Anul acesta, Societatea de neurologie și psihiatrie a copilului și
adolescentului din România a ales Sibiul ca gazdă a celui de‑al 16-lea congres,
desfășurat în perioada 23–26 septembrie 2015.
Lucrările reuniunii au fost împărțite pe trei secțiuni
principale: neurologie pediatrică, psihiatria copilului și adolescentului și
neurochirurgia copilului.
Reziliența
în medicină
Sesiunea precongres a cuprins, în prima parte, diagnosticul
clinic și EEG în epilepsia copilului și adolescentului. Prof. dr. Voica
Foișoreanu a analizat elementele care pot determina interpretări greșite ale
EEG la copii. Prof. dr. Dana Craiu a prezentat sindromul Dravet și mutațiile
SCNIA – variabilitatea fenotipică și genotipică iar dr. Gabriela Adriana Vișa a
vorbit despre monitorizarea EEG în perioada neonatală. Caracteristicile EEG la
copilul din terapie intensivă au fost prezentate de dr. Bogdan Florea.
În cea de-a doua parte a secțiunii precongres, prof. dr. Șerban
Ionescu, de la Universitatea din Quebec, a vorbit despre conceptul de
reziliență și evoluția sa. Supraîncărcat semantic, termenul reziliență își
găsește locul în domenii foarte diferite: psihologie și psihiatrie, fizică,
ecologie, economie, organizare, urbanism etc. A fost retrasată evoluția acestui
concept în domeniul sănătății mintale, de la primele cercetări și până astăzi.
Există unele aplicații mai puțin cunoscute, interesante pentru psihiatri,
neurologi și psihologi, ca de exemplu reziliența celulară, reziliența școlară
și reziliența culturală. Conceptul suscită un mare interes pentru practica
medicală în general.
A urmat sinteza „Psihodinamica rezilienței“, realizată de
semnatarul acestor rânduri, în care am arătat că termenul de „reziliență“ apare
ca o arie conceptuală în care psihiatria este înlocuită de psihologie,
sociologie și interpretări psihodinamice. Acestea din urmă includ derularea
tulburărilor poststres traumatic, teoria coping-ului și procesul atribuirii de
sens. Am încercat să răspundem la trei întrebări despre cum evenimentele
existențiale speciale afectează indivizii, cum cooperează un individ cu
experiența traumatică și ce factori influențează consecințele evenimentelor
traumatice și procesul de adaptare la acestea.
DSM
nu poate fi ignorat
Prima zi a congresului a solicitat psihiatrii la o discuție
despre tulburările developmentale conform manualului de diagnostic al bolilor
mintale DSM5. Primul vorbitor, prof. dr. Șerban Ionescu, a subliniat că în 61
de ani Asociația americană de psihiatrie a publicat șapte ediții ale DSM.
Cauzele reînnoirilor de ediții, uneori importante, sunt multiple: extinderea
cunoștințelor despre tulburările psihiatrice, fluctuațiile privind influența
anumitor curente teoretice și, nu în ultimul rând, schimbările în contextul
socio-cultural. Adoptarea unei poziții realiste, pragmatice, moderate, pare să
fie cea mai pertinentă atitudine. DSM este criticabil, dar nu poate fi ignorat.
Prof. dr. Ștefan Milea a prezentat noutățile cu caracter general
și special oferite de DSM5. „Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima
dată în perioada de sugar, în copilărie și adolescență“ sunt denumite acum
„Neurodevelopmental disorders – boli neurologice de dezvoltare“. Cu interes a fost urmărită și comunicarea „Evoluția unui caz de
sindrom Asperger supradotat la arte plastice“, semnată de prof. dr. Viorel Lupu
și psih. Ramona Izabela Lupu.
În partea a doua a primei zile, neurologii și-au axat
comunicările pe tema „Patologia musculară ereditară la copii și adolescenți“.
În acest context, au susținut comunicări de interes dr. Axinia Corcheș și
colaboratorii („Aspecte clinico-genetice în distrofinopatii“), dr. Mihaela
Irina Mătărângă („Paralizie cerebrală infantilă sau distrofie musculară“) și
prof. dr. Dana Craiu („Ptoza palpebrală dobândită – abordare practică“).
Markeri
relevanți în psihoză
În ziua a doua a congresului a fost adusă în atenția
specialiștilor psihiatri patologia, atât de greu de surprins, a tulburării
psihotice la copil și adolescent. Sesiunea a fost deschisă de dr. Laura
Nussbaum, care a prezentat o trecere modernă de la orientarea diagnostică
existentă categorială la viziunea dimensională bazată pe clustere de simptome,
cu adresă la sindromul de risc pentru psihoză. Rezultatele unor cercetări
laborioase ale autorilor au demonstrat prezența unor biosemnături și markeri de
vulnerabilitate relevanți în psihoză. Au fost identificate îmbunătățirea
statistic semnificativă a scorurilor clinice și parametrilor neuroimagistici,
surprinși prin intermediul nivelului de metaboliți măsurați prin spectroscopie
după alegerea farmacoterapiei optime personalizate.
Același cunoscut specialist în psihiatria genetică, dr. Laura
Nussbaum, a condus o echipă de cercetători care semnează comunicarea „Psihozele
la copil și adolescent – abordări moderne de tratament și corelații
clinico-biologice“. Cercetătorii au obținut rezultate care susțin utilizarea
testării farmacogenetice în practica clinică și valoarea investigării
markerilor neurobiologici și neuroimagistici, relevanți pentru o terapie
personalizată și individualizată în psihozele la copil și adolescent.
În după-amiaza celei de-a doua zi, dr. Axinia Corcheș,
președinta SNPCAR, a prezentat un film documentar cu afișe, coperți de reviste
și fotografii adunate în cei 25 de ani de existență ai SNPCAR, care au
emoționat participanții.
Tomografia
nu trebuie utilizată abuziv
Conform unei tradiții, ultima zi a congresului a fost dedicată
neurochirurgiei. Prezența la lucrări (ca chairman și comunicator) a prof. dr.
Alexandru Vlad Ciurea, care a garantat nivelul înalt al informațiilor de
specialitate. 
Acesta a susținut prelegerea „Indicații și contraindicații pentru
tomografie computerizată în leziunile traumatice și netraumatice
cranio-cerebrale la copii“. Apariția tehnologiilor moderne de imagistică
medicală a modelat complet diagnosticul în patologia neuro-chirurgicală. Se
știe că principalele metode de investigație utilizate în prezent sunt
tomografia computerizată cu derivatele sale (nativ, cu substanță de contrast,
ferestre os, CT reconstructivă 3D, angio-CT) și imagistica prin rezonanță
magnetică (IRM în variantele nativ, cu substanță de contrast și angio-IRM). Au
fost descrise imagistic leziunile traumatice și netraumatice cranio-cerebrale
la copilul mic, menționându-se frecvența în perioada de vârstă de până la un an
a fracturii craniene „în minge de ping-pong“. S-a insistat asupra faptului că
tomografia computerizată are indicații clare în patologia traumatică, dar
această metodă nu trebuie utilizată în mod abuziv în leziunile non-traumatice
la copii.
În secțiunea „Varia“, psihologii au făcut echipă cu psihiatrii
în prezentarea cazurilor clinice. Psih. Daniel Alexe și subsemnatul au descris
reacția explozivă în autonomia ilegitimă debilă.
La final, adunarea generală a SNPCAR a ales o nouă conducere:
dr. Laura Nussbaum – președinte, prof. dr. Viorel Lupu și dr. Axinia Corcheș –
vicepreședinți.
