Societatea Română de
Medicină de Laborator (SRML) organizează, în perioada 4–7 iunie 2014, la Sibiu,
congresul naţional de medicină de laborator – ajuns la ediţia cu numărul 21 – şi
conferinţa regională a asociaţiilor internaţionale de monitorizare a terapiei
medicamentoase şi toxicologie clinică (International Association of Therapeutic
Drug Monitoring and Clinical Toxicology – IATDMCT). Ca un preambul la aceste
manifestări ştiinţifice, am stat de vorbă cu dr. Camelia Grigore, preşedinta SRML.
– Între
4 şi 7 iunie, la Sibiu, veţi organiza o serie de activităţi ştiinţifice din mai
multe domenii. Toate au legătură cu medicina de laborator?
– Este o manifestare multidisciplinară,
care încearcă să reunească specialişti din laboratoare, medici de familie,
clinicieni, farmacişti. Pe lângă congresul anual al SRML, cel al asistenţilor
medicali de laborator, ajuns la a noua ediţie, şi al optulea simpozion de
imunopatologie, de data aceasta am reuşit să convingem şi comunitatea ştiinţifică
internaţională să organizeze, la Sibiu, conferinţa regională a IATDMCT, ca o
modalitate de a trezi interesul specialiştilor români pentru acest nou domeniu
legat de medicina de laborator, de care, până la urmă, beneficiază toate
specialităţile medicale.
– Ce
altceva aduce nou ediţia din acest an a congresului?
– În primul rând, multidisciplinaritatea
manifestării. Vor fi mai mulţi conferenţiari străini, din SUA, Japonia,
Germania, Franţa, Canada, somităţi în domeniu, dar şi români. Vor veni
clinicieni şi vor vorbi despre importanţa testelor de laborator în diferite
specialităţi, ce i-ar interesa pe ei din ceea ce facem noi, totul concentrat pe
diagnostic şi relaţia laborator-clinician. Şi pe medicii de familie i-am
invitat, ca prim eşalon aflat în dialog cu pacientul. Şi pe farmacişti. Ne-am
străduit ca triunghiul acesta, laborator-clinician-farmacist, să fie cât mai
bine acoperit. Apoi, este importantă prezenţa noului nostru partener ştiinţific,
IATDMCT. În România nu există o asemenea organizaţie, care să se concentreze pe
urmărirea terapiilor medicamentoase, realizată în prezent prin teste de laborator.
Specialiştii din IATDMCT lucrează în laboratoare, unde determină concentraţii
de medicamente în sânge, astfel încât să nu apară supradoze, sau se adresează
toxicologiei, atunci când doza este mai mare. Ei pot determina substanţa,
concentraţia etc., fapt mai rar practicat în România.
– Ce
teme abordaţi anul acesta?
– Temele sunt postate pe site-ul manifestării
noastre (www.iatdmct.ro), dar iată
câteva: cum se organizează un laborator de toxicologie; viitorul medicinii de
laborator; spectrometria de masă vs. testele imunoenzimatice; spectrometria de
masă în psihofarmacoterapie; teste de laborator în farmacoterapia
personalizată din cancer; biomarkeri în transplantul de organe; noi biomarkeri
în bolile maligne etc.
– Există
interes din partea generaţiei tinere din România pentru medicina de laborator?
– Da, sunt foarte mulţi rezidenţi. A fost,
într-adevăr, o perioadă când erau puţini, dar, în ultimii ani, numărul
locurilor în această specialitate a crescut foarte mult. Este o specialitate
dorită şi pentru faptul că există multe laboratoare private şi, cumva, tinerii
simt că acolo îşi pot găsi un loc de muncă. Laboratoare sunt peste tot, pentru
că este nevoie de analize.
Nu din microscop vine marea fericire
– Este
vreo disciplină mai dorită decât altele în această specialitate?
– În general, când ajungi să lucrezi într-un
laborator, eşti cam polivalent. Nu pot să spun că eu lucrez numai hematologie
sau numai microbiologie. În majoritatea laboratoarelor, nefiind vorba de nişte
uzine, medicii trebuie să le ştie pe toate. Şi noi facem gărzi, de exemplu, şi
ne rotim pe toate sectoarele. În gardă, facem şi chimie, şi hematologie, şi
microbiologie. Sigur că fiecare dintre noi lucrează mai mult într-un anumit
domeniu, dar, cumva, cred că e strict individualizat. În epoca în care eu mă
pregăteam ca specialist, hematologia era un fel de regină, toata lumea îşi
dorea să se uite la microscop şi să pună diagnostice. Acum, partea de
microscopie a scăzut mult, pentru că au fost inventate noi tehnici în
diagnosticul bolilor de sânge. Nu mai crede toată lumea că din microscop vine
marea fericire. Acum sunt testele de imunologie, markerii tumorali.
Microbiologia şi biologia moleculară s-au dezvoltat foarte mult şi nu mai există
un domeniu singular atractiv. Cam toate sunt interesante.
– Diferă
mult medicina de laborator de astăzi de
cea din trecut?
– Medicina de laborator este una dintre cele
mai dinamice specialităţi, datorită, pe de o parte, progresului ştiinţelor
medicale şi, pe de altă parte, dezvoltării tehnologiilor de diagnostic. Este o
specialitate multidisciplinară, care contribuie la diagnosticul, prognosticul şi
urmărirea terapiilor medicamentoase, esenţiale pentru medicina bazată pe
dovezi. Laboratorul clinic nu a debutat ca o specialitate medicală, ci ca un
ajutor adus clinicienilor, de a evidenţia diferiţii parametri din sânge sau din
alte produse patologice, care se modificau în diferitele boli. Cu trecerea
timpului, specialitatea s-a transformat din ceea ce se numea „chimie clinică“
în ceea ce azi numim „medicină de laborator“, care înglobează hematologie,
biochimie, microbiologie, virusologie, parazitologie, imunologie, genetică,
biologie moleculară...
Ce înseamnă un laborator bun
– Calitatea
şi acurateţea serviciilor de laborator sunt esenţiale în diagnosticare. Cum se
prezintă laboratoarele din România la acest capitol?
– Ultimii 15 ani au adus modificări majore
în structura laboratoarelor medicale româneşti: dacă, la începutul anilor ’90,
cele mai multe erau în cadrul spitalelor şi policlinicilor, în prezent, 75% din
ele sunt laboratoare private. În plus, cerinţele Casei Naţionale de Asigurări
de Sănătate, de a contracta servicii doar cu laboratoarele care îndeplinesc
criteriile de calitate cerute de standardele internaţionale ISO, au dus la
acreditarea treptată a laboratoarelor medicale (deja peste 800) şi implicit la
creşterea calităţii serviciilor oferite de acestea. Odată cu cerinţele de calitate, au fost impuse şi cerinţe tehnice:
toate laboratoarele se află într-un proces de dezvoltare a bazei tehnice.
Evident, există diferenţe, în special ca urmare a finanţării diferite, între
laboratoarele de stat şi cele private.
– Când
e vorba de investigaţii de laborator, cu toţii ne dorim cel mai bun laborator.
Ce înseamnă un laborator bun?
– Este laboratorul în care, de la recoltare
la transportul probei, efectuarea analizelor şi elaborarea rezultatelor,
procesul este controlat şi urmărit. În ultimii ani, în lumea întreagă, s-au făcut
eforturi pentru ameliorarea calităţii analitice a determinărilor, automatele
reuşind să elimine erorile umane, astfel că, în prezent, procesul analitic mai
generează doar vreo 10% erori, restul apărând în fazele pre- şi postanalitică.
Aici intervin oamenii, cu atenţia, priceperea şi experienţa lor. Este de dorit
ca medicii să colaboreze constant cu un laborator în care au încredere, unde găsesc
un partener de dialog, pentru a-i îndruma mereu asupra specificităţii şi
sensibilităţii testelor, asupra limitelor acestora, interferenţelor posibile,
care să îi ajute să ceară testul optim şi să îl interpreteze corect în context
clinic.
– Cum
abordează medicina românească noile domenii ale laboratorului, precum genetica şi
biologia moleculară?
– Pe lângă pregătirea rezidenţilor în
medicina de laborator, care include şi stagii de pregătire în genetică şi
biologie moleculară, în ultimii ani, s-au organizat şi cursuri de perfecţionare,
cu fonduri europene, care au atras numeroşi participanţi, astfel încât s-a
creat cel puţin o bază teoretică pentru aceste discipline. Suntem încă la distanţă
de laboratoarele internaţionale, dar se fac paşi pentru dezvoltarea unor
laboratoare specializate, mai ales în marile centre universitare.
– Sunteţi
preşedinta SRML de la congresul organizat anul trecut. Ce obiective aveţi?
– La preluarea funcţiei, mi-am propus să reuşesc
reunirea specialiştilor din medicina de laborator într-o singură societate
profesională. În acest fel, consider că putem creşte vizibilitatea naţională şi
internaţională şi prestigiul profesiei, putem avea o voce comună în faţa clinicienilor,
a companiilor, a autorităţilor. Voi milita şi pentru o cooperare
multidisciplinară cu celelalte societăţi profesionale care activează în
domeniul medicinii de laborator, cu societăţile profesionale clinice, voi
încerca să organizez, împreună cu întreaga echipă, manifestări ştiinţifice
comune cu aceste societăţi, să atragem noi membri, să cooperăm cu firmele din
industrie, cu Asociaţia Furnizorilor de Produse Medicale, partenerii noştri în
ultimii 20 ani, care au ajutat laboratorul în efortul său de modernizare
tehnologică.
