Faptul că tratamentul unui pacient trebuie
individualizat, că un medicament este eficace la un bolnav, dar nu şi la altul
este binecunoscut. Ştiinţa vine astăzi cu dovezi precise pe care se sprijină
această afirmaţie, punându-se bazele unui domeniu nou al tratamentului,
farmacogenetica. Acesta a fost abordat în multe prelegeri susţinute în cadrul
celui de-al XVl-lea Congres al Societăţii de Neurologie şi Psihiatrie a
Copilului şi Adolescentului din România.
Dr. Laura Nussbaum şi colab. din Clinica de
Pedopsihiatrie de la Timişoara au prezentat lucrările „Abordări moderne de
tratament bazate pe modelul stadializării clinice şi aplicarea lor în psihoza
timpurie“ şi „Intervenţia în criză în psihoza la copil şi adolescent“, ce lămuresc
constatarea clinicienilor despre eficacitatea individualizată a neurolepticelor
şi a antidepresivelor la diferiţi pacienţi. Explicaţia este furnizată de viteza
metabolizării medicamentului, astfel că pacienţii se împart în trei categorii:
cu metabolizare rapidă, medie şi lentă. Diferitele răspunsuri la medicaţia
antipsihotică se pot pune în corelaţie cu genotiparea enzimei CYP2D6.
Screeningul acesteia permite previziunea
eficienţei unui anumit psihotrop, evitând tatonările pe care schemele
terapeutice le cunosc în clinică. Focalizarea cercetărilor a fost pe
screeningul variantelor alelice CYP2D6, 3, 4, 5, 41, efectuat prin măsurarea
fluorescenţei specific aleice.
Un alt concept nou discutat a fost cel al
rezilienţei, prezentat de dr. Şerban Ionescu, profesor emerit de psihopatologie
la Paris şi Trois-Rivières, în conferinţa intitulată „Intervenţia de tip
rezilienţă asistată la adolescenţii cu diagnosticul de tulburare din spectrul
autismului“. După ce a trecut în revistă principiile medico-psihiatrice ale
rezilienţei, l-a citat pe cunoscutul pedopsihiatru englez Rutter, care în 1997
considera că autismul este cea mai „net genetică“ dintre toate afecţiunile
psihiatrice non-mendeliene. Aportul conceptului de rezilienţă asistată în
managementul autismului a fost reprezentat prin susţinerea abordării de tip
ecosistemic. În intervenţia sa, prof. dr. Ştefan Milea a interconectat
psihotrauma la rezilienţă, făcând o analiză clară a conţinutului acestor noţiuni.
Contribuţia Clinicii de psihiatrie din Cluj s-a concretizat în comunicarea
„Terapia cognitiv-comportamentală a simptomelor negative din schizofrenie“, susţinută
de conf. dr. Viorel Lupu şi psih. Ramona Lupu. Prima etapă a acestei intervenţii
o constituie evaluarea clinică şi funcţională a simptomelor negative prin
identificarea naturii şi rolului evenimentelor stresante din viaţă, a ideilor
disfuncţionale. Apoi se urmăreşte reducerea aplatizării afective prin
programarea de activităţi plăcute şi creşterea nivelului de energie şi motivaţie
prin stabilirea de obiective realiste pe termen scurt şi lung.
Un moment special a fost constituit de
conferinţa prof. dr. Mircea Lăzărescu, intitulată „Corelaţii între
psihopatologia developmentală şi cea evoluţionistă“. Vorbitorul a arătat că în
ultimele decenii, psihopatologia developmentală a introdus o nouă viziune
asupra psihiatriei clinice prin dezvoltarea perspectivei sistemice şi a
continuumului psihopatologic ca stând la baza spectrelor de boală. Doctrina
developmentală se corelează însă strâns prin intermediul cognitivismului cu cea
evoluţionistă, care a scos în evidenţă importanţa majoră a dezvoltării
postnatale a creierului. O abordare, de asemenea teoretică, a constitutit-o
sinteza „Imagerie, fantezie, fantasmatizare“ (dr. Al. I. Trifan), în care se
aduc dovezi în sprijinul perspectivei după care, contrar părerilor freudiene că
fantasma este un accident psihopatologic la copil, fantasmatizarea ca funcţie a
imaginaţiei este o activitate psihologică benefică. Importantă pentru
practicieni a fost sinteza „Urgenţe psihiatrice în epilepsie. Consideraţii
practice” (prof. dr. Ştefan Milea), în care au fost identificate zece aspecte
care fac din epilepsie o urgenţă psihiatrică şi cinci situaţii-cadru din
punctul de vedere al grupării obstacolelor diagnostice.
Neurologia pediatrică a fost reprezentată
prin comunicări de aducere la zi a entităţilor morbide. În primul rând a fost
tot epilepsia, în referatul „Diagnosticul clinic şi EEG în epilepsia copilului şi
adolescentului“, prezentat de prof. dr. Voica Foişoreanu (Târgu Mureş).
Variatele aspecte ale electroencefalogramei din epilepsii pot fi distinse în
funcţie de vârstă, starea de veghe sau de somn, forma de epilepsie şi deseori
în funcţie de etiologie. Pe lângă acestea, aspectul EEG nu este fix nici măcar
la acelaşi individ, modificându-se sub tratament şi fiind un indicator al
eficienţei acestuia. O altă sinteză valoroasă a fost şi comunicarea „Neuropatii
periferice, aspecte clinico-genetice“ realizată de dr. Axinia Corcheş, preşedinte
al SNPCAR. În clinica de neurologie infantilă, o prezenţă oarecum neaşteptată
este accidentul vascular cerebral arterial ischemic la copil (dr. Mirela Manea,
dr. Georgiana Golea, dr. Raluca Mălăiescu,Timişoara). Boală rară, cu incidenţa între 2 şi 13 cazuri la 100.000, dar
nu absentă din neuropatologia copilului şi adolescentului, cunoaşte la aceştia
factori de risc diferiţi de cei de la adulţi. Diagnosticul este adesea
întârziat, deoarece simptomele pot fi subtile şi nespecifice; prezenţa entităţii
în copilărie este neaşteptată, ceea ce face ca instituirea terapiei
anticoagulante să nu poată fi aplicată suficient de precoce. A fost abordată
diagnostic şi terapeutic mielita transversă acută şi au fost trecute în revistă
intervenţiile de urgenţă în sindromul Guillain-Barré la copil. Nu au fost
trecute cu vederea atrofia musculară spinală de tip Werdnig-Hoffmann,
polineuropatia inflamatorie acută demielinizantă şi encefalomielita acută
diseminată. Sesiunea de neurochirurgie pediatrică a abordat: dificultăţi
neurochirurgicale în tratamentul modern al scafocefaliei şi tratamentului
multimodal al malformaţiilor arteriovenoase la copii.
Lucrările
congresului au arătat pe deplin existenţa unei legături semnificative între patologia
diferitelor perioade de vârstă. 
