolului real pe care aceasta
îl poate avea într-un sistem de sănătate construit logic, acolo unde se acoperă
cel puţin 85% din totalul îngrijirilor de sănătate prin medicul de familie şi
unde filtrarea corectă a pacienţilor şi drumul firesc prin sistem este ghidat
de cel care are acest rol, de călăuză a pacientului.
O
sinteză a diverselor tipuri de organizare a medicinii de familie din mediul
rural în diverse ţări din lume şi a stimulentelor prin care acestea înţeleg să
asigure retenţia medicilor de familie în mediul rural şi în zonele izolate a
fost prezentată de dr. Adrian Grom, membru al departamentului de medicină rurală
al SNMF, în urma documentării directe la colegii din reţelele internaţionale
ale medicilor de familie. Acesta a arătat discrepanţa între stimulentele
acordate medicilor din mediul rural al altor state – atât din Europa, cât şi
din Australia, Noua Zeelandă, Columbia Britanică, SUA, unde sunt direct
cointeresate comunităţile locale şi există numeroase facilităţi fiscale pentru
aceşti medici – şi România, unde sporul de rural este construit pe baze
nefondate şi scade vertiginos, în prezent făcând scopul unui nou proiect de
lege ce restrânge şi mai mult mijloacele şi aşa insuficiente prin care medicii
erau ajutaţi să acopere şi zonele cele mai defavorizate ale ţării, uneori cu un
preţ greu de acceptat şi de plătit.Printre
numeroasele concluzii ale acestei conferinţe aş puncta faptul că suntem parte a
unui întreg care trebuie să funcţioneze şi în care trebuie să se înţeleagă
rolul medicului de familie în sistemul de sănătate. Fiecare dintre noi este o
rotiţă într-un angrenaj care ar trebui să meargă perfect, dar în anumite condiţii
optime de funcţionare.
