Newsflash
Diverse

Povești din experiența medicală

de Iftimie NESFÂNTU - iul. 14 2017
Povești din experiența medicală

     Cea de-a șasea ediție a conferinței „Zilele medicale ale Sucevei” a avut loc în perioada 11–13 mai. Manifestarea, care s-a bucurat de facilitățile oferite de spațioasele săli de conferință ale complexului hotelier aflat în preajma mănăstirii Zamca, s-a desprins repede de tipicul celor mai multe reuniuni medicale. Impresia de diferit, de aparte, care a dat evenimentului nota dominantă, a debutat încă de la un curs preconferință – Actualități în vaccinologie, susținut de prof. dr. Emanoil Ceaușu, vicepreședinte al Colegiului Medicilor din România (CMR) și dr. Gindrovel Dumitra. Acesta a izbutit, cu ajutorul unor povești desprinse din experiență, să capteze auditoriul, antrenând participarea la discuții.

 

Sinapse ale activității medicale

 

     În cadrul cursului despre vaccinologie, dr. Gindrovel Dumitra a povestit despre o mamă de etnie rromă, venită cu un copil la vac­cinare:
     – Domnule doctor, are capul țuguiat! – s-a plâns acestuia mama.
     Medicul a propus un consult, scriind o trimitere la psihiatrie, de unde s-a externat cu un diagnostic de faringită acută și cu recomandarea să fie urmărit de medicul de familie. Mama însă menționează:
     – Domnule doctor, mi-a zis doamna doctor de la psihiatrie să nu vaccinez copilul.
     Nereușind să afle cauza acestei recomandări de la mamă sau din biletul de ieșire din spital, dr. Gindrovel Dumitra decide să o sune pe doctorița de la psihiatrie care a făcut recomandarea.
     – Avem un pacient comun, care venise inițial la vaccinare, mama spune că i-ați spus să nu-l vaccinez. Există vreun motiv, ați descoperit vreo contraindicație sau vreo suspiciune?! Vreau și eu să știu ce urmează să fac.
     – Domnule doctor, vedeți copilul cum are capul?!
     – Da.
     – Păi, eu zic să nu-l vaccinați.
     – De ce?
     – Păi, dumneavoastră o să-l vaccinați și mama o să vă reproșeze că e de la vaccin.
     Întrebarea este reiterată: „Dnă doctor, față de ceea ce ați scris dv. în bilet, aveți vreun alt motiv ca să nu fie vaccinat?!”. Răspunsul vine la fel de năucitor: „Dom’ doctor, mai citiți și dumneavoastră despre vaccinurile astea!” „Doamnă doctor, eu citesc despre vaccinurile astea. Asta este specialitatea mea, cum să nu citesc?!” „Păi, știți că face aia, aia, aia...”. În acel moment, medicul, agravat, conchide: „Dnă doctor, copilul acesta este la mine aici, la țară. Se joacă în fiecare zi cu puța-n țărână sau în noroi, când plouă. Eu nu-mi pot permite să-l las fără un vaccin pentru tetanos... Este inacceptabil așa ceva!”. După încheierea acestei conversații deconcertante, mama copilului, femeie simplă, fără școală, încearcă să afle deznodământul. Medicul trage concluziile:
     – Mi-a zis că dacă o să-l vaccinez antitetanos, o să spui că are capul țuguiat de la vaccin.
     – Ioiii, domnule doctor, da cum să zic una ca asta?! Copilul meu e nevaccinat și are capul deja așa.
     Să revedem filmul situației în contextul problemelor reale de la noi: teorii pro și contra vaccinării; părinți care uneori nu știu să scrie ori să citească, în schimb gândesc mai limpede decât medici cu ani de școală; interdependențe între medici, obligații și răspunderi; posibile acuzații ulterioare unui act medical; recomandări explicite în biletul de externare și alte date confidențiale, la aparținător. Este o poveste care nu-și va găsi loc nici în statisticile oficiale și nici în reviste indexate. Și tocmai aceasta te prinde, trezește din memorie situații trăite și devine ghid pentru medicii cu adevărat responsabili.
     La „Zilele medicale ale Sucevei”, în fața celor câteva sute de participanți, s-au prezentat peste 120 de conferințe, rapoarte, comunicări și postere. Am ascultat cel puțin câteva sute de „întâmplări adevărate”, unele prinse în prezentări, altele în dezbaterile care au urmat. Istoria medicală adevărată, mereu retrăită, se configurează periodic în astfel de manifestări, bine organizate, care lasă spațiu – căsuțe goale – pentru povești. Acestea asigură, precum sinapsele din sistemul nervos, legături între medici, cărămizi ale practicii medicale. Și prin intermediul lor se transmit și se cern nu doar informații și idei, ci și atitudini, responsabilități și motivații. Mai important decât multe alte priorități, prezente doar pe hârtie, acestea sunt legate de situația socială și problemele noastre, cele de toate zilele.

 

„Bubele” consimțământului informat

 

     A urmat comunicarea doctorului Sorin Hâncu, președintele Colegiului Medicilor din Suceava și al congresului, privind angajarea responsabilității medicale la cazurile chirurgicale grave, care a deschis o lungă și antrenantă dezbatere. Dr. Hâncu a arătat că, în Raportul Comisiei Superioare de Disciplină a CMR pe anul 2016, din cei 187 de medici intimați, cei mai mulți țin de specialitățile chirurgie (35), obstetrică-ginecologie (24) și ortopedie (10). Punctele critice identificate țin de: lipsa consimțământului informat sau obținerea unui consimțământ eliptic, incomplet; necompletarea rubricilor din fișa de consimțământ și neconsemnarea exactă a tratamentului propus. Se acuza faptul că se aplică tratamente și intervenții chirurgicale care nu apar consemnate în consimțământul informat. Iar primul consimțământ primit nu este urmat de consimțăminte ulterioare pentru alte aplicații terapeutice adresate complicațiilor apărute.
     După această expunere, prof. dr. Florian Popa, în calitate de moderator al sesiunii, a reamintind de situațiile când pacientul, sfătuit de avocat, a pretins că orice schimbare de procedură și/sau medicație ar fi necesitat un alt consimțământ informat. Însă această abordare nu este întotdeauna posibilă. În cazul chirurgiei, cel puțin, la fața locului se pot impune alte abordări. Nu are sens să oprești operația, să îl trezești pe pacient și după ce-i spui ce-ai găsit, să îl întrebi dacă este de acord să continui abordul cu o altă procedură. Aceste povești și întâmplări adevărate devin un fel de sinapsă, conectând medici din spitale și clinici diferite, amplificând ecourile temelor prezentate.

 

Caz rezolvat

 

     La distanță de o comunicare de intervenția doctorului Hâncu, a urmat lucrarea susținută dr. Valeriu Gavrilovici, chirurg la Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, intitulată: Abces hepatic voluminos, considerații etiologice și aspecte terapeutice”, o prezentare de caz. La 29 decembrie 2016 – în preajma sărbătorilor de iarnă –, un bărbat de 46 de ani a fost internat în secția de Boli Infecțioase cu diagnosticul „sindrom febril prelungit, infecție urinară”. Primește tratament cu Ceftazidim 4 fiole/zi, patru zile, apoi Imipenem plus Cilastatin (Tienam), 4 fiole/zi, două zile. Trec astfel șase zile. La 3 ianuarie 2017 durerile abdominale se generalizaseră, pacientul, deja cu retenție urinară, ajungând în stare septică. Se observă o iritație peritoneală la nivelul hipocondrului drept. Un CT abdominal, făcut în aceeași zi, arată o formațiune expansivă hepatică, având contur neregulat, polilobată, septată, la nivelul segmentelor IV, II și III, cu dimensiuni de 120/95 mm, leziunea fiind însoțită de tulburări de perfuzie în parenchimul adiacent și dilatarea căilor biliare intrahepatice perilezionale, cu precădere în lobul stâng.
     Intervenția chirurgicală – incizie, evacuare ecoghidată, lavaj, drenaj multiplu – se realizează în dimineața zilei de 4 ianuarie. Agentul etiologic: Klebsiella pneumoniae (+++). Evoluția postoperatorie e favorabilă, se aplică tratament cu antibiotice asociate timp de trei zile și apoi, după o altă formulă, încă opt zile. Din ziua a douăsprezecea se schimbă antibioticele pentru alte 14 zile. Pacientul, externat la 30 ianuarie 2017, după 33 de zile de la internare și 26 de zile postoperator, se va reintegra în activitate și este rechemat pentru control la 3 mai 2017.
     Chiar și în această formă, prezentată pe scurt, povestea aduce la vedere aspecte legate de dotările spitalului, abordarea și flexibilitatea medicilor din echipă în fața unui caz inedit, capacitatea laboratorului de a efectua analizele necesare, medicația disponibilă și modul în care a fost gestionată. Povestea unui caz vorbește deci în aceeași măsură despre medici, echipă, spital, organizare. Și, prin comentariile lor, cei prezenți reașază lucrurile într-un context medical mai larg, corelându-l altor cazuri și atitudini terapeutice. Repoziționată, povestea bate deja către dimensiuni proprii ale școlii românești de medicină.
     Asistența medicală nu se reduce la o mulțime de cadre medicale, distribuite în spitale, clinici, activități, ci este mai degrabă un organism viu, fiecare parte regăsindu-se la locul potrivit, reflectând întregul și rosturile lui.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe