Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  REUNIUNI  »  Congrese

Predatorr şi prevenţie în nefrologie

Viața Medicală
Prof. dr. Eugen MOŢA joi, 14 noiembrie 2013
   Sibiul a fost gazda celei de-a opta ediţii a Congresului Naţional de Nefrologie, organizat de Societatea Română de Nefrologie (SRN), în perioada 24–26 octombrie 2013.
   În cadrul celor 12 sesiuni ştiinţifice, la care au asistat peste 300 de medici nefrologi şi din alte specialităţi, 55 de lectori români şi opt personalităţi medicale de renume internaţional au prezentat cele mai recente progrese ale practicii clinice nefrologice. Au mai fost organizate două sesiuni de postere şi opt simpozioane ale companiilor farmaceutice.
   Invitaţi din afara ţării au fost: prof. dr. Francesco Locatelli (Italia), prof. dr. Carmine Zoccali (Italia), prof. dr. Vladimir Tesar (Cehia), prof. dr. Philip Kalra (Marea Britanie), prof. dr. Goce Spasovski (Macedonia), prof. dr. James Heaf (Danemarca), prof. dr. Guy Decaux (Belgia) şi prof. dr. Jill Vanmassenhove (Belgia). Printre lectorii români s-au aflat: prof. dr. Ioan Mircea Coman – preşedintele Societăţii Române de Cardiologie, prof. dr. Maria Dorobanţu – preşedinta Societăţii Române de Hipertensiune, prof. dr. Maria Moţa – preşedinta Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.
   Dintre manifestările asociate evenimentului menţionăm lansarea de carte a prof. dr. Adrian Covic – „Dializa: ghid practic de buzunar“.
   O noutate a Congresului de anul aceasta a reprezentat-o aplicaţia de smartphone, care a permis accesul la varianta interactivă a programului şi a oferit posibilitatea informării în timp real a participanţilor cu privire la sesiunile ştiinţifice, manifestările asociate sau programul social.
Prof. dr. Adrian Covic şi prof. dr. Eugen Moţa   Mesajul evenimentului din 2013 a fost „Boala Cronică de Rinichi (BCR) este o boală cu etiologie multifactorială ce necesită o abordare multidisciplinară“. Evoluţia epidemică a BCR este o problemă importantă de sănătate publică, ea afectând până la 10% din populaţia adultă din Marea Britanie şi 11% din cea a Statelor Unite.
   Se estimează că aproximativ 2,3 milioane de persoane suferă de această boală în România, dintre care 2% (45.240 de persoane) se regăsesc în raportările medicilor de familie (Cepoi, 2011), aceştia fiind, probabil, cei cu RFG < 30 ml/min/1,73 mp. De aceea, un program de prevenţie primară şi intervenţie în BCR, centrat pe medicii de familie, pare pe deplin justificat, mai ales că măsurile terapeutice de reducere a riscurilor – renale şi cardiovasculare – există şi sunt eficiente.
   Datele din ultimii ani consolidează importanţa bolii cardiovasculare în determinarea calităţii vieţii şi a prognosticului pacienţilor cu BCR. Tot mai multe dovezi demonstrează că manifestările şi complicaţiile bolii cardiovasculare diferă în prezenţa acestei boli; morbiditatea şi mortalitatea de cauză cardiovasculară la pacienţii cu BCR este mare, iar rezultatele obţinute în boala cronică de rinichi sunt grevate de prezenţa bolii cardiovasculare.
   Societatea Română de Nefrologie împreună cu Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice derulează, în prezent, „Studiul naţional privind prevalenţa prediabetului, diabetului, dislipidemiei, supraponderii, obezităţii, hiperuricemiei şi bolii cronice în România – PREDATORR“, în urma căruia va fi posibilă elaborarea unui program de prevenţie a BCR în România. La congresul de la Sibiu au fost prezentate rezultate parţiale, din trei regiuni istorice, ale acestui studiu.

Depistarea bolii depinde şi de medicii de familie

   Principalii factori de risc pentru apariţia bolii cronice de rinichi sunt diabetul zaharat, HTA, vârsta >50 ani, bolile cardiovasculare (AP, IM, AVC, BVP), bolile structurale ale rinichiului, litiază renală, hipertrofia  prostatei, bolile sistemice (lupus eritematos sistemic etc.), istoricul familial pozitiv (rude de gradul I cu nefropatii sau aflate în tratament substitutiv renal: hemodializă, dializă peritoneală sau transplant renal), insuficienţa renală acută în antecedente, hematurie sau proteinurie descoperite întâmplător, rinichiul unic congenital sau chirurgical. Populaţia care prezintă unul sau mai mulţi din aceşti factori de risc poate dezvolta  boală cronică de rinichi, iar programul de prevenţie trebuie să vizeze, în primul rând, această categorie de Prof. dr. Adalbert Shillerpopulaţie. Boala cronică de rinichi (BCR) este o boală cu etiologie multifactorială şi necesită o abordare multidisciplinară. Echipa multidisciplinară pentru îngrijirea integrată a pacienţilor cu boală cronică de rinichi trebuie să includă medici de familie, nefrologi, diabetologi, cardiologi. Diagnosticul BCR în stadii iniţiale (1–2) depinde în mare măsură de medicii de familie şi de medicii de alte specialităţi (diabetologi, cardiologi, urologi, reumatologi, internişti, gastroenterologi).
   Creşterea depistării BCR în stadii iniţiale necesită implicarea în mai mare măsură a nefrologilor şi modificarea cadrului de acordare a asistenţei medicale în ambulatoriu. Creşterea eficienţei îngrijirii integrate a pacienţilor cu boală cronică de rinichi presupune colaborarea cu medicii de familie şi ameliorarea cadrului legislativ (barem de investigaţii şi de medicamente, tarife pentru consultaţii). Din păcate, nu avem în România un registru naţional al bolnavilor cu BCR aflaţi în predializă, dar avem Registrul Renal Român pentru bolnavii dializaţi pentru care avem date precise.

Statistici

   Din anul 1996, numărul total al bolnavilor aflaţi în tratament la sfârşitul fiecărui an (bolnavi prevalenţi) a crescut continuu şi a atins 10.470 în anul 2012.
   Ritmul de creştere nu a fost însă constant: perioadei iniţiale de creştere rapidă (1996–2000; +32,7%/an) i-au urmat perioade de creştere mai lentă (2001–2003 şi 2004–2006), pentru ca ritmul să crească din nou la 7,8%/an în perioada 2007–2012, ca urmare a procesului de privatizare.
   Există o relaţie inversă între ritmul anual de creştere şi numărul total de bolnavi prevalenţi (care este un indicator al populaţiei cu servicii de dializă): cu cât acoperirea necesarului de servicii de dializă este mai bună (deci numărul bolnavilor trataţi este mai mare), cu atât ritmul de creştere scade. De aceea, pentru anul 2012 poate fi anticipat un ritm anual de creştere de 7–8%.

 

Nu avem programe de educaţie a pacienţilor

 

   Deşi boala cronică de rinichi are o evoluţie anticipabilă care ar permite pregătirea din timp a pacienţilor pentru iniţierea tratamentului substitutiv renal, lipsesc programele adresate bolii cronice de rinichi în predializă, inclusiv cele de educaţie a pacienţilor. De aceea, tratamentul substitutiv renal este frecvent început neplanificat, iar pacienţii nu pot alege în cunoştinţă de cauză modalitatea de tratament care le este cel mai bine adaptată. Iniţierea de programe de îngrijire a bolii cronice de rinichi cu o componentă educaţională ar avea şi avantajul redresării utilizării dializei peritoneale.

 

Între dializă şi transplant

 

   Ponderea centrelor publice ca număr de bolnavi trataţi este în scădere şi se menţine la cel mai scăzut nivel din 2007 (12%). Numărul total al centrelor de dializă a crescut pe fondul unei creşteri importante a numărului de centre private, în timp ce numărul centrelor publice a scăzut. La sfârşitul anului 2012 existau 137 de centre de dializă, dintre care 57 – publice şi 80 – private. Nivelul de dotare al centrelor private de dializă este la standarde europene, în vreme ce în majoritatea centrelor publice de dializă lipsesc investiţiile. Întrucât sectorul public funcţionează ca suport pentru centrele ambulatorii, este obligatorie menţinerea unor staţii publice de dializă, cel puţin în spitalele judeţene, reducerea ponderii centrelor publice sub limita de 12% fiind periculoasă.
   În ceea ce priveşte transplantul renal, acesta are avantaje medicale şi economice faţă de dializă, dar are o pondere încă mică în România. Deşi în creştere de la 2% în 2007, numai 8% din bolnavi încep terapia de substituţie a funcţiilor renale prin transplant renal în anul 2012. Datele sunt însă estimate, plecând de la raportările centrelor de dializă, care se referă numai la bolnavii transplantaţi non-preemptiv, şi ale unuia dintre centrele de transplant, neexistând un registru de transplant funcţional. Cea mai mare parte a grefelor provin de la donatori cadavru (53%), ceea ce constituie un progres faţă de anii anteriori, când predominau grefele de la donatori vii.
 

Tendinţe

   Tendinţa ascendentă a ratei de creştere a numărului de bolnavi se va menţine până în 2017–2018, după care va scădea.
   Pentru anul 2014, rata de creştere prognozată a numărului de bolnavi este de 7–8%.
   Dacă trendul actual se menţine, la sfârşitul anului 2013 vor fi 11.000 de bolnavi dializaţi, iar la sfârşitul anului 2014 – 11.400.
   Transplantul renal are o pondere în creştere şi grefele de la donatori cadavru predomină (53%), dar acoperă încă numai în mică parte necesarul de tratament substitutiv renal (8% din bolnavii incidenţi).
   Necesarul anual este de cel puţin 400 de transplanturi renale finanţate, pentru ca transplantul să contribuie efectiv la rezolvarea problemei tratamentului substitutiv renal în România.
   De asemenea, ar trebui introdusă raportarea obligatorie către Registrul  Renal Român a bolnavilor transplantaţi, pentru a avea o evidenţă corectă.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC