Nevoia de explicaţii, de clasare a aspectelor realităţii, este funciară omului. Incertitudinile şi îndoielile ne depăşesc. În prezenţa lor devenim nesiguri şi cu aceasta defensivi. De aceea, omul îşi explică absolut tot ceea ce observă şi experimentează. Chiar dacă este falsă, într-un prim stadiu, această explicaţie are darul de a ne linişti, ceea ce o poate transforma întâi în credibilă, apoi în certitudine, în final căpătând aproape caracter de apriorism. Aşa a început şi Medicina. Acolo unde evidenţele nu erau palpabile, nu puteau fi înţelese (precum infecţiile sau unele manifestări psihopatologice), li se dădea o explicaţie, desigur conformă stadiului gândirii generale de atunci. (...)
- mai 14, 2010
Acest articol îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Trec, din când în când, pe strada Săgeţii, la câţiva paşi de biserica unde se închină armenii bucureşteni.
Zăbovesc lângă o casă modestă, la nr. 6, care, după evenimentele din ’89, a fost când birou de firmă cu clienţi puţini, când microsalon de coafură, când cine ştie ce altceva.
Măsor cu privirea spaţiul de zid dintre ferestre şi mă amăgesc, de fiecare dată, că va veni o vreme când acolo va fi o placă de marmură pe care să scrie: „În această casă a locuit şi a creat profesorul Virgil Nitzulescu (1895–1989), parazitolog de renume mondial.“ (...)
- mai 14, 2010
Tematicile pentru specialităţile „Chirurgie oro-maxilo-facială“ şi „Chirurgie dento-alveolară“ sunt cele publicate în „Viaţa medicală“ nr. 31, din 31 iulie 2009.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
- mai 14, 2010
Pregătirea evenimentului din 27 mai, care se va desfăşura cu prilejul celei de-a 20-a aniversări ROMMEDICA, la Complexul ROMEXPO (sălile „Titulescu“, „Brâncuşi“ şi „Madgearu“) se apropie de sfârşit. Au fost tipărite şi difuzate invitaţiile către o bună parte dintre participanţi.
Rezultatele cu totul şi cu totul deosebite ale imunizărilor active au acreditat convingerea după care vaccinările rămân cel mai convenabil instrument de prevenţie, ori de câte ori se respectă condiţiile privitoare la siguranţa, imunogenitatea vaccinurilor şi la întocmirea judicioasă a programelor de vaccinare.
Introducerea unui nou vaccin presupune evaluarea costurilor, identificarea grupelor de risc, logistica şi strategia necesare; nelipsită din orice program, supravegherea – monitorizarea performanţelor vizează acoperirea vaccinală până la 100%, identificarea indivizilor susceptibili omişi de la vaccinare, ca şi semnalarea focarelor epidemice. (...)