Participanţii la
Conferinţa naţională Alzheimer cu tema „Politici naţionale şi internaţionale în
domeniul demenţelor – diagnostic precoce, îngrijirea pacientului şi cercetare“
au tras, ca şi anul trecut, un semnal de alarmă privind necesitatea aplicării
planului naţional pentru demenţe. Reuniunea, la care „Viaţa medicală“ a fost
partener media principal, s-a desfăşurat în Capitală, în perioada 25–28
februarie, şi a cuprins sesiuni plenare şi worshopuri dedicate specialiştilor,
dar şi publicului larg, pacienţilor şi familiilor acestora, îngrijitorilor
calificaţi şi familiali.
Neuropsihologie,
neuroimagistică, genetică
Cei mai tineri specialişti au putut
beneficia de actualizarea informaţiilor prin participarea la cursurile care au
precedat reuniunea, cu tematici din neuropsihologie (coordonator psih. Adina
Cristina Popescu), neuroimagistică (dr. Mircea Medrea) şi genetică (dr.
Magdalena Budişteanu).
În cadrul cursului de neuropsihologie au
fost prezentate tulburările neurocognitive majore şi minore din DSM-V, precum şi
domeniile neurocognitive din acelaşi manual: atenţia complexă, funcţiile
executive (planificarea, luarea deciziilor, memoria de lucru, flexibilitatea),
funcţiile perceptiv-motorii (percepţia vizuală, funcţiile vizual-constructive,
coordonarea perceptiv-motorie), limbajul, memoria şi învăţarea, cogniţia socială.
Cursul de neuroimagistică, interactiv, a
abordat principiile imagisticii prin rezonanţă magnetică – secvenţe şi tehnici
de achiziţie IRM, postprocesare de imagini, vizualizare –, PET şi
magnetoencefalografie, precum şi protocoalele imagistice în bolile
neurodegenerative.
Organizat de Spitalul Clinic de Psihiatrie
„Prof. dr. Alexandru Obregia“ Bucureşti în colaborare cu Societatea Română
Alzheimer, în cadrul proiectului cu finanţare europeană „Centrul de cercetare
translaţională în psihiatrie şi neuroştiinţe“, cursul de genetică a prezentat
noţiuni de citogenetică clasică şi moleculară – hibridizarea fluorescentă in situ (FISH), reacţia de polimerizare
în lanţ (PCR), hibridizarea genomică comparativă (array CGH), secvenţierea. De
asemenea, a fost prezentată evaluarea genetică a pacienţilor cu retard mental,
a celor cu tulburare de spectru autist şi a celor cu boli neurodegenerative.
Asistenţa
persoanelor cu demenţă, deficitară în România
Se estimează că, în Europa, nouă milioane de
persoane suferă de demenţă, 275.000 în România. Annette Dumas, consilierul
departamentului afaceri publice al UE pentru asociaţia Alzheimer Europe, a
prezentat acţiunile desfăşurate în domeniu, la nivelul continentului. Proiectul
„Alzheimer cooperative valuation in Europe“ (ALCOVE), cofinanţat de Comisia
Europeană, a construit în ultimii doi ani o reţea cu 30 de parteneri din 19
state UE, care şi-a propus să promoveze schimbul de informaţii în domeniu. Cele
patru capitole importante ale proiectului sunt: datele epidemiologice;
diagnosticarea la timp a afecţiunii; drepturile, autonomia şi demnitatea
persoanelor cu Alzheimer; sistemele de sprijin familial şi comunitar pentru
pacienţi şi familiile acestora. La a 24-a conferinţă anuală Alzheimer Europe
(octombrie 2014), 26 de organizaţii membre au adoptat Declaraţia de la Glasgow.
Aceasta cheamă la crearea unei strategii europene privind demenţa, în fiecare ţară
de pe continent. Semnatarii solicită liderilor politici să recunoască demenţa
ca o prioritate de sănătate publică şi să dezvolte un plan global de acţiune în
domeniu.
Care este situaţia la noi? Prof. dr. Cătălina
Tudose, preşedinta Societăţii naţionale Alzheimer şi a conferinţei, a subliniat
indiferenţa decidenţilor politici cu privire la această problematică, astfel
încât strategia şi planul naţional pentru demenţe 2014–2020 a rămas în faza de
proiect. La noi, încă se face prea puţin pentru această boală. Sunt rămâneri în
urmă în implementarea recomandărilor organismelor UE şi în alinierea legislaţiei.
Instituţiile medicale de diagnosticare şi tratament nu sunt adecvat construite.
Doar câteva centre au echipe multidisciplinare specializate în diagnosticarea
precoce a tulburărilor neurocognitive, nu există echipe de îngrijire mobile
pentru rezolvarea situaţiilor de criză la domiciliu, iar numărul unităţilor de
îngrijire este total insuficient faţă de nevoi.
Virginia Mărăcine, profesor la Facultatea de
Cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, şi-a exprimat
opiniile din perspectiva aparţinătorului unui pacient cu demenţă Alzheimer:
membrii familiei nu primesc sprijinul psihologic de care au nevoie, au posibilităţi
foarte reduse de a interna pacienţii în instituţii specializate, astfel că sunt
copleşiţi de povara bolii.
Masa rotundă cu tema „Strategii de
dezvoltare a asistenţei pe termen lung a persoanelor vârstnice cu demenţă“ a
prilejuit discuţii despre politicile la nivel european, nevoile persoanelor
vârstnice cu demenţă, rolul familiei în îngrijirea acestora, crearea unui mediu
prietenos cu aceste persoane. Au fost abordate teme precum: nevoia de
dezvoltare a serviciilor integrate medico-sociale şi psihologice pentru aceşti
pacienţi, înfiinţarea registrului pacienţilor cu demenţă, elaborarea
standardelor minime de asistenţă şi a strategiilor de diagnostic precoce a
demenţei, integrarea politicilor în domeniul demenţei şi asistenţei
vârstnicilor, definirea unor strategii pentru coordonarea eficientă a
serviciilor de asistenţă, instruirea profesioniştilor, încheierea unor
parteneriate între organizaţiile implicate în asistenţa pe termen lung a
persoanelor vârstnice cu demenţă, evidenţierea rolului familiei în îngrijire.
Biomarkeri
şi imagistică avansată
Pentru realizarea diagnosticului precoce
este necesară detectarea unor biomarkeri în boala Alzheimer, a precizat conf.
dr. Gabriel Ioan Prada. Spectroscopia prin rezonanţă magnetică furnizează un index
al pierderii şi deteriorării neuronale, iar IRMf poate detecta deteriorarea
funcţională. Câţiva markeri genetici au fost utilizaţi pentru a ajuta
clinicianul să depisteze pacienţii cu risc de a dezvolta boala Alzheimer:
presenilina 1 şi 2, mutaţia Ɛ4 a geneiApoE, genele CLU, CR1, PICALM. De asemenea, sunt markeri proteici în lichidul
cefalorahidian – codificaţi de genele alele ACE, APOE, BDNF, DAPK1, TF – asociaţi
cu nivelurile de beta-amiloid în LCR.
La rândul său, prof. dr. Bogdan Ovidiu
Popescu a realizat o analiză integrativă a ţintelor terapeutice actuale în
boala Alzheimer.
Mihaela Roco şi Maria Moglan au propus
abordarea bolii Alzheimer din perspectiva psihologului. De obicei, cercetarea
psihologică privitoare la această afecţiune este orientată în domeniul tulburărilor
de memorie, funcţiilor cognitive, atenţiei, exprimării verbale,
comportamentului. Dar şi afectivitatea şi motivaţia sunt importante în terapia şi
evoluţia bolii şi ar fi, deci, necesară stabilirea unor metode cât mai obiective
pentru evaluarea acestora la pacienţii aflaţi în diferite stadii evolutive ale
bolii, în vederea elaborării de programe şi tehnici terapeutice pentru tulburările
motivaţionale şi afective.
Dr. Cristina Maier a prezentat aspecte
imagistice ale spectrului îmbătrânire fiziologică – declin cognitiv uşor –
demenţă Alzheimer. Evaluarea gradului de atrofie cerebrală, urmărirea ariilor
cerebrale în care apare pierderea neuronală precoce în evoluţia demenţei
Alzheimer sunt esenţiale în cadrul diagnosticului şi pentru instituirea unui
tratament cât mai precoce. Există modificări IRM ce pot ridica, în context
clinic, suspiciunea de declin cognitiv uşor. Aceşti pacienţi beneficiază în
particular de tehnicile RM avansate non-morfologice – spectroscopia RM, MT (magnetisation transfer), măsurătorile
timpilor de relaxare T1 şi T2 şi DTI (diffusion
tensor imaging), sensibile la modificările metabolice şi microstructurale
din îmbătrânire. IRMf şi tehnicile imagistice de perfuzie sunt sensibile la
consecinţele funcţionale ale acestor modificări şi sunt utile pentru detecţia
demenţei Alzheimer în stadiu preclinic.
Workshopurile au vizat comunicarea cu
persoanele vârstnice cu demenţă şi îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora prin
activităţile de zi cu zi şi au fost destinate personalului de îngrijire din
unităţile pentru vârstnici cu demenţă, dar şi membrilor familiei.
Ce rol
are medicul de familie?
Rolul profesionistului din medicina primară
în diagnosticarea şi tratamentul bolii Alzheimer a fost subliniat de dr. Carmen
Buşneag. Medicul de familie poate fi considerat coordonatorul cazului. El este
cel care poate diagnostica atât pacienţii la risc de evoluţie spre demenţă, cât
şi boala în faze precoce, dar poate totodată sprijini şi consilia familia
pacientului, ceea ce constituie o strategie cost-eficientă. La pacienţii deja
diagnosticaţi şi trataţi, medicul de familie observă potenţialele interacţiuni
medicamentoase şi face recomandări privind tratamentele non-farmacologice şi
modificările stilului de viaţă, Desigur, pentru aceasta este necesar ca medicii
de familie să aibă acces la programe de training specific în domeniul tulburărilor
cognitive şi demenţei, la comunităţile ştiinţifice, pentru a-şi actualiza cunoştinţele
privind diagnosticul şi terapia acestui grup de boli. De asemenea, trebuie să
colaboreze cu psihiatrii, cu centrele memoriei şi să se implice în dezvoltarea
programelor de prevenire a tulburărilor cognitive.