Pentru
specialiştii din domeniul informaticii medicale, săptămâna rezervată conferinţelor
anuale de profil organizate de European Federation for Medical Informatics
(EFMI) este întotdeauna mai specială. După ce anul trecut acest eveniment s-a
desfăşurat la Oslo, în 2012; cei peste 700 de participanţi s-au întâlnit la
Pisa, oraşul natal al lui Galileo Galilei, renumit nu numai prin turnul său
înclinat, ci şi prin numeroasele monumente prerenascentiste. Desfăşurată pe
parcursul a trei zile, în opt sesiuni paralele, prin cele peste 250 de prezentări
orale, 50 de postere şi 15 workshopuri, conferinţa a acoperit tematic toate
aspectele acestui domeniu atât de promiţător şi totuşi atât de puţin
sprijinit.
Titlul conferinţei – „Quality of Life Through Quality of Information“ – a dorit să
sublinieze aportul potenţial al tehnologiei informaţiei pentru creşterea calităţii
actului medical şi, implicit, a calităţii vieţii, prin asigurarea unei informaţii
de calitate, corecte, complete şi la timp, strict necesare pentru o decizie
medicală optimă. Dar, numeroase rapoarte întocmite mai ales în ultimele două
decenii, când, în multe ţări europene, s-a lucrat intens pentru transferul
informaţiilor de pe suportul clasic – hârtie („foaia de observaţie“), pe suport
electronic (EHR – Electronic Health Record / DES – Dosarul Electronic de Sănătate),
au semnalat dese „abateri“ care afectează calitatea informaţiei stocate,
pornind de la „nevinovatul“ scris indescifrabil sau
date insuficient calificate
(de exemplu, nelocalizate temporal), până la cea mai frecventă abatere – date
incomplete. De aceea, un loc special l-au ocupat sesiunile privind suportul
informatic în elaborarea „ghidurilor“, ce trebuie să conţină nu numai indicaţii
terapeutice sau procedurale, ci şi elemente privind informaţiile ce se
înregistrează. S-a discutat şi cazul unor ţări în care legislaţia este lacunară,
nespecifică sau prea permisivă, favorizând indirect înregistrările incomplete
sau chiar neacoperirea întregii populaţii. (Deşi nu ne-a arătat nimeni cu
degetul, am simţit că suntem şi noi vizaţi, având aceste aspecte lăsate în
grija CNAS, care nici nu acoperă întreaga populaţie, nici nu are o fişă completă
de date medicale, fără a urmări standardele din domeniu, fără a asigura
interoperabilitatea cu alte sisteme etc. Dacă nu se repară la timp această
deviere, se vor acumula în timp pierderi informaţionale ireparabile!). Pentru ţările
în care sistemul de culegere şi înregistrare a datelor medicale este pus la
punct, problema actuală centrală (valabilă şi la noi) este „calitatea“ informaţiei
medicale, bazată pe rafinarea metodelor de investigaţie, dezvoltându-se sisteme
de ierarhizare a nivelului de încredere, pentru fundamentarea deciziei
medicale.
Conferinţa
a fost precedată de un set de şase tutoriale, audiate cu mult interes de
tineri, în special doctoranzi sau post-doc, sprijiniţi financiar de universităţile
lor pentru a participa la astfel de manifestări. Dar atenţia principală a fost
captată, la ceremonia de deschidere, de prezentarea invitatului special, prof.
univ. Francesco Pinciroli, de la Universitatea Politehnică din Milano,
recunoscut pentru lucrările în domeniul prelucrării semnalelor şi imaginilor
biomedicale. În discursul său, s-a aplecat asupra învăţământului de informatică
medicală, temă abordată şi de un alt invitat, profesorul Edward Shortliffe, de
la Columbia University din New York, realizatorul primului sistem expert medical.
De fapt, conferinţa a cuprins şi o sesiune de comunicări dedicată învăţământului
medical, fiind vizibilă tendinţa de a privi actul medical prin prisma informaţională,
ca pe un proces de achiziţie şi prelucrare a informaţiei.
Majoritatea
sesiunilor au acoperit temele clasice ale informaticii medicale: baze de date
medicale, securitatea şi confidenţialitatea datelor, fişa electronică a
pacientului, terminologii şi ontologii, sisteme de suport decizional, modelarea
proceselor, „internetul medical“, teoria raţionamentului şi deciziei medicale,
integrarea datelor genomice şi bioinformatice. S-au remarcat progrese deosebite
şi în domeniul prelucrării avansate a 
semnalelor şi imaginilor medicale şi a
reprezentării informaţiei medicale. De asemenea, a fost bine reprezentată
orientarea actuală către o sinergie a unor activităţi medicale cu cele de
asistenţă socială, în contextul tendinţei de îmbătrânire a populaţiei şi de
creştere a ponderii bolilor cronice. Reprezentanţii Comisiei Europene au
salutat această abordare, ce se va bucura de un susţinut sprijin pe viitor.
Pentru
delegaţia română, condusă de prof. dr. Lăcrămioara Stoicu-Tivadar, preşedinta
Societăţii Române de Informatică Medicală (SRIM) şi secretar al EFMI, un
moment deosebit l-a constituit ceremonia alegerii semnatarului acestor rânduri,
ca membru de onoare („Fellow“) al
Consiliului Federaţiei Europene de Informatică Medicală. Pe plan ştiinţific,
România a fost prezentă prin patru lucrări orale, realizate de colectivele de
la Timişoara, cuprinzând şi lucrările a trei tineri doctoranzi. De altfel,
capitala Banatului va fi şi gazda viitoarei conferinţe naţionale de informatică
medicală – ROMEDINF – în perioada 15–16 noiembrie 2012
(www.medinfo.umft.ro/srim).
