Newsflash
Diverse

Dincolo de cuvinte

de Dr. Monica-Emilia CHIRILĂ - mar. 11 2016
Dincolo de cuvinte
     Deși suntem conștienți că în relațiile interumane nu comunicăm doar prin cuvinte, de cele mai multe ori nu acordăm importanța cuvenită comunicării nonverbale. Sunt semnale pe care le receptăm instinctiv și le decodăm inconștient, în funcție de calitățile înnăscute sau experiența de viață. Ne bazăm pe fler sau pur și simplu ne interesează mai puțin acest aspect.
     Se consideră că doar 8% din mesajul transmis în comunicarea directă este purtat de cuvintele în sine, 12% de felul în care sunt rostite, restul de 80% rămânând celorlalte elemente implicate, cum ar fi: expresia facială, gesturile, proximitatea spațială, îmbrăcămintea vorbitorului. Aceste aspecte sunt studiate de psihologia comportamentală, de teoria comunicării și puse în practică în special de actori și oameni politici.
     Dar medicii? Ar trebui să îi preocupe și pe ei dezvoltarea capacității de receptare și decodificare a acestor semnale pentru a „scana“ cât mai eficient pacientul? Ar trebui să schimbe ei ceva în atitudinea pe care o abordează spontan, firesc? Există studii care afirmă că mai mult de jumătate din pacienți sunt nemulțumiți de calitatea consultației, principalul motiv fiind explicațiile insuficiente sau prea tehnice. În mod surprinzător, medicii care au mai multe consultații pe zi par a fi cei care comunică mai mult cu pacientul, în ciuda timpului limitat.
     S-a constatat că, în medie, pacienții rețin doar jumătate din indicațiile primite, cel mai bine fixate fiind: primul lucru care li se spune, ceea ce se repetă și informația categorizată mai mult decât cea generală. Dacă este vorba de un tratament de scurtă durată, complianța este peste trei sferturi, pentru tratamentele cronice fiind însă doar cu puțin mai mare de jumătate. Aproximativ 60% din pacienți își dozează greșit medicația în mod constant, iar 75% (după alții 93%) mănâncă alimente nerecomandate/interzise. Bineînțeles, există factori pe care medicul poate să îi influențeze doar în mică măsură sau chiar deloc.
     Rezultatele unui studiu britanic cu privire la percepția și așteptările pacienților în legătură cu vestimentația medicilor arată că doar 15% din aceștia considerau că halatul alb este indispensabil pentru bărbații medic, respectiv, 34% pentru femei. Dintre cei chestionați, 67% se așteptau ca un medic „de încredere“ să poarte cravată, 57% preferau ca femeile doctor să poarte fustă. Bărbații medici ar fi fost „sancționați“ simbolic pentru purtarea jeanșilor de 59% din pacienții participanți la studiu, pentru cercei în ureche de 55% din aceștia, iar cu purtarea părului lung s-au declarat în dezacord 46%. Femeile medic ar fi fost dezaprobate de 60% din subiecți pentru purtarea multor bijuterii și de 63% în cazul pantalonilor tip blue-jeans.
     Într-un studiu românesc, dintr-o perspectivă diferită, medicii au fost întrebați cât consideră că ar conta vestimentația proprie în relația cu pacientul. Categoriile „deloc“ și non-răspunsurile au totalizat 27%.
     Dar ce, cum și cât contează din postura și gesturile noastre? Expresiile faciale, ca modalitate de exprimare a emoțiilor fundamentale (fericire, surpriză, teamă, tristețe, furie, dezgust) sunt receptate imediat, putându-se vorbi chiar de un „feedback facial“ ca răspuns direct și imediat, prin „microexpresii faciale momentane“, ce pot să dureze doar o cincime de secundă. Expresii asemănătoare pot avea însă semnificații diferite. Zâmbetul, de exemplu, poate însemna bună dispoziție, satisfacție, dar și amărăciune, simpatie, ironie.
     Gesturile ocupă un loc privilegiat în comunicarea nonverbală, mai frecvente la meridionali ori la persoanele extravertite, cu importante influențe din punct de vedere cultural. De remarcat că vorbitorul tinde să facă gesturi mai ample și mai frecvente decât ascultătorul, care, în schimb, apelează mai frecvent la imitarea poziției celeilalte persoane, prin așa-numitul „ecou pozițional“.
     Tonul vocii pare componenta principală a paralimbajului. Se pare că oamenii reacționează cu o probabilitate de cinci ori mai mare la indiciile nonverbale decât la cele verbale. Prin paralimbaj – tonul vocii, pauzele în vorbire, ritmul, frecvența, viteza de vorbire –, se transmit informații importante privind starea emoțională a celui ce vorbește. Se pot stabili, de asemenea, diferențieri pornind de la paralimbaj, privind clasa socială, regiunea de proveniență, grupul etnic ori natura interacțiunii sociale – cald, prietenesc ori agresiv, dominator.
     Contactul vizual se consideră a fi cel mai puternic indiciu nonverbal. Multe dintre aprecierile subconștiente despre cealaltă persoană se bazează pe durata și timpul contactului vizual. El depinde într-o foarte mare măsură de distanța dintre persoane, ocupând 65% din timp la trei metri și doar 45% la 0,6 m, contactul vizual compensând deci lipsa apropierii fizice. Dacă dilatarea pupilei, ca expresie directă a emoțiilor e un lucru complet involuntar, privirile semnificative se află într-o proporție mult mai mare sub control conștient. Ele pot exprima interesul față de o anumită persoană ori față de informația primită, încrederea, dar și disprețul sau distanța socială. La fel cu atingerea, privirile exprimă deseori și relațiile de putere existente între persoane, autoritatea uneia asupra celeilalte, lucru important în relația medic-pacient, în care, de obicei, medicul deține rolul preponderent. El poate astfel stabili de la bun început relațiile sale cu pacientul, tipul de relație pe care îl dorește în general sau de la caz la caz.
     Proximitatea spațială se exprimă prin spațiul personal și distanța conversațională normală. Aceasta din urmă diferă mult în funcție de zona geografică (Europa Occidentală 1–1,5 m, mult mai mică în țările arabe, de exemplu), de vârstă (mai mică la persoanele tinere ori de aceeași vârstă), sex (există tendința de a sta mai aproape de femei decât de bărbați) sau de gradul de prietenie: întâlniri publice (circa patru metri), întâlniri întâmplătoare (1,5–4 m), prieteni ocazionali (1–1,5 m), prieteni intimi ori relații sexuale (0–0,5 m).
     Posturile, în general, pot fi „închise“ (picioare sau brațe încrucișate) sau „deschise“ – opusul primelor (torace și abdomen expuse, neprotejate de bariera brațelor, un picior schițând un pas în față, partea superioară a corpului ușor îndreptată spre partenerul de dialog). Există semnale de superioritate, dominație, atracție sexuală, indicatori că interlocutorul se abține să spună ceea ce îi trece prin minte (mâna acoperind total sau parțial gura), că spune altceva decât gândește (își duce mâna la nas) și multe altele. În cazul în care mesajul verbal este discordant cu cel nonverbal, mai aproape de adevăr este cel din urmă, acesta fiind mai greu de cenzurat sau falsificat.
     Materialul de față a fost redactat având la bază prezentarea „Aspecte ale comunicării nonverbale în relația medic–pacient“ din cadrul Atelierului de Filosofie și Antropologie Medicală, susținută de Ștefan Petra (foto) la 20 ianuarie 2016. Ștefan Petra este absolvent al Universității „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca, și-a desfășurat activitatea ca sociolog principal în cadrul DSP Cluj, fiind și autor a numeroase studii, articole și comunicări științifice, precum și al cărților „Sociologie medicală“ (Ed. Dacia, 2010), „Dicționar de promovare a sănătății și sociologie medicală“ (Ed. Dacia, 2010) și „Popoare. Țări. Destine – Studii istorice“ (Ed. Risoprint, 2014).
     În studiul său, efectuat pe un eșantion de 70 de medici din județul Cluj, 30,6% din medicii chestionați se considerau buni cunoscători ai psihologiei oamenilor în general, iar 63,3% la nivel mediu, corelația cu vechimea fiind semnificativă. Situația poate fi extrapolată, astfel încât nu dorim să bagatelizăm subiectul, să îl prezentăm simplist și superficial, având în vedere că există resurse vaste de documentare. Dorim doar să atragem atenția asupra faptului că perfecționarea abilității de a decoda semnalele nonverbale, precum și exersarea unei atitudini pozitive, constructive, de colaborare, poate preveni sau dezamorsa conflicte, îmbunătăți relația cu pacienții și nu numai.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe