Octombrie
a fost luna conferinţelor, incomparabil mai numeroase în cazul medicinii faţă
de alte profesiuni. Am participat la trei congrese: cardiologie (Sinaia),
medicină de laborator (Bucureşti) şi bioetică (Iaşi). Îmi permit să fac unele
comparaţii şi chiar observaţii. Calitatea informaţiei şi gradul de noutate au
fost net în favoarea ultimului, celelalte două fiind aproape la egalitate, deşi
din partea laboratorului am aflat mai mult. Aceeaşi ierarhizare privind ţinuta
academică. Un congres nu trebuie coborât la un nivel de popularizare sau de
instructaj pentru rezidenţi. Prezentarea unor lucrări originale, a unor inovaţii
terapeutice expuse de realizator, a cercetărilor experimentale şi fundamentale,
a lipsit la congresul de cardiologie, iar medicina preventivă nu s-a bucurat de
prea multă atenţie. Amploarea, chiar fervoarea discuţiilor, alături de timpul
alocat acestora, precum şi exprimarea unor opinii sau poziţii ale participanţilor
din sală, a fost clar în favoarea bioeticii (uneori discuţiile au prelungit cu
ore bune, seara, timpul rezervat manifestării), mai reduse pentru laborator,
minime în cazul cardiologiei.
Congresul
de cardiologie a fost pur şi simplu acaparat de prezentările firmelor de
medicamente, care au avut, de asemenea, standuri bogate şi au oferit numeroase
cadouri şi premii. Scopul? Maximalizarea vânzărilor, recte a profitului. Nu putem
vorbi de o prezenţă semnificativă a caselor de medicamente în cazul
laboratorului sau al bioeticii. No
interest, no action.
Participarea
numerică a fost, la toate aceste manifestări, foarte bună. Majoritatea asistenţei,
în cazul medicinii de laborator, a fost reprezentată de studenţi, lăudabil;
poate a contat şi faptul că acest congres s-a ţinut la Bucureşti, deci a fost
accesibil şi cu intrare liberă. Este regretabil faptul că medicii au fost
prezenţi în număr redus, deşi datele de laborator nu sunt întotdeauna lesne de
interpretat, mai cu seamă în contextul polipragmaziei şi pluripatologiei.
Eroarea tehnică de laborator este însă cert mai mică decât cea de semiologie
(materie neglijată în ultima vreme). Există o artă a solicitării analizelor de
laborator, a ierarhizării, a evitării celor inutile şi, adesea, costisitoare.
Cred că, în cazul Colegiului Medicilor, ar trebui acordat punctaj de
participare maxim laboratorului.
În
cadrul bioeticii, a suscitat un interes deosebit conferinţa lui Efthymios Papataxiarchis,
preşedintele Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente
(ARPIM), organizaţie internaţională independentă, preocupată de transparenţa industriei farmaceutice în relaţia
cu profesioniştii din sănătate. Marketingul agresiv al caselor de
medicamente urmărind un profit maximal include şi procedee care transgresează
limitele legii, inclusiv coruperea celor consideraţi „lideri de opinie“, prin
bani cash, cadouri, plata unor excursii în străinătate, uneori sub masca unor
sponsorizări pentru participări la congrese etc. Aceştia, de regulă profesori,
prezidează simpozioane sau susţin conferinţe în doi, în trei sau chiar patru,
având ca temă un medicament care se doreşte promovat. Dacă sponsorizarea unui
congres în ansamblul său este permisă, plata individuală şi netransparentă a
celor aduşi, în fond, pentru a face reclamă unor produse nu se plasează într-un
cadru de corectitudine. Scandalul izbucnit recent în SUA, pe tema coruperii
unor profesori medici de către firmele de medicamente, care vizează, în spaţiul
est-european, şi medici din România, alături de Polonia, abia a început. Astfel
de investigaţii se desfăşoară în toată lumea, mai puţin la noi, unde MS nu pare
încă interesat de a pune sub lupă procedeele ilegale prin care firmele
farmaceutice îşi promovează vânzările.