Studiile clinice din domeniul reabilitării neurologice se confruntă cu anumite probleme, cum ar fi dificultatea de a stabili protocoale cu intervenții personalizate sau de a transpune în practica clinică conceptele neuropsihologice nou dezvoltate din studii imagistice. Unul dintre principiile intens promovate este nevoia de a combina intervențiile specifice pentru funcțiile motorii cu o intervenție cognitiv-comportamentală.
Prof. dr. Dafin F. Mureșanu (Cluj-Napoca) a explicat, în cadrul cea de-a 13-a ediții a Școlii Internaționale de Neurologie, organizată în perioada 2–5 iulie, la Eforie Nord, că disfuncțiile cognitive sunt consecința unui dezechilibru global al celor trei nivele ale organizării cerebrale, de aceea este necesară înțelegerea tuturor dezechilibrelor și a interacțiunii dintre acestea. Ulterior, el a vorbit despre neuromodularea endogenă și neurorestaurare, spunând că tratamentele de restaurare ar trebui cuplate cu reabilitarea, care acționează sinergic pentru a spori recuperarea neurologică. Conceptul de neuromodulare endogenă se referă la capacitatea creierului de a echilibra procesele anticorelate, precum mecanismele de semnalizare prosupraviețuire versus cele de semnalizare promoarte la nivel molecular și celular sau sincronizare versus desincronizare la nivelul rețelei dinamice. În încheiere, prof. dr. Dafin F. Mureșanu a afirmat că schemele de tratament și studiile clinice de restaurare ar trebui să se concentreze pe modularea nivelului de activitate din rețelele preexistente.
Arta examinării neurologice a fost tema de debut a manifestației științifice, unde prof. dr. Volker Hömberg (Germania) a vorbit despre principalele metode de examinare neurologică. El a prezentat abilitățile clinice necesare pentru o examinare optimă a nervilor cranieni și a funcțiilor senzoriale și motorii. Au fost evidențiate, de asemenea, metodele de screening utilizate în analiza lingvistică și cognitivă.
    O altă temă abordată în prima zi a școlii de vară de la Eforie Nord a fost legată de prognozarea șanselor de recuperare post-AVC. Prof. dr. David C. Good (SUA) a explicat că un instrument folositor pentru efectuarea unui prognostic pe termen lung îl reprezintă neuroimagistica, în timp ce măsurătorile clinice simple pot fi utilizate pentru a determina gradul de recuperare a funcțiilor motorii. Astfel, dacă la 15 zile de la producerea accidentului nu există mișcare voluntară a extremităților superioare sau aderență măsurabilă, prognoza pentru o funcție utilă a brațului este rezervată. În ceea ce privește slăbiciunea membrelor, brațele au șanse mai mici de recuperare decât picioarele.
Potrivit profesorului Good, variabilele independente asociate recuperării post-AVC sunt: magnitudinea deficitului inițial, vârsta, deteriorarea cognitivă și perceptuală, abilitățile funcționale pre-AVC, incontinența și depresia, insistând asupra importanței diagnosticării ei. El a explicat că, adesea, depresia este subtratată în AVC și a subliniat rolul crucial al acestei afecțiuni în recuperarea pacienților, menționând că 30%–40% din bolnavi dezvoltă o formă minoră de depresie. Totodată, acesta a atras atenția că prezența sentimentelor depresive înainte sau în timpul accidentului vascular are drept consecință creșterea de trei ori a ratei de mortalitate în următorii zece ani la persoanele cu depresie post-AVC. Statisticile arată că aproximativ 38% din pacienți prezintă afazie imediat după producerea accidentului vascular cerebral, iar o recuperare considerabilă a acestora se produce în următoarele șase luni. Datele mai arată că o anumită îmbunătățire a funcțiilor lingvistice are loc în faza cronică, în această etapă fiind necesar un minimum de câteva ore de recuperare pe săptămână. Potrivit studiilor, la șase luni de la producerea AVC, pacienții ating 70% din nivelul recuperării motorii potențiale, proporția fiind aceeași indiferent de vârstă sau sex. În încheiere, profesorul Good a spus că recuperarea post-AVC poate însemna mai multe lucruri, între care recuperarea țesutului, ameliorarea anumitor deteriorări sau îmbunătățirea calității vieții pacienților.În finalul sesiunii, prof. dr. Hari
Shanker Sharma (Suedia) a vorbit despre utilizarea nanomedicamentelor în gestionarea privării de somn asociată declanșării bolii Alzheimer. Potrivit statisticilor, privarea de somn înrăutățește patologia cerebrală în Alzheimer. Studii recente arată că aceasta poate fi îmbunătățită prin administrarea hidrolizatului din proteină din creier de porcine, prin intermediul nanotehnologiilor. Prof. dr. Hari Shanker Sharma a explicat că, în prezent, utilizarea nanotehnologiilor în tratarea bolii Alzheimer este tot mai răspândită. Potrivit acestuia, metoda atenuează patologia afecțiunii, țintind depunerile de amiloid din creier, dar poate reduce și stresul oxidativ al bolnavilor.