Recent, la Editura Ararat, a văzut lumina tiparului volumul IV din seria CU ŞI DESPRE ARMENI, al publicistei Madeleine Karacaşian, colaboratoarea săptămânalului nostru. Structurată în patru capitole – Evocări; Reportaje, note, documentare; Recenzii; Note de călătorie, cartea cuprinde articole apărute din 2007 până în prezent, în diverse publicaţii: „Viaţa medicală“, „Ararat“, „Diplomat Club“, precum şi însemnări din cadrul emisiunii „Atlas cultural“ (Radio România Cultural). (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

    Şef al Clinicii şi Catedrei de chirurgie oro-maxilo-facială din Bucureşti, dl prof. dr. Alexandru Bucur îşi împărtăşeşte frământările, planurile şi realizările de medic şi dascăl în interviul realizat de dl dr. Mihail Călin. (...)

 

   

   „Ne-am hotărât să împărtăşim cu dumneavoastră, periodic, din crâmpeiele de frumos pe care le iubim cel mai mult. Uneori vom spune şi câteva vorbe despre simţămintele care ne-au îndemnat în acel moment să prindem clipa şi să încercăm, ambiţioasă încercare, să alcătuim un... insectar de clipe. Alteori clipele nu se vor lăsa prinse... vor zbura singure, fără a fi nevoie să apelăm la vorbe. Dar când se vor opri pentru un popas, clipele se vor aşeza, poate, la noi în album“ scrie, în deschiderea unei noi rubrici-invitaţie adresate de săptămânalul nostru membrilor Clubului de artă fotografică al medicilor (ARFOMED), dl prof. dr. Mircea Cinteză, preşedintele Clubului. (...)

   La împlinirea unui secol de la naşterea academicianului Pius Brânzeu, consider că este datoria mea morală de a-l evoca. A fost una din personalităţile de vârf ale medicinii româneşti, prin activitatea complexă pe care a desfăşurat-o ca medic, cadru didactic, cercetător ştiinţific, rector, om de mare cultură generală şi sprijinitor neobosit al activităţii sportive. (...)

 

   „Chirurgia este, într-adevăr, o profesiune deosebită, pentru că permite unor muritori să răscolească în interiorul corpurilor altor muritori. Ceea ce ar putea creiona un anume profil psihologic, un anume tip comportamental, care poate să capete pe parcurs şi unele nuanţe aberante. Dar dacă ne circumscriem în perimetrul normalităţii şi funcţionează filtrul moral, Medicina te transformă într-un om responsabil“, afirmă dl prof. dr. Ioan Lascăr, într-un interviu realizat de dna Alice Ţuculescu. (...)

 

   Despre Cel mai întârziat premiu Nobel pentru Medicină, cu un laureat merituos, britanicul Robert Edwards, dar şi despre întreaga istorie din spatele unei însemnate realizări – dezvoltarea tehnicii de fertilizare in vitro – scrie, pe baza unei vaste documentări, dl prof. dr. Valeriu Rusu. (...)

   În urmă cu două decenii lua fiinţă Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, afiliată, din 1998, la Union Mondiale des Ecrivains Médecins. Despre trecutul Societăţii scrie dl prof. dr. C. D. Zeletin, preşedintele SMSPR. Viitorul promite, prin Cenaclul tinerilor medici scriitori. (...)

    Deşi primele premii Nobel au fost decernate începând cu anul  1901, în 2009 s-a acordat abia premiul pentru Medicină (denumit oficial pentru Fiziologie sau Medicină) cu numărul 100. Un decalaj de 9 ani, deoarece în perioada celor două razboaie mondiale nu s-au atribuit 7 premii (1915–1918, 1940–1942), iar în  alţi 2 ani (1921 şi 1925) laureaţii au lipsit, probabil deoarece la Stockholm s-a considerat că nu au existat candidaţi demni de suprema consacrare în cercetarea biomedicală. Premiile pentru Fizică şi Chimie au rămas neatribuite în 7 şi în, respectiv, 8 ani, astfel încât Medicina a ajuns ultima dintre premiile  ştiinţifice la numărul 100. Să mai observăm, ceea ce era de aşteptat, că premiul Nobel pentru Pace a fost amânat de 19 ori, aflându-se pe primul loc şi în ceea ce priveşte numărul de laureaţi cu merite discutabile în atenuarea conflictelor de pe Terra. Deşi amânat doar de 7 ori, premiul Nobel care a declanşat cele mai multe contestaţii şi dispute este cel pentru Literatură. În fine, al şaselea premiu Nobel, pentru Ştiinţe Economice, s-a acordat fără întrerupere, începând din anul 1969. Anul 1972 a fost ultimul în care nu s-a acordat un premiu Nobel, cel pentru Pace.

    Ο 1910, 10 mai: se naşte, într-o familie de intelectuali, la Craiova, unde urmează clasele primare, apoi liceul Ο 1925: expune primele picturi, alături de fratele său, Şerban, în oraşul natal; vara, prima călătorie în Italia Ο1927: lucrează în atelierul pictorului Theodorescu-Romanaţi Ο 1928: se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale, Bucureşti şi în Ο 1929, la Facultatea de Medicină, urmându-le în paralel Ο 1933: publică studiul „Dinamica larvei de Tenebrio Molitor şi teoria tropismelor – Discuţii asupra genezei tropismelor“, în Bulletin Biologique de la France et de la Belgique, Paris, vol. LXVII, fasc. 4 Ο 1936: termină Facultatea de Ştiinţe naturale şi este numit profesor la Seminarul teologic de la Cernica, unde predă un an; se reapucă de pictură Ο 1938: prima expoziţie personală la Ateneu, elogiată de acad. G. Oprescu, P. Comarnescu ş.a.; bursa propusă de Nicolae Iorga cade – izbucnise războiul Ο 1939: termină cu „magna cum laudae“ Facultatea de Medicină; a doua expoziţie personală, la Dalles. (...)