Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  REUNIUNI  »  Congrese

Noutăţile din pediatrie, dezbătute la Oradea

Viața Medicală
Dr. Sebastian NICOLAU joi, 6 iunie 2013
Viața Medicală
Dr. Ariana SZILAGYI joi, 6 iunie 2013
Cursul naţional de perfecţionare „Actualităţi în pediatrie“, ajuns la ediţia 37, a avut loc la finele lunii trecute, la Oradea. La această longevivă manifestare medicală, participă anual profesori de renume, care aduc în lumină noutăţi din specialitate. Prima zi a fost dedicată lectorilor locali. Prof. dr. Radu Spineanu a deschis şi îndrumat şcoala de pediatrie orădeană, accesând o temă pe cât de evitată, pe atât de controversată: rolul medicului pediatru în abordarea adolescentului cu orientări sexuale mai rar întâlnite, şi anume homosexuali, lesbiene şi bisexuali. Prezentatorul a detaliat această problematică reală, încă dosită din cauza atitudinii societăţii în această privinţă. Asociaţia Americană de Psihiatrie consideră aceste orientări sexuale ca parte a normalităţii; orientarea sexuală a adolescentului trebuie decisă de el şi nu de medicul la care apelează familia acestuia. Totuşi, intervenţia pediatrului în aceste cazuri se poate concretiza în câteva direcţii principale: informarea părinţilor asupra acestei realităţi şi descurajarea în privinţa „vindecării“ medicamentoase sau prin alte metode, unele chiar periculoase („exorcizare“); recomandarea adoptării unui mediu de siguranţă pentru aceşti adolescenţi, evitarea izolării lor prin apelarea la comunităţi homosexuale, organizaţii non-profit, consiliere specifică; amânarea autodevoa­lării până la momentul în care fie familia este suficient de pregătită să accepte situaţia, fie adolescentul devine independent faţă de familia care îl poate respinge la aflarea acestei veşti. În mod inevitabil, părinţii vor suferi, pe rând, sentimente de vină, ruşine, furie, repulsie, tristeţe, care izvorăsc tocmai din lipsa informării în această direcţie. Abordarea acestei teme ridică un colţ al unui văl aruncat peste o problemă la care pediatrii trebuie să reflecteze.
Prof. dr. Marius Bembea, genetician şi pediatru, a prezentat tema RAS-opatiilor – un grup de sindroame caracterizate prin tulburări de dezvoltare cauzate de mutaţii în linia germinativă a genelor, care modifică componentele RAS ale semnalului căii de transducţie MAPK. Denumirea lor provine de la „rat sarcoma“, o grupare de proteine intracelulare înrudite din clasa GTP-azelor mici. Lanţul de proteine al căii RAS/MAPK transmite semnalul prin adiţia grupării fosfat la o proteină învecinată, acţionând ca un comutator; orice proteină mutantă poate bloca această cale aflată în poziţie deactivare sau oprire, ceea ce face ca celulele fie să se dezvolte necontrolat, fie să se oprească din înmulţire. Acest mecanism stă la baza patogenezei unor malignităţi precum cancerul pulmonar cu celule non-mici, melanomul malign, cancerul colorectal, de pancreas etc. În această situaţie, se cunoaşte doar calea patogenetică, nu şi cauza care a determinat starea de activare permanentă a proteinelor RAS. Se permite, astfel, crearea unor inhibitori RAS care se folosesc în tratamentul tipurilor de cancer menţionate, cu rezultate foarte bune: sorafenib în cancerul hepatic şi renal, vemurafenib în melanomul malign şi selumentinib în cancerul pulmonar. RAS-opatiile au fost grupate sub denumirea de sindroame neuro-cardio-facio-cutanate, caracterizate clinic prin următoarele trăsături comune: deficit de creştere, anomalii cardiace, tulburări cognitive variabile, anomalii ectodermale şi ale musculaturii scheletice, dismorfism facial, risc crescut pentru unele malignităţi. Geneticianul Marius Bembea susţine că prezenţa a cel puţin uneia din aceste trăsături trebuie să ne îndrume spre suspiciunea de RAS-opatie. Există nouă sindroame incluse în RAS-opatii: sd. Noonan, sd. LEOPARD, sd. Costello, sdr. cardio-facio-cutanat, neurofibromatoza tip1, sd. Legius, fibromatoza ereditară gingivală tip 1, sd. malformaţie capilară – malformaţie arteriovenoasă, sd. limfoproliferativ autoimun, care au fost descrise în stilul personal, extrem de captivant, cu exemplificări exclusiv din vasta cazuistică proprie. Recunoaşterea precoce de către pediatru a acestor entităţi este esenţială pentru promovarea unei atitudini profilactice şi terapeutice optime, având în vedere predispoziţia la malignizare.
Conf. dr. Ritli Ladislau pătrunde pe teritoriul hepatosplenomegaliei, pornind de la un caz de boală Niemann-Pick, care la momentul actual încă nu beneficiază de tratament enzimatic substitutiv, deşi există deja cercetări avansate în acest sens.
Prof. dr. Gheorghe Bumbu, urolog, surprinde audienţa printr-o prezentare extrem de animată cu imagini din operaţiile proprii, de corectare a anomaliilor reno-urinare la copil. Vorbitorul susţine că este necesară o depistare activă a acestei categorii nosologice, astfel încât integritatea aparatului reno-urinar şi funcţia renală să fie cât mai fidel conservate şi/sau refăcute. Explorarea in situ, prin tehnici mai curând invazive decât non-invazive, precede intervenţia chirurgicală, dovedind şi în acest caz măiestria specialistului. Tehnicile operatorii au fost în mod magistral demonstrate de profesor, prin prezentarea operaţiilor efectuate la copii de toate vârstele. Ca un adevărat şi recunoscut dascăl şi formator de specialişti, acesta a redat unele eventuale incidente sau complicaţii survenite la pacienţii proprii, în dorinţa de a împărtăşi cât mai mult din propria experienţă.
Dr. Sebastian NicolauDr. Sebastian Nicolau a prezentat o serie de probleme reale ale practicii medicale cotidiene, dezbătând tema „aşa-zisei reforme sanitare“. Deşi a început în urmă cu peste 30 de ani, când s-a pus pentru prima dată problema reducerii numărului de paturi, până astăzi nimeni nu a reuşit asta. În opinia sa, un „ajutor important“ a fost dat de străinătate, care, luând cei 14.000 de medici emigranţi, a scăzut semnificativ numărul de medici practicanţi la noi. Pe de altă parte, lipsa finanţării eficiente în sistemul medical, mai ales pentru bolnavii oncologici, este urmarea unor deficienţe de administrare a banilor, care nu sunt deloc puţini, având în vedere multiplele taxe aplicate (taxa pe viciu, taxa clawback etc.); se pare că banii proveniţi din aceste taxe nu sunt direcţionaţi către domeniile pentru care au fost ele create. Totodată, din punctul său de vedere, serviciile din cadrul unităţilor de primire urgenţe se concretizează într-un fel de „cenzor“ al cazurilor medicale; acest serviciu devine decidentul, în cele din urmă, privind internarea sau nu a pacientului, indiferent de opinia unui specialist de referinţă, care se află pe secţie, în aceeaşi clinică. Doctorul Nicolau realizează şi un eseu de solidaritate al medicilor, în care abordează denigrarea permanentă a statutului de medic în opinia publică, alimentată de mass-media – extrem de agresivă. Ar fi de recomandat o „ermetizare“ a comunităţii medicale faţă de informaţiile mediocre emise de medici mediocri, invitaţii dezbaterilor televizate.
Conf. dr. Maria Cucuruz, specialist în domeniul hematologiei şi imunologiei, a prezentat ultimele noutăţi referitoare la corticoterapie. Ea insistă asupra efectelor secundare redutabile ale acestui tratament, atunci când se administrează în mod excesiv, descriindu-le în ordinea importanţei lor: osteoporoza, tulburările de creştere, psihozele, cataracta sau glaucomul, supresia axului adrenal, supresia răspunsului imun normal, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, atrofia musculară şi osteonecroza. Atunci când corticoterapia se impune şi survin efectele menţionate, este necesară punerea în balanţă a avantajelor şi dezavantajelor sale, vorbitoarea militând pentru folosirea dozei minime eficiente, eventual topic, mai ales a prednisolonului, care nu are efect inhibitor asupra axului adrenal, recomandând chiar vaccinarea în timpul curei, excepţie fiind doar în cazul vaccinurilor cu tulpini vii, tot mai puţine de altfel în zilele noastre.
Prof. dr. Despina Baghiu abordează tema splenectomiei în bolile hematologice la copil, o decizie care trebuie luată în echipă, atât de medici, cât şi de părinţi, în cunoştinţă de cauză asupra beneficiilor şi riscurilor posibile. Este necesară o moderaţie în asumarea acestei atitudini terapeutice, până când operaţia devine cea mai potrivită soluţie.
Prof. dr. Mircea Nanulescu realizează o foarte incisivă pledoarie pentru amânarea antibioticoterapiei în infecţiile de căi respiratorii superioare, ştiut fiind că marea lor majoritate sunt primordial virale. Metodele prin care se poate renunţa la prescripţia antibioticelor în exces vizează respectarea ghidurilor medicale, ameliorarea asistenţei medicale cu personal suficient, care să aibă timp pentru a informa părinţii în mod specific, detailat şi personalizat pentru fiecare caz, aparent banal, dar foarte important pentru aceştia.
Următorul invitat, conf. dr. Sorin Man, descrie evoluţia diferitelor proteine reactanţi de fază acută, în funcţie de cauza care le-a provocat creşterea, urmând a evalua raportul cost-eficienţă pentru alegerea lor în practica zilnică. Desfiinţează mitul valorii absolute a unora dintre aceşti parametri în etichetarea etiologică a afecţiunilor inflamatorii. Există o zonă medie „gri“ a valorilor acestor reactanţi, care nu are nicio semnificaţie etiologică sau prognostică. Găsirea echilibrului din punctul de vedere al sensibilităţii şi specificităţii în interpretarea valorilor obţinute ţine de măiestria fiecărui practician.
Au urmat două prezentări ale colectivului clinicii „Louis Ţurcanu“ din Timişoara. Dr. Ramona Stroescu a abordat tema riscului în dezvoltarea sindromului metabolic în relaţie cu greutatea mică pentru vârsta gestaţională. Au fost enumerate studii retrospective, pornind de la adulţii cu sindrom metabolic la care s-a demonstrat o corelaţie cu greutatea mică de la naştere. Aceasta relatează rezultatele unui studiu prospectiv al clinicii timişorene, care îşi propune să depisteze cât mai precoce debutul sindromului metabolic, recomandând în acelaşi timp o profilaxie prin asigurarea unei dezvoltări somatice corespun­ză­toare încă din perioada vieţii fetale. Tratamentul enurezisului la copil demonstrează încă o dată cât de vastă este specializarea de pediatru, care trebuie să întrunească şi calităţi de nefrolog, psiholog, consilier, neuropsihiatru. În unele cazuri mai puţin fericite, acesta chiar trebuie să se substituie mamei.
Consecinţele prematurităţii relatate de prof. dr. Gabriela Zaharie (neonatologie) sunt în strânsă corelaţie cu greutatea de la naştere; rata prematurităţii se menţine ridicată în ţara noastră, dar mortalitatea s-a redus considerabil datorită tehnologiei avansate, dar şi cunoştin­ţelor actuale în domeniu. Pornim de la faptul că aproximativ 40% din naşterile înainte de termen survin la femei care nu au fost deloc consultate în timpul sarcinii (acestea provin de regulă din medii socio-culturale precare) şi ajungem la costurile de îngrijire pentru prematur, care sunt de aproximativ o mie de euro zilnic; putem astfel aprecia la adevărata valoare detectarea activă a femeilor expuse riscului de naştere prematură.
O altă temă de actualitate este cea a probioticelor şi prebioticelor, detaliate de prof. dr. Liviu Pop, care a prezentat o serie de metaanalize menite să ilustreze importanţa lor nu doar în patologia digestivă (enterocolită ulcero-necrotică la nou-născutul prematur până la sindromul de colon iritabil sau colită ulcerativă la adolescent), ci şi în infecţiile urinare, patologia uro-genitală, alergiile alimentare, inclusiv profilaxia alergiilor la copil prin administrarea probioticelor la gravida cu risc pentru această afecţiune. Există încă direcţii actuale de cercetare în ce priveşte profilaxia sau tratamentul altor entităţi, pentru evaluarea dozelor optime şi a unor scheme de administrare mai specifice, precum şi pentru siguranţa legată de puritatea coloniilor componente, în cazul pacienţilor imunosupresaţi.
Obezitatea la copil este o problemă neplăcută a societăţii actuale. Ea reprezintă subiectul cursului efectuat de dr. Corina Paul. Aceasta sintetizează în mod didactic informaţiile disponibile în literatura de specialitate referitoare la obezitate, abordând aspecte epidemiologice şi etiopatogenetice, dar şi pe cele profilactice şi curative. Încurajarea adoptării unui mod de viaţă sănătos, în care copiii şi familiile lor să se opună tentaţiilor nesănătoase ale vieţii moderne, se concretizează în cel mai important mod de a preveni supraponderabilitatea şi/sau obezitatea la copil, dar şi la viitorul adult. Comorbidităţile care se notează în obezitate sunt numeroase, ele alterând şi mai mult calitatea vieţii acestor copii: diabet zaharat, sindrom metabolic, tulburări de creştere şi de pubertate, hipertensiune arterială, dislipidemii, risc de boală coronariană la adultul tânăr, sindrom de apnee în somn, complicaţii hepatice, neurologice, dermato­logice, ortopedice şi, nu în ultimul rând, psihosociale.
Prof. dr. Dorin Lazăr, şeful clinicii de pediatrie din Arad, expert în domeniul infecţiei streptococice, face demersuri ştiinţifice pentru interpretarea titrului crescut de antistrepto­lizină O, în strictă concordanţă cu valoarea reactanţilor de fază acută şi a manifestărilor clinice ale pacientului. Un nivel izolat crescut de anticorpi nu trebuie tratat dacă nu se asociază altei modificări clinice sau paraclinice. Riscul tratamentului injectabil cu penicilină trebuie întotdeauna evaluat cu mare seriozitate.
Un alt invitat de seamă al cursului orădean a fost chirurgul de cardiologie pediatrică conf. dr. Prodán Zsolt, din Budapesta, care, într-o manieră relaxată şi concisă, a demonstrat metoda de închidere minim invazivă a defectelor septale ventriculare subaortice mari, cu abordare transtoracică, prin folosirea unor dispozitive special concepute pentru aceste anomalii. Este o tehnică operatorie „atractivă“ în ţările unde listele de aşteptare pentru operaţie cardiacă sunt lungi, deoarece intervenţia în sine durează mai puţin de o oră, iar perioada de spitalizare postoperatorie nu depăşeşte trei zile.
Prezenţa conf. dr. Aurel Bizo la cursul anual de la Oradea este deja o tradiţie. Acesta este unul dintre cei mai apreciaţi şi apropiaţi colaboratori ai spitalului gazdă. Pornind de la premiza că dializa nu face altceva decât să prelungească agonia copilului, specialistul lansează un îndemn la efectuarea cât mai precoce a transplantului renal, în cazul insuficienţei renale cronice terminale. Este soluţia ideală pentru copii, deoarece aşa li se va îmbunătăţi net calitatea vieţii, performanţele cognitive şi, implicit, cele şcolare, rata de supravieţuire (ştiut fiind că mai mult de jumătate din copiii dializaţi se pierd pe parcursul acestor proceduri). Cel mai de dorit este transplantul renal preemptiv, adică efectuat fie înainte de iniţierea dializei, fie într-un interval de maximum trei luni de la stabilirea indicaţiei de transplant, spune specialistul. La nivel european, nu mai puţin de un sfert din proceduri se realizează în acest interval scurt de la stabilirea oportunităţii transplantului renal.
Ultima zi a lucrărilor a avut un important invitat, pe profesorul Marin Burlea, preşedintele Societăţii Române de Pediatrie, actualmente membru în Comisia de sănătate a Senatului României. Acesta a abordat două teme de gastroenterologie: sindroamele de malabsorbţie şi esofagita corozivă. În prima parte, a insistat să sublinieze importanţa alimentaţiei naturale până la vârsta de şase luni, cu amânarea înţărcării până la vârsta de doi ani, conform recomandărilor OMS, tocmai pentru a reduce riscul de apariţie a sindroamelor de malabsorbţie prin sensibilizare la una din proteinele străine introduse prea devreme în dieta sugarului. Totodată, acesta recomandă introducerea glutenului în mod treptat, între lunile a şasea şi a şaptea de viaţă, atunci când sugarul este încă alimentat la sân. Dacă totuşi copilul va dezvolta o suferinţă digestivă cronică, cu falimentul creşterii, şi anemie refractară la tratament, profesorul recomandă respectarea cu stricteţe a regimului alimentar, cu excluderea anumitor alimente din dietă, pentru a obţine o recuperare ponderală, staturală dar şi psihomotorie adecvată vârstei. Autor a numeroase lucrări în domeniu şi cu o cazuistică numeroasă, profesorul Burlea descrie efortul şi tehnica impresionantă a pediatrului cu abilităţi endoscopice, pentru a recupera cât mai mult posibil din funcţionalitatea esofagului după ingestia de substanţe corozive. El consideră că esofagita corozivă reprezintă o problemă de sănătate publică, de aceea militează pentru aprobarea unei legi care să interzică depozitarea acestor substanţe în zone accesibile copiilor. În opinia sa, responsabilizarea părinţilor ar fi un factor important pentru reducerea riscului acestui tip de accident. Dacă totuşi survine un caz de ingestie de substanţă corozivă, recomandarea specialistului este ca prezentarea la o unitate medicală să se facă imediat, pentru a se putea efectua endoscopia în primele 24 de ore, apoi tratamentul, timp de o lună, după care se iniţiază dilatarea (nu mai repede).
Profesorul Burlea a fost însoţit de doi colegi din clinica ieşeană pe care o conduce, specializaţi în gastroenterologie pediatrică – dr. Smaranda Diaconescu şi dr. Vasile Lupu, care au descris, pe rând, polipozele tractului digestiv cu localizare mai neobişnuită la copil, respectiv, tulburările respiratorii în refluxul gastroesofagian la copil. Originalitatea acestor prezentări constă în complexitatea de investigaţii recomandate pentru stabilirea unui diagnostic corect şi complet, în opoziţie cu observaţia că, de fapt, tratamentul afecţiunilor se poate face chiar dacă nu se apelează la toate aceste proceduri.
În aceeaşi zi, dedicată domeniului gastroentero­logiei pediatrice, a avut loc şi prezentarea conf. dr. Dorin Farcău, de la Clinica pediatrie III din Cluj-Napoca, care a actualizat importanţa suportului nutriţional în cazul alergiei la proteinele laptelui de vacă. Încadrarea diagnostică într-un mod corect, bine documentat cu o anamneză riguroasă, dar şi cu teste alergice specifice, trebuie completată cu o endoscopie digestivă, eliminarea din dietă a proteinelor laptelui de vacă şi, după o perioadă determinată, dependentă de tipul de reacţie (imediată sau tardivă), efectuarea testului de provocare orală prin reintroducerea treptată, dacă testele o permit, a proteinelor cauzatoare de intoleranţă. Tratamentul alergiei la proteinele laptelui de vacă presupune excluderea acestor proteine din dietă pentru o perioadă variabilă în funcţie de vârsta, simptomatologia şi alergiile asociate, urmată de imunoterapie orală sau sub­linguală pentru creşterea toleranţei.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC