Newsflash
Diverse

Leziunile traumatice ale sistemului nervos central

de Dr. Aurel F. MARIN - ian. 22 2016
Leziunile traumatice ale sistemului nervos central

    Nu întotdeauna specializarea riguroasă favorizează progresul unui domeniu, mai ales când este vorba de un domeniu de graniță, împărțit de mai multe specialități. Este și cazul leziunilor traumatice ale sistemului nervos central: studiate pe modele animale de cercetători, investigate imagistic de neuroradiologi, diagnosticate și tratate medical de neurologi, operate de neurochirurgi și recuperate de medicii de reabilitare, aceste leziuni nu și-au găsit răspunsuri satisfăcătoare prin abordarea clasică. Este nevoie de o abordare multidisciplinară, în care toți acești specialiști să colaboreze, pentru a spera măcar la realizarea unor progrese în domeniu.

 

Forum multidisciplinar

 

     Academia pentru neurotraumatologie multidisciplinară (AMN) și-a propus să nu se oprească la granițele stricte ale fiecărei specialități, cu scopul declarat de a căuta să înțeleagă mai bine neurotrauma, în perspectiva translării rezultatelor științifice în aplicații clinice. AMN oferă astfel un forum internațional care aduce laolaltă cercetători din domenii fundamentale, clinicieni, dar și experți din domenii non-medicale. Al 13-lea congres AMN s-a desfășurat la Cancun (Mexic), în organizarea Societății pentru Studiul Neuroprotecției și Neuroplasticității (SSNN), a Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca și a Institutului RoNeuro – Centrul de cercetare și diagnostic al bolilor neurologice, sub egida Academiei de Științe Medicale și a Universității Amity (India).
Prof. dr. Dafin Mureșanu
 
     Afectarea cognitivă și comportamentală după traumatismul craniocerebral a fost subiectul abordat de prof. dr. Dafin Mureșanu (Cluj-Napoca), secretarul general al ANM, președintele Societății de Neurologie din România și al SSNN, copreședinte al congresului AMN alături de prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea (București), fost vicepreședinte al Federației mondiale a societăților de neurochirurgie. În pofida unei incidențe în creștere, care se reflectă prin costuri sociale directe (decese) și indirecte (dizabilitate) în creștere, traumatismele craniocerebrale pot fi dificil de studiat, lucru explicabil prin eterogenitatea cazurilor, diferind adesea mecanismele patogenice, factorii prognostici, severitatea clinică și evoluția ulterioară. Complicațiile pe termen lung nu se limitează la dizabilitate, ci includ posibile disfuncții endocrine, tulburări afective și comportamentale, disfuncții cognitive, tulburări ale somnului, epilepsie, complicații gastrointestinale și genitourinare.
 
Și, pentru a complica și mai mult situația, disfuncția cognitivă poate apărea fie ca rezultat direct al leziunii propriu-zise, fie ca urmare a unor alte complicații menționate mai sus. Manifestările cognitive pot fi, la rândul lor, variate: disfuncții executive, deficite de atenție, tulburări de memorie, performanță redusă în gândirea abstractă și în viteza de procesare. În fine, reabilitarea cognitivă urmărește trei obiective principale: ameliorarea funcțiilor cognitive afectate, implementarea unor strategii funcționale compensatorii, respectiv strategiile de antrenament metacognitiv care să crească recunoașterea unor eventuale dificultăți.

 

Strategii de reabilitare neurologică

 

     Reabilitarea neurologică a fost subiectul abordat de prof. dr. Volker Hömberg (Germania), secretar general al Federației mondiale de neuroreabilitare. Acesta a plecat de la observația că numărul supraviețuitorilor unui traumatism craniocerebral a crescut dramatic în ultimul deceniu, grație progreselor înregistrate de medicina de urgență. Cu toate că și eforturile de combatere a afectării posttraumatice și a eventualelor handicapuri s-au intensificat în ultimele două decenii, rezultatele nu s-au făcut remarcate în același ritm ca succesele din îngrijirile din faza acută.
Prof. dr. Volker Hömberg
 
Explicația cea mai plauzibilă este că dovezile pentru strategiile de neuroreabilitare sunt mai greu de obținut, din cauza eterogenității cazurilor, care duce adesea la obținerea unor loturi fie prea mici pentru a fi relevante statistic, fie prea puțin omogene pentru putea fi incluse într-o metaanaliză. Cu toate acestea, sunt câteva principii care pot fi aplicate cu succes în procesul de reabilitare neurologică. Unul dintre acestea vizează neuroplasticitatea prin forțarea utilizării membrelor al căror control central a fot afectat, dublată de evitarea non-utilizării acestora. Mai mult, principiul a început să fie aplicat și în domenii non-motorii, precum reabilitarea limbajului, a cogniției și a percepției. Reabilitarea poate beneficia de aportul echipamentelor robotizate inteligente, după cum au dovedit-o mai multe studii recente.
     Intervențiile farmacologice din reabilitare nu au confirmat speranțele investite inițial, cel mai probabil – după cum crede profesorul german – din cauza abordării monomodale, neadecvată pentru complexitatea mecanismelor endogene cerebrale, activate în primele faze după producerea traumatismului. O soluție ar putea fi utilizarea unor tehnici de neuromodulare, precum stimularea nervilor periferici, stimularea cerebrală non-invazivă sau intervenții farmaceutice multimodale. În plus, studiile de până acum arată și faptul că intensitatea reabilitării este insuficientă la pacienții internați în faza acută a traumatismelor cranio­cerebrale – un maximum de trei ore de program de recuperare zilnic lasă multe ore din timpul de veghe neacoperite. În fine, un rol important în programele de reabilitare îl joacă și mediul stimulant, îmbogățit, care, dublat de motivarea psihologică a pacienților (inclusiv printr-o atmosferă relaxată), poate spori rata de succes.

 

Concepte și realități SF

 

     Progresul tehnologic permite în prezent dezvoltarea metodelor de monitorizare chimică și electrică in vivo a funcțiilor sistemului nervos, cu o precizie tot mai mare. Prof. dr. Russell Andrews (SUA) s-a referit la nanotehnologiile cu ajutorul cărora se va putea realiza cândva nu doar neuromonitorizare, ci și neuroreparare. Ideile și conceptele prezentate de cercetătorul american pot părea încă de domeniul SF: rețele de nanoelectrozi care să monitorizeze continuu nivelurile neuronale de neurotransmițători, ba chiar și nivelurile tisulare de oxigen, semnalând astfel precoce eventuale ischemii, lucru care ar permite intervenții în interiorul ferestrei terapeutice și evitarea instalării unor leziuni ireversibile.
Prof. dr. Russell Andrews
 
La fel, nanofragmente autoasamblante de aminoacizi ar putea să faciliteze recuperarea funcțională prin repararea sau creșterea din nou a axonilor afectați, lucru dovedit posibil în studiile pe modele animale. Printre avantajele utilizării de aminoacizi se numără și degradarea lor naturală (spre deosebire de cazurile în care se utilizează nanoparticule metalice), precum și proprietățile hemostatice ale acestora.
     Tot cu un ușor iz SF a fost și prezentarea realizată de prof. dr. Wolf-Dieter Heiss (Germania), unul dintre pionierii neuroimagisticii avansate. Cercetările desfășurate la Köln de medicul de origine austriacă au jucat un rol important în înțelegerea procesului ischemic cerebral și în descrierea și definirea zonei de „penumbră“, pe care se bazează, de fapt, tratamentul trombolitic din accidentul vascular cerebral ischemic acut. În plus, medicul care a introdus ideea de „unitate de stroke“ a cercetat și utilizat extensiv imagistica metabolică – tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT) – în diverse afecțiuni cerebrale.
Prof. dr. Wolf-Dieter Heiss
 
De această dată, profesorul Heiss a prezentat rezultatele cercetărilor sale privind imagistica PET în comă și în stările vegetative (diferențierea între sindromul locked-in, stările vegetative și moartea cerebrală fiind una deosebit de importantă). Nota de science-fiction nu a fost dată de dificultatea de punere în practică a unor concepte teoretice, ci de faptul că investigațiile care se pot realiza la Institutul Max Planck din Köln sunt greu spre imposibil de efectuat în alte centre, deoarece presupun utilizarea unor trasori radioactivi cu timp de înjumătățire de doar câteva minute, lucru posibil numai în centrele în care ciclotronul se află în imediata proximitate a echipamentelor imagistice.

 

QOLIBRI

 

     Prof. dr. Ignacio Previgliano (Argentina) și prof. asoc. dr. Antonio Alvarez (Spania) au prezentat rezultatele obținute prin administrarea de factori neurotrofici la pacienții care au suferit traumatisme craniocerebrale, cu scopul prevenției instalării și apoi al recuperării deficitului cognitiv.
     Nicole von Steinbüchel-Rheinwall (Germania), unul dintre autorii studiului din 2010 care a introdus QOLIBRI în reabilitarea după traumatismele craniocerebrale (o nouă scală de evaluare clinică a calității vieții), a prezentat avantajele chestionarului specific (QOLIBRI) și ale celui generic (SF-36) în evaluarea a aproape opt sute de pacienți cu traumatisme cerebrale.
Prof. dr. Nicole von Steinbüchel
 

 

Biomarkeri ai leziunilor spinale

 

     Traumatismele sistemului nervos central nu se limitează însă la cele cerebrale, ci includ și leziunile vertebromedulare. La biomarkerii utilizați în leziunile spinale s-a referit prof. asoc. dr. Kevin Wang (SUA). În Statele Unite, anual se înregistrează în medie douăsprezece mii de cazuri noi de leziuni spinale, iar numărul persoanelor care trăiesc cu o paralizie consecutivă unei astfel de leziuni depășește un milion. La asemenea proporții, este de înțeles de ce o parte a eforturilor de cercetare s-a îndreptat către identificarea unor markeri utili pentru diagnosticul, prognosticul și managementul pacienților cu leziuni spinale. Echipa americană descrie o serie de citokine prezente în concentrații crescute în ser sau în lichidul cefalorahidian, atât în modele animale, cât și la om. Rezultatele obținute experimental trebuie însă validate întâi pe loturi mai mari, pentru a putea aprecia valoarea diagnostică sau prognostică a nivelurilor din ser și LCR ale potențialilor biomarkeri.
Sechele ale leziunii cerebrale 
     Oferta de subiecte a fost completată cu prezentări vizând cercetarea translațională, educația și pregătirea în domeniul neurotraumatologiei, managementul multidisciplinar al traumatismelor craniomaxilofaciale severe, leziunile cerebrale produse de explozie, dar și metodologia cercetării clinice.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe