Nu întotdeauna specializarea riguroasă
favorizează progresul unui domeniu, mai ales când este vorba de un domeniu de
graniță, împărțit de mai multe specialități. Este și cazul leziunilor
traumatice ale sistemului nervos central: studiate pe modele animale de
cercetători, investigate imagistic de neuroradiologi, diagnosticate și tratate
medical de neurologi, operate de neurochirurgi și recuperate de medicii de
reabilitare, aceste leziuni nu și-au găsit răspunsuri satisfăcătoare prin
abordarea clasică. Este nevoie de o abordare multidisciplinară, în care toți
acești specialiști să colaboreze, pentru a spera măcar la realizarea unor
progrese în domeniu.
Forum multidisciplinar
Academia pentru neurotraumatologie
multidisciplinară (AMN) și-a propus să nu se oprească la granițele stricte ale
fiecărei specialități, cu scopul declarat de a căuta să înțeleagă mai bine
neurotrauma, în perspectiva translării rezultatelor științifice în aplicații
clinice. AMN oferă astfel un forum internațional care aduce laolaltă
cercetători din domenii fundamentale, clinicieni, dar și experți din domenii
non-medicale. Al 13-lea congres AMN s-a desfășurat la Cancun (Mexic), în
organizarea Societății pentru Studiul Neuroprotecției și Neuroplasticității
(SSNN), a Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
și a Institutului RoNeuro – Centrul de cercetare și diagnostic al bolilor
neurologice, sub egida Academiei de Științe Medicale și a Universității Amity
(India).
Afectarea cognitivă și comportamentală după traumatismul
craniocerebral a fost subiectul abordat de prof. dr. Dafin Mureșanu
(Cluj-Napoca), secretarul general al ANM, președintele Societății de Neurologie
din România și al SSNN, copreședinte al congresului AMN alături de prof. dr.
Alexandru Vlad Ciurea (București), fost vicepreședinte al Federației mondiale a
societăților de neurochirurgie. În pofida unei incidențe în creștere, care se
reflectă prin costuri sociale directe (decese) și indirecte (dizabilitate) în
creștere, traumatismele craniocerebrale pot fi dificil de studiat, lucru
explicabil prin eterogenitatea cazurilor, diferind adesea mecanismele
patogenice, factorii prognostici, severitatea clinică și evoluția ulterioară.
Complicațiile pe termen lung nu se limitează la dizabilitate, ci includ posibile
disfuncții endocrine, tulburări afective și comportamentale, disfuncții
cognitive, tulburări ale somnului, epilepsie, complicații gastrointestinale și
genitourinare.
Și, pentru a complica și mai mult situația, disfuncția cognitivă
poate apărea fie ca rezultat direct al leziunii propriu-zise, fie ca urmare a
unor alte complicații menționate mai sus. Manifestările cognitive pot fi, la
rândul lor, variate: disfuncții executive, deficite de atenție, tulburări de
memorie, performanță redusă în gândirea abstractă și în viteza de procesare. În
fine, reabilitarea cognitivă urmărește trei obiective principale: ameliorarea
funcțiilor cognitive afectate, implementarea unor strategii funcționale
compensatorii, respectiv strategiile de antrenament metacognitiv care să
crească recunoașterea unor eventuale dificultăți.
Strategii de reabilitare neurologică
Reabilitarea neurologică a fost subiectul abordat de prof. dr.
Volker Hömberg (Germania), secretar general al Federației mondiale de
neuroreabilitare. Acesta a plecat de la observația că numărul
supraviețuitorilor unui traumatism craniocerebral a crescut dramatic în ultimul
deceniu, grație progreselor înregistrate de medicina de urgență. Cu toate că și
eforturile de combatere a afectării posttraumatice și a eventualelor
handicapuri s-au intensificat în ultimele două decenii, rezultatele nu s-au
făcut remarcate în același ritm ca succesele din îngrijirile din faza acută.
Explicația cea mai plauzibilă este că dovezile pentru strategiile de
neuroreabilitare sunt mai greu de obținut, din cauza eterogenității cazurilor,
care duce adesea la obținerea unor loturi fie prea mici pentru a fi relevante
statistic, fie prea puțin omogene pentru putea fi incluse într-o metaanaliză.
Cu toate acestea, sunt câteva principii care pot fi aplicate cu succes în
procesul de reabilitare neurologică. Unul dintre acestea vizează
neuroplasticitatea prin forțarea utilizării membrelor al căror control central
a fot afectat, dublată de evitarea non-utilizării acestora. Mai mult,
principiul a început să fie aplicat și în domenii non-motorii, precum
reabilitarea limbajului, a cogniției și a percepției. Reabilitarea poate
beneficia de aportul echipamentelor robotizate inteligente, după cum au
dovedit-o mai multe studii recente.
Intervențiile farmacologice din reabilitare nu au confirmat
speranțele investite inițial, cel mai probabil – după cum crede profesorul
german – din cauza abordării monomodale, neadecvată pentru complexitatea
mecanismelor endogene cerebrale, activate în primele faze după producerea
traumatismului. O soluție ar putea fi utilizarea unor tehnici de neuromodulare,
precum stimularea nervilor periferici, stimularea cerebrală non-invazivă sau
intervenții farmaceutice multimodale. În plus, studiile de până acum arată și
faptul că intensitatea reabilitării este insuficientă la pacienții internați în
faza acută a traumatismelor craniocerebrale – un maximum de trei ore de
program de recuperare zilnic lasă multe ore din timpul de veghe neacoperite. În
fine, un rol important în programele de reabilitare îl joacă și mediul
stimulant, îmbogățit, care, dublat de motivarea psihologică a pacienților
(inclusiv printr-o atmosferă relaxată), poate spori rata de succes.
Concepte și realități SF
Progresul tehnologic permite în prezent dezvoltarea metodelor de
monitorizare chimică și electrică in vivo a funcțiilor sistemului
nervos, cu o precizie tot mai mare. Prof. dr. Russell Andrews (SUA) s-a referit
la nanotehnologiile cu ajutorul cărora se va putea realiza cândva nu doar
neuromonitorizare, ci și neuroreparare. Ideile și conceptele prezentate de
cercetătorul american pot părea încă de domeniul SF: rețele de nanoelectrozi
care să monitorizeze continuu nivelurile neuronale de neurotransmițători, ba
chiar și nivelurile tisulare de oxigen, semnalând astfel precoce eventuale
ischemii, lucru care ar permite intervenții în interiorul ferestrei terapeutice
și evitarea instalării unor leziuni ireversibile.
La fel, nanofragmente
autoasamblante de aminoacizi ar putea să faciliteze recuperarea funcțională
prin repararea sau creșterea din nou a axonilor afectați, lucru dovedit posibil
în studiile pe modele animale. Printre avantajele utilizării de aminoacizi se
numără și degradarea lor naturală (spre deosebire de cazurile în care se
utilizează nanoparticule metalice), precum și proprietățile hemostatice ale
acestora.
Tot cu un ușor iz SF a fost și prezentarea realizată de prof.
dr. Wolf-Dieter Heiss (Germania), unul dintre pionierii neuroimagisticii
avansate. Cercetările desfășurate la Köln de medicul de origine austriacă au
jucat un rol important în înțelegerea procesului ischemic cerebral și în
descrierea și definirea zonei de „penumbră“, pe care se bazează, de fapt,
tratamentul trombolitic din accidentul vascular cerebral ischemic acut. În
plus, medicul care a introdus ideea de „unitate de stroke“ a cercetat și
utilizat extensiv imagistica metabolică – tomografia cu emisie de pozitroni
(PET-CT) – în diverse afecțiuni cerebrale.
De această dată, profesorul Heiss a
prezentat rezultatele cercetărilor sale privind imagistica PET în comă și în
stările vegetative (diferențierea între sindromul locked-in, stările vegetative
și moartea cerebrală fiind una deosebit de importantă). Nota de science-fiction
nu a fost dată de dificultatea de punere în practică a unor concepte teoretice,
ci de faptul că investigațiile care se pot realiza la Institutul Max Planck din
Köln sunt greu spre imposibil de efectuat în alte centre, deoarece presupun
utilizarea unor trasori radioactivi cu timp de înjumătățire de doar câteva
minute, lucru posibil numai în centrele în care ciclotronul se află în imediata
proximitate a echipamentelor imagistice.
QOLIBRI
Prof. dr. Ignacio Previgliano (Argentina) și prof. asoc. dr.
Antonio Alvarez (Spania) au prezentat rezultatele obținute prin administrarea
de factori neurotrofici la pacienții care au suferit traumatisme
craniocerebrale, cu scopul prevenției instalării și apoi al recuperării
deficitului cognitiv.
Nicole von Steinbüchel-Rheinwall (Germania), unul dintre autorii
studiului din 2010 care a introdus QOLIBRI în reabilitarea după traumatismele
craniocerebrale (o nouă scală de evaluare clinică a calității vieții), a prezentat
avantajele chestionarului specific (QOLIBRI) și ale celui generic (SF-36) în
evaluarea a aproape opt sute de pacienți cu traumatisme cerebrale.
Biomarkeri ai leziunilor spinale
Traumatismele sistemului nervos central nu se limitează însă la
cele cerebrale, ci includ și leziunile vertebromedulare. La biomarkerii
utilizați în leziunile spinale s-a referit prof. asoc. dr. Kevin Wang (SUA). În
Statele Unite, anual se înregistrează în medie douăsprezece mii de cazuri noi
de leziuni spinale, iar numărul persoanelor care trăiesc cu o paralizie
consecutivă unei astfel de leziuni depășește un milion. La asemenea proporții,
este de înțeles de ce o parte a eforturilor de cercetare s-a îndreptat către
identificarea unor markeri utili pentru diagnosticul, prognosticul și
managementul pacienților cu leziuni spinale. Echipa americană descrie o serie
de citokine prezente în concentrații crescute în ser sau în lichidul
cefalorahidian, atât în modele animale, cât și la om. Rezultatele obținute
experimental trebuie însă validate întâi pe loturi mai mari, pentru a putea
aprecia valoarea diagnostică sau prognostică a nivelurilor din ser și LCR ale
potențialilor biomarkeri.
Oferta de subiecte a fost completată cu prezentări vizând
cercetarea translațională, educația și pregătirea în domeniul
neurotraumatologiei, managementul multidisciplinar al traumatismelor
craniomaxilofaciale severe, leziunile cerebrale produse de explozie, dar și
metodologia cercetării clinice.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.